Citate despre gânduri și stânci, pagina 2
Tu eșt râul, eu sunt stânca
Neclintit precum o stâncă
În găvanul apei zgomotos,
Gândul meu rezistă încă
Trainic și statornic la frumos.
Vieții săvârșim poruncă,
Așa Cel de Sus a hărăzit,
Formă-gând mereu ne spun că
Să nu te desparți de cel iubit.
Sunt precepte ale vieții,
Respectăm ce-n karmă ne e pus,
E magia tinereții
Gând intens din Zori pân' la Apus.
Cum dezmiardă apa stânca,
Cu blândețe ori în mod țâfnos,
Tot așa primesc porunca
Să păstrez al dragostei prinos.
[...] Citește tot
poezie de Petre Prioteasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fragment III
Culege de pe stânci garoafe roșii
Căci fulgerul pe toate le aprinde;
Surâde când oceanul se întinde
Să prindă în noianuri albatroșii.
Fă păși mărunți și numără atent
Sau fă în gând un salt de tigru negru
Dansează grațios dar van, integru
Trimite către stele-un compliment.
Prin sate treci necunoscut și mic
La fiecare poartă uită un sărut;
Un derviș străveziu și grav, calic
Să stea-ntre ei și tine ca un scut.
Când singur ești în câmp cu drumul
Și când te răsucești și cânți fără să știi de ce,
Să faci din toate-un autodafé
Și-apoi să pui să se presare scrumul.
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o noapte
într-o noapte frumoasă
am ucis noaptea
să văd in zori
doar stânca golașă
stau rezemat de un gând
privesc la umbra ce pleacă
într-o noapte cețoasă
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu-i așa
nu-i așa că e doar o vedenie
o crudă întâmplare
că rasuflarea ta mi s-a smuls din carne
din os
și mă doare
nu-i așa că nu există verde
că iubirea e aroganță
că gândurile noastre împreunate
sunt doar o așchie
de speranță
apropierea ta agățată de piele
adâncă mi-e tot mai adâncă
iubito nu-i așa că
aerul dintre noi uneori
se transformă în stâncă
nu-i așa că ți-am dorit doar umbra
încolăcită de mine
[...] Citește tot
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suflet de tacere
Ca un animal care șia primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi și noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agățață de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.
Pentru că vii când nu te chem
Desculț/ă prin roua gândurilor
Când nu știu ce caut
Pentru că nopțile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinți
Pentru că amurgul topit peste creștet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele... fulgi
II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetului
Poete, să nu cauți la dragostea mulțimii,
Căci zgomotul de slavă va trece-ntr-un minut,
Vei auzi județul si râsetul prostimii,
Dar să ramâi ca stânca posomorât, tăcut.
Esti crai: trăieste singur. Pe slobodul tău drum
Te du, unde te cheamă al minții tale zbor,
Desăvârseste-ți roada gândurilor de dor
Si n-astepta răsplata a trudei nicidecum.
Ea este-n tine. Tu-ți esti înaltul tău județ
Ce aspru-ți hotărăste al muncii tale preț.
Esti mulțumit, artiste, ne-ndoios?... Atunci
Copilăroasa gloată hulească-te-n zadar
Si clatine-ți temeiul sfintitului altar
Si pângărească-ți vatra înaltei tale munci.
poezie celebră de Pușkin
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Sunt în gândul tåu?
Am colindat måri împreunå cu tine,
vise si iubiri printre gânduri,
dar ai nevoie de dragostea mea
atunci când te odihnești!
Tmpul trece greu și tu îl vrei înapoi,
ești scoica unde råmâne pe nisip
și te scufunzi în ape dulci,
ești prinț pe insula pustie!
Îti place så privești asfintitul la sfârsit
de zi pe vârf de munte și stânci,
soarele coboarå și se pierde în apå
o datå cu tine și umbra mea!
poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit...
Am iubit de când mă știu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălțimilor,
Semeția pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roșie pe gură
Și în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Și-n piept voci necontenite.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia...
La început a fost Femeia,
apoi au apărut poezia,
pictura și sculptura...
