Citate despre găini și mâncare, pagina 2
Ars poetica
..
-Dacă te prind că ești poet, te rup în patru bucăți și te dau la câine de mâncare
și la găini și ce mai rămâne din tine dau la cersetori.
- Mamă, i-am zis, ce e aia un poet?
- Un poet, mi-a răspuns mama, roșie pe mâini de roșii,
care de un sâmbure pe care l-ar fi avut stepa, de l-ar fi avut,
mama mi-a spus: Un poet este singurul copil pe care nu și-l dorește
să și-l nască o mamă și nici măcar acea mamă care din suferință ar vrea să-și blesteme zilele.
...
poezie clasică de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui septuagenar
Se plâng vecine și vecini,
Că ești cu ochii pe "găini"!
Și culmea...'n anii tăi adânci
Nici n-ai cu ce să le mănânci!
epigramă de Constantin Păun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antagonică
La sate strâmbătatea e adâncă
Și rezolvarea nu-și găsește cale:
Țăranii cresc găini și animale
Iar hoții le... mănâncă.
epigramă de Gheorghe I. Gheorghe din ziarul "Viața Buzăului" (22 august 2006)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Surda n-aude, dar le potrivește
‒ Bună ziua, babă Leană!
‒ Ia, mănânc un pic de slană.
‒ Mătușico, bre, ești surdă?
‒ Nu doar slană, ci și urdă.
‒ Câți ani ai, cât ai etatea?
‒ O duc greu cu sănătatea.
‒ Ai trecut de nouăzeci?
‒ Mi-am făcut și loc de veci.
‒ Te-ai grijit, te-ai spovedit?
‒ Mă dor șalele cumplit.
‒ Mergi la doctor, iei pastile?
‒ Cât vrea Domnul să-mi dea zile.
‒ Mai ai vin în damigeană?
‒ Îi fac moșului pomană.
‒ Babă Leano,-ți place țuica?
‒ Să trăiești, mânca-te-ar muica!
[...] Citește tot
poezie de George Budoi din Poezii umoristice (27 iunie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
La restaurant cu soția
Am solicitat meniul mai ușor
La o chelneriță mai blajină,
Fripturică proaspătă de puișor,
Ea ne-a servit cu spate de... găină!
epigramă de Mircea Ursei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fiind sub ascultarea bucătăresei, fata de împărat se silea în toate chipurile să-i fie pe plac. Unde să se adune ea cu celelalte slugi din curte? Unde să scoață ea un cuvințel de pâră sau de zâzanie? Unde să calce ea cuvântul bucătăresei și să se amestece în certurile și becisniciile celorlalți? Ferit-a Dumnezeu! Ea îngrijea de păsările din curtea împărătească, ca de ale dânsei; după ce deschidea cotețele, și le da de mâncare, apoi le cuibărea, punea cloștile și vedea de pui, mai cu milă decât cloștile. Mâncarea și apa, mai cu seamă, nu le lipsea niciodată. Iară daca isprăvea treaba cu găinile, venea pe lângă bucătăreasă și-i da și ei ajutor. Toți slujbașii curții o luau în nume de bine, văzându-i vrednicia, și toți aveau milă de ea. Se dusese vestea până la împărăteasa de hărnicia, de bărbăția și de curățenia de inimă a găinăresei. Împărăteasa ceru să i se înfățișeze ca să o vază și dânsa. Smerenia, nevinovăția și sfiala ce băgă de seamă împărăteasa la găinăreasă îi plăcu. Ea porunci bucătăresei să o ia mai de aproape, spre a nu cădea în gurile bârfitorilor.
Petre Ispirescu în Găinăreasa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Câinele
Aici câinele trebuie să latre, că de-aia e câine,
Iar când mănâncă stăpânii la măsuța joasă
Pe scăunele cu trei
Picioare,
Să se uite în gura lor, înghițind în sec.
Până când, la sfârșit,
După seninul crucii și slăbitul curelii, cu un oftat,
I se aruncă mămăliga,
Iar el dare de-un stânjen în sus,
S-o prindă din zbor.
Cu cât sare mai sus, cu atât e un câine mai bun,
Dat de exemplu.
Pui și găini n-are dreptul
Săia decât vulpea, hoața, pe furiș.
"Iar dete vulpea la noi azi-noapte,
Spune lelea Anica,
Aproape cu mândrie, fir-ar a diavolului!
Nici n-o să mai ctesc păsări,
Că mă canonesc degeaba,
Că i-am spus alui meu: astupă, mă, rostul!"
poezie celebră de Marin Sorescu din La L(L)ilieci, Cartea a doua (1977)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariciul la cuibar
Pe la miezul zilei,
găina moțată era la cuibar
și cotcodăcea.
Un arici micuț pe lângă găină
se tot învârtea.
Văzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aștepta,
nu avea habar.
Deodată, lângă găinușă a venit
un cocoș foarte supărat.
Pe arici văzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul răspunse:
Eu?... nici vorbă!
... ouăle îmi fac rău!
Eu nu mănânc ouă,
mănânc doar furnici.
Cocoșul strigă:
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ariciul la cuibar
Pe la miezul zilei,
găina moțată era la cuibar
și cotcodăcea.
Un arici micuț pe lângă găină
se tot învârtea.
Văzuse ariciul oul din cuibar.
De ce îl aștepta,
nu avea habar.
Deodată, lângă găinușă a venit
un cocoș foarte supărat.
Pe arici văzându-l,
el l-a întrebat:
-Spune, ce-ai furat?
... ai furat un ou?
Ariciul răspunse:
Eu?... nici vorbă!
... ouăle îmi fac rău!
Eu nu mănânc ouă,
mănânc doar furnici.
Cocoșul strigă:
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Iulia Giușcă
Adăugat de Iulia Popov-GiuÈcÄ
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alimentul sănătos
Cercetările arată
Ce vă spun acum îndată,
Că-n meniul sănătos
Stă cartoful arătos,
Fiert, prăjit sau pe grătar,
Gol, fără un sos tartar.
Că oaia s-a-îngălbenit,
Porcul s-a trichinelit
Și se pare că-i de vină
C-a luat pesta porcină!...
Iar găina are-un of:
Ouă-n tindă, în pantof!
Păsările sunt stresate,
Zice că nu-s alergate...
În meniul sănătos
Stă cartoful fără sos.
Ce mai, fraților, vă spun
Că nimic nu e mai bun
Ca să n-arăți ca plăvanul
Și să-ți crească burdihanul,
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza (iunie 2020)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amănunțimi
Când prinde-un straniu luciu Domnul Lapte
Și râmele se-ndoaie după șoapte,
Ziduri miloase duc omizi în spate.
Șerpii se bagă la găini în ouă.
Dintr-un dulap pe-un scaun curge rouă.
Fluturii-mbracă-n pripă haine nouă.
Și-n după-amiaza blând-răutăcioasă
Fecioarele fac dragoste pe masă
Căci nu mai este loc pentru iubit!
Iar Reparata,-abia ajunsă-acasă,
Ducând mâncare la furnici sub casă,
Se uită-n crăpături cu un chibrit...
poezie de Emil Brumaru
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulturul
Vulturul m-a mușcat de mână când l-am încătușat,
Dar s-a-nvățat cu mine și stă legat în curte;
Un câine l-a umplut de purici, pisica l-a scuipat.
Îi place viața nouă... În grohăituri scurte,
Mănâncă mult... i-e lene... începe să se-ngrașe.
În ochii mici și roșii zadarnic caut cerul;
Aripa i-e greoaie, privirile sunt lașe,
Vulturu-și pierde zilnic simbolul și misterul.
Găinile trec calme, cotidiane, proaste,
Pe lângă el. Vulturul ia grații de păun;
Imperial se uită la păsăreasca oaste,
Căci el numai cu porcul se simte frate bun...
Îl obosește bolta de-atâtea ori brăzdată,
De nu-și înalță ochii spre cerul azurat?
Vulturul nu-și ridică privirea niciodată,
Căci a lăsat-o veșnic spre stârvul căutat...
[...] Citește tot
poezie celebră de Victor Eftimiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prințul Miorlau
Într-o împărăție cam ploioasă,
trăiau un împărat și-o împărăteasă
ce-aveau, cum se cuvine, și un prinț,
singur la părinți.
Prințul era de șase anișori
și miorlăia din noapte până-n zori.
În loc de "vreau!" spunea "miorlau!"
și tot "miorlau!" pentru "nu vreau!"
(- N-am înțeles! veți spune voi.
Ce-i ăsta, prinț? Sau e pisoi?
Te rugăm să nu-ți urmezi povestea
până nu ne lămurești acestea.
- Răbdare, dragii mei copii,
și singuri vă veți lămuri.)
Deci, cum spuneam, cu prințul miorlăit
deloc nu era lesne de trăit.
Când i se aduceau bomboane
el miorlăia că vrea baloane;
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Nina Cassian
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Bănuțul
Auzise și Dănuț
Că un ou e cu "bănuț"
Și credea că oul moale-i
Pușculița cu parale.
Avea ca vreo șase ani
Și visa să strângă bani,
Socotind pe uși, cu cretă,
Cât costă o bicicletă.
Scormonind pe la găini,
Pe subt cloști și prin vecini,
A stricat, pe neștiute,
Ouă cam vreo două sute.
Dar s-a pus plângând să zbiere,
De necaz și de durere,
Ce-a pierdut și ce-a găsit!
Că s-a mai și mâzgălit
Cu albuș cu galbenuș.
De atunci și pân-acuș,
N-a ajuns să se mai spele,
Că intrase mâzga-n piele,
[...] Citește tot
poezie celebră de Tudor Arghezi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Seară rurală
Se uită soarele-napoi...
O fi pierdut ceva,
Sau, poate,
Așteaptă-n deal vreun car cu boi,
Să-l plimbe și prin alte sate
Cu gospodari și holde mai bogate?...
În sat la noi,
Biserica, de veche ce era,
În anul când a fost cutremur de pământ
S-a prăbușit cu turlele-n șosea,
Și-azi casele - atâta cât mai sunt -
Par jucării
Pentru copii,
Iar plopii - coșuri negre de mașini
Ce-au treierat
Bucatele din sate
Pentru străini...
Prin curți,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Strofe pentru faptele diverse (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Într-o zi, m-am gândit că dacă vezi o pasăre cu un picior rupt, ai cu adevărat imboldul de a face ceva pentru a o ajuta însă, în același timp, mergi la un restaurant unde mănânci o găină ori o altă pasăre. Acