gânduri şi recoltă

Văzând recolta strânsă în hambar

Se-aşează-n noi seninul sentiment
Ce-ndeamnă fiinţa la recunoştinţă
Ca-n secolul atât de vehement
Să nu fim răpuşi de neputinţă.
Cu braţe ridicate, convinşi, rostim
Cuvinte îmbrăcate în candoare:
"Stăpâne Dumnezeu azi sărbătorim
Iar, bunătatea Ta cuceritoare
Ne-a însoţit iubirea-Ţi penetrantă
La muncă pe ogor şi-n drumeţii
Pe drumul drept, sau când urcam în pantă
Şi când citeam din Carte profeţii.
Văzând recolta strânsă în hambar
Şi-atâtea daruri în suflet adunate
Ne duce gândul într-un alt hotar
Unde-i zidită o veşnică Cetate
Sădit-ai în noi încredinţare
Şi-am semănat cu gândul la cules
Şi-atunci când fost-a frământare
Şi-atunci când nu te-am înţeles.

[...] Citeşte tot

poezie de George Cornici din Nuanţe stelare (2015)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ogor

Câmpii de străbuni, cu spice de lacrimi
Muncite cu sârg, cu sudoare de avut,
E ogorul întins, războit printre patimi...
De zeci generaţii, l-au vrut... l-au pierdut.

E brunul mustos, apărut după ploi,
Ce naşte din boabe cotiledoane,
Sau griul, uscat şi crăpat de nevoi...
E sursa de pâine-a hrăni milioane.

Privim frumuseţea de galben şi verde
Întinsă, din talpa de şină de tren.
Visăm peisajul, vederea se pierde
În gândul, din cântul de linii-n refren.

Se pare că totu-i aşa, de când timpul...
Nici gând, nu ne poartă, la bietul ţăran
Ce calcul de muncă-i la el, anotimpul;
Pământu-i e viaţa şi sursa de ban.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (12 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Romanţă de toamnă

norii răstoarnă ploaia în gândurile mele
cerul se limpezeşte stelele să le văd
străluciri de aur să treacă prin zăbrele
să-mi lumineze vise scăpate de prăpăd.

se apropie toamna voi culege recolte
amintiri, extaze ce s-au copt sub raze
sufletul ca mintea să nu se revolte
scârba de demoni să nu atingă fraze.

în viziuni creştine sunt milionară
au ajuns întrebări mirarea, nesomnul
răspunsuri veridice cândva o să apară
cu rugăciuni ardente l-am invocat pe Domnul.

toamna-i o romanţă pe strune de vioară
o ascult în cadrul unde cântă lemnul.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fructele raţiunii

fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă
condeiul e o dragoste - inedită afacere
poezia luminii în mine se dezvoltă.

amară-i bătrâneţea nutresc o întoarcere
la vremea tinereţii mereu dezinvoltă
fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.

pasiuni romantice sunt în prefacere
cu perfuzii de lumină din celestă boltă
gânduri metamorfozate au o desfacere
în lumea întreagă când nu se revoltă.

fructele raţiunii sunt în timpul de coacere
poemele galbene sunt o mândră recoltă.

hipersonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Avânt determinant

mă avânt spre cer precum un curcubeu
culori aprinse descriu un tablou magic
gânduri nesfârşite se dezvoltă în creerul meu
accesează universul cu freamăt nostalgic

valori sentimentale crează vastă boltă
sub care seninul prinde mereu contur
toamna mi-a pregătit o bogată recoltă
cu trăiri spectaculoase de trubadur

mi-am decorat fiinţa cu franjuri de lumină
simt trecerea timpului ca un cântec superb
o sumă de vibraţii concentrez în albumină
anticipând succesul prin cuvânt şi verb

mă simt o floare rară cu polen în stamină
doar raze mă mângâie timpul meu nu-i acerb

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statică reverie

Nu mai am niciun gând, nu ştiu ce-aş face, spune,
Golit de ţel, de tot, mă irosesc în lene,
Nici inima-mi nu-mi bate, în artere... numai vene
Îmi recoltează simţuri, ce şi ele ar apune.

Sunt parcă un inert, cuprins de-un scurs de vlagă,
Epuizat de-a face, rămas doar aşteptare
Să se petreacă orice... oricum orice încercare
E-un gând, mereu rămas doar vrutul ce se roagă.

Aştept ca bila neagră -rămasă nemişcată,
Ce stă pe pluşul verde să nu se încheie joc,
Sub abajur aprins, pâclit de fum- noroc,
Să cearnă etern, să fiu... şi eu aşa, odată...

La masa cea de taină, taina mea... a mea roată.

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (2 mai 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pustiul alb

S-a prăvălit luciul de stele din întreaga boltă
Din cele mai îndepărtate colţuri, se făcând fărâme
Pe-o coajă de telur cu vântu-n vele şi parâme
Ce şi-au pierdut busolă... Sau seceriş ne vor, recoltă?!

E câmpul plin, că totu-i plin de ace îngheţate
Boldind în pielea caldă, se-ncercând s-o crape
În prăvăliri criotice lăsând priviri crispate,
Vrând tot ce nu-i alb pur, geros... friant să-ngroape.

Până şi dâre-s albe, ce erau uliţi, drumuri
Şi casele-s igluuri, maşinile-s doar fiare.
Reper nu mai există, pe coş ies albe fumuri
Şi mintea-i îngheţată... Neputinciosu' o doare.

Doar trecători-s negri de-un negru trecător
Şi pomii-s piscuri sure din loc în loc; ce scutur
Cu mâna-ntinsă aripi, c-am gândul zburător
Şi-s plin de vise încă... N-aş vrea să mor, sunt flutur!...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (14 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Război civil

Zadarnic raţiunea-mi se revoltă,

Şi mă sfărâmă-n sute de bucăţi;

Când stivui a instinctului recoltă,

Mă zbat sub munte de prejudecăţi...

Eu ştiu că viaţa-i crudă şi haină,

Când oropseşte câte-un biet destin,

Că oropsitul n-are nici o vină,

Dar mi-e, în suflet, cupă cu venin...

Un prunc cu cod imun deficitar,

Eu ştiu că nu-i prilej de-ameninţare;

[...] Citeşte tot

poezie de Eugen Ilişiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calul nărăvaş al minţii

Aşa cum recolta are nevoie de ploaie ca să crească şi focul are nevoie de vânt ca să se-nteţească, la fel şi mintea noastră are nevoie de meditaţie ca să se liniştească.

Meditaţia nu este despre fixare, ci mai degrabă despre decongestionare. Nu este ca şi cum îţi lipseşte ceva şi trebuie adăugat, ci mai degrabă ai prea multe pe cap şi trebuie să le oferi în dar.

Oferă-ţi gândurile în dar liniştii.
Oferă-ţi agitaţia pradă tăcerii.

Nu ai de ce să vrei să controlezi această zbatere - mintea e ca un deţinut ce îşi fixează singur lanţurile şi apoi se roagă pentru libertate. Nu îi asculta lamentarea, nu îl salva, pentru că nu asta vrea. E singura dată când nu e nevoie să fii erou; e singura dată când ceea ce se zbate, trebuie să piară. Nu există final fericit în acest film, dar ah, ce fericire după ce se termină.

Calul minţii e unul nărăvaş - într-un moment te înalţă la ceruri, doar ca în următorul să te trântească la pământ. Încerci să ţii frâiele în strânsoare, dar cu cât încerci mai mult cu atât îi alimentezi forţa mai tare.

Soluţia? Nu îl stârni, lasă-l să zboare.

Nimic nu poate opune rezistenţă la nesfârşit - va exista un moment în care se va aşeza extenuat deoparte, trăgând un pui sănătos de somn. Pentru o vreme va fi linişte şi pace, lucrurile vor reveni la normal.

Ai trăit deja astfel de momente - o plimbare în parc când lumina soarelui părea să aibă o strălucire aparte, când aerul părea să îţi desfunde căile respiratorii şi când simţeai de parcă ai zbura în loc de a păşi.

O dimineaţă în care te-ai trezit simţindu-te neaşteptat de bine. Ai zâmbit tuturor fără motiv, molipsindu-i cu fericirea ta, tot fără motiv. Dacă cineva te-a întrebat ce e cu tine, de te simţi aşa de bine, probabil că i-ai spus că ai ‘o zi bună' şi că ‘totul merge strună'.

Cu toţii ştim însă că viaţa e departe de-a fi un drum drept, fără urcuşuri sau coborâşuri.

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Pop
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu deranj lumii

gânduri expirate pe marginea nopţii
cea care a uitat să-şi închidă pleoapa
în semn de adormire răguşită.
urcasem pe iluzia ta grăbit
divin mă voiam ajuns la lună
să-i recoltez câmpul de păpădii-n aventură.

şi azi, îmi amintesc
de atingerea ta iniţială probă
încercând un fel de blajină acomodare,
o dependenţă
cu mişcarea-mi restricţionată de profund.
visam prin întunecimea pumnilor
strânşi de înfricare
că oi naşte întinderi şi simbioze,
că toate valurile frunţii
le voi netezi c-o apăsare de orizont
prin calmare.

mă calamitau de aiurea abuzul gândurilor

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă fluturelui rănit

E-ntâia oară când am prins să zbor -
Un fluture pe-o aripă de nor,
În zborul meu flămând după lumină,
Cu aripi de argint şi muselină.
Şi m-am născut un fluture de soare
Sub pulberea de stele şi ninsoare.
Văd în zadar cum s-a deschis petala...
În pâlpâiri de foc se-ntoarce seara.

E-ntâia oară când am prins să zbor
Şi-am înţeles, nimic nu e uşor!
Ni-i viaţa noastră fluture în vânt,
Dar nu-n zadar ne naştem pe pământ.
Un rol universal şi sfânt îl are
Pe-acest tărâm, prin sine, fiecare.
Trăim spre-a ne-mplini făgăduinţa,
Iubirea şi speranţa şi credinţa.

Un fluture pe-o aripă de nor
Am fost adesea şi-am dorit să zbor.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alienare (versuri)

Sigur, iubita îmi spune –
Eşti un nimeni,
Sunt un nimeni,
Dar de unde vine vocea iubitei?
Iubita este în vinele mele albastre,
Ea circulă prin vase, prin inimă, prin creier,
Peste tot ea spune, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Nu mă îndoiesc nici o clipă, nu o contrazic,
De când m-am născut ştiam că sunt un nimeni,
Iubita era scaietele din curte, era drumul pustiu,
Eşti un nimeni îmi spune norul plutind precum albuşul
În crema lichidă, un nimeni, un nimeni, un nimeni,
Iubita pe numele ei, Mengele, Himmler sau Bormann,
Iubita este un bărbăţel în chiloţi, nu vă speriaţi, ea nu este femeie,
Ea este tot ce nu a fost feminin niciodată, ea nu este din coasta
Bietului Adam, este o mult mai veche fiinţă, fosila pe care noi
N-o vom găsi niciodată şi leagă maimuţa de om, ca răspuns
La-ntrebarea pusă de Domnul.
***
Eram păgân, aveam un munte,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!