Femeia alerga liberă,
prin poieni de pădure,
se cățăra pe stânci
și, se avânta în zbor
spre Paradis.
Frumusețea ei-
minune clădită-n taina Curcubeului
fiind creată de însuși Dumnezeu....
Graiul ei, blând ca al îngerilor,
plutea peste întinderea albastră.
pășea ușor precum gândul
ce trece neauzit, de la un om la altul.
Sculptori celești i-au modelat trupul
din cel mai prețios jad,
mirosind a mentă sălbatică
și a Dragoste.....
poezie de Floarea Cărbune
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Halucinații
Cerul nu e decât un uriaș iaz,
Mă plimbă pe apele lui corabia norilor.
Încotro mă întorc văd același obraz,
Aceiași ochi mirați, ca ai florilor.
Tu întinde-mi mâna, doar mâna,
Îți voi citi în miezul gândului.
N-ai mai putea să-mi purifici țărâna
Nici dac-ai da foc pământului.
Poate sunt sămânță de lotru,
Nici o stâncă nu mă strivește,
Dar la marginea marelui codru
Întunericul gras mă pândește.
Floarea-soarelui a crescut prea înaltă
Tot uitându-se mereu după soare.
Cârtițele uitate pe câmp
Și-au săpat singure, în pământ, închisoare.
[...] Citește tot
poezie celebră de Zaharia Stancu din volumul: Anii de fum (1944)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sparge-te, sparge-te, sparge-te
Sparge-te, sparge-te, sparge-te
De pietre gri și reci o, mare, care tot pleci și tot revii!
Iar eu aș vrea ca limba mea să poată murmura
Toate gândurile care îmi răsar acum în minte, vii.
O, e-atât de bine pentru băiatul pescarului
Care chiuie jucându-se cu surioara lui!
O, e-atât bine pentru marinarul cel tânăr
Care cântă-înălțând velele-n bătaia vântului.
Nave maiestuoase se petrec mereu, mereu,
Spre raiul lor de dincolo de zare;
Da, vai de-atingerea mâinii de departe
Și de sunetul vocii care niciodată nu dispare.
Sparge-te, sparge-te, sparge-te
La picioarele stâncilor tale negre, o, mare!
Dar farmecul zilei care a murit
Nu-mi va mai dărui pierduta sărbătoare.
poezie clasică de Alfred Tennyson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am iubit...
Am iubit de când mă știu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălțimilor,
Semeția pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roșie pe gură
Și în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Și-n piept voci necontenite.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Labiș din volumul: Lupta cu inerția (1958)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Flori de mac
În frunza de cucută amară
îmi fluier bucuriile-și-o neînțeleasă teamă
de moarte mă pătrunde,
cum vă privesc pe malul mării de secară,
flori de mac.
Aș vrea să vă cuprind,
că, nu știu cum, petalele ce le purtați
îmi par urzite
din spuma roșie
a unui cald și-nflăcărat amurg de vară.
Aș vrea să vă culeg în brațe
feciorelnicul avânt,
dar vi-e atât de fragedă podoabă,
că nu-ndrăznesc,
o, nici la pieptul gândurilor mele să vă strâng.
Și-aș vrea să vă strivesc,
că sunteți roșii, roșii
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Pașii profetului (1921)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
în vremuri greu încercate
toate gândurile de mai bine
alunecă încet într-o prăpastie adâncă
unde viața și moartea se izbesc de stânci
și de unde doar speranța mai scapă
gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vis de anemic
În cupa verde-a văii,
Noaptea se topește rece și degrabă,
O boare răcoroasă, dar prea slabă,
M-a trezit prin ușa deschisă a odăii
Lumina limpezită-a zorilor
A început să piuie sfios și cristalin în luncă.
E timpul minunat de muncă.
Cu toate că șoseaua doarme încă
Sub plapoma greoaie de praf neînceput,
Pe sub stâncă
Au și pornit spre munte potecile înguste.
Se-ntinde-n mine proaspătă viața
Mi-s gândurile sprintene.
Ca mersul de lăcuste,
Și sângele înviorat mi-aleargă-n vine
Cum șerpuie, prin ierburile mărunte,
Apa de șuvoi.
Soarele se urcă poate dincolo de munte.
[...] Citește tot
poezie celebră de Camil Petrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei ce plâng
Nu mai am lacrimi, mamă, să te plâng
am fost secat de spaima dinainte
când presimțeam în mine cum se frâng
secundele cu gust de oseminte
Când mă înfricoșa și gândul chiar
că te voi pierde într-o zi amară
când adormeam pe evangheliar
visând să mai trăiești până la vară
Atunci plângeam, eram într-un extaz
al disperării pentru ce-o să vină
înlănțuit pe stânci din Caucaz
mă sfârtecau mari vulturi de lumină
Acum e pace pe pământ și-n cer
ce-a fost să fie s-a-ntâmplat odată
iar trupul meu cu lacăte de fier
are fântâna plânsului secată
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciuperca de gheață
O ciupercă-așa de mare,
Fără de asemănare,
De nemaigăsit în lume,
E-o creație minune,
Deasupra e ca o stâncă,
Dedesubt e gheață-adâncă
De te-ntrebi, tot n-o să știi
Care-a apărut întâi
De milenii neclintite,
Pe milenii înfrățite,
În bătaia vântului,
Soarelui și gândului.
poezie de Ai Qing
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La cumpăna apelor
Tu ești în vară, eu sunt în vară. În vară pornită
către sfârșit, pe muche-amândoi la cumpăna apelor.
Cu gând ducăuș mângâi părul pământului.
Ne-aplecăm peste stânci, subt albastrul neîmplinit.
Privește în jos! Privește-ndelung, dar să nu vorbim.
S-ar putea întâmpla să ne tremure glasul.
Din poarta-nălțimei și până-n vale
îmbătrânește, ah, cât de repede, apa. Și ceasul.
E mult înapoi? Atâta e și de-acum înainte
cu toate că mult mai puțin o să pară.
Ne-ascundem stins arzând după năluca de vară.
Ne-nchidem inima după nespuse cuvinte.
Poteca de-acum coboară ca fumul
din jertfa ce nu s-a primit. De-aici luăm iarăși drumul
spre țărna și valea trădate-nmiit
pentr-un cer chemător și necucerit.
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și de sus, dintre luceferi...
Sfiicioși cătăm prin rugă, ca-n atâtea dăți, iertare,
Deolaltă punem gândul și tăcerea în chemare.
Vechiu' grai tăcut ne-adapă, prin cuvânt fără prihană.
De prin vorbe, Eminescu, este a sufletului hrană.
Multe gânduri așezate în veșmintele vorbirii,
Ce-au trecut prin pana-i sfântă, stau sortite nemuririi.
Și de sus, dintre luceferi... raza lui lumină încă,
Iar cuvintele-i de aur, neclintite, ca o stâncă,
Mai hrănesc dureri de suflet și dorințe mai hrănesc,
Prin esența lor de leacuri strânsă-n graiul românesc.
Azi, poeți cuprinși de vorbă și de dulcele-i blestem,
Rime nu mai încondeie, de veșmântul lor se tem.
Versul lor... e doar o umbră, ostenit, fără foșnire,
Lepădat de limba sfântă, de cuvânt și de simțire.
Stihuiri suferitoare... prea tăcute, prea vulgare,
Chiar și stâncelor din piatră le sunt rău mirositoare.
poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt ploaie
Sunt ploaie caldă de vară,
mă preling pe buzele-ți moi,
îți sărut infinitul regăsit,
sorbind-ți cu sete
lacrima
din colțul zâmbetului,
amară ca o cafea băută
pe fugă.
Marea o simt în ochii-ți adânci,
gustul lor e dulce-sărat
la fel ca viața...
Înot printre valuri de suflet,
mă lovesc de stâncile
gândurilor tale...
Înserarea ne e paravan
pentru iubirea ce tăinuiește
paradisul.
Cerul ne este aproape,
picurându-ne praf de stele
peste visul furat.
[...] Citește tot
poezie de Lavinia Elena Niculicea din Florile cerului
Adăugat de Lavinia Elena Niculicea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gânduri și stânci, adresa este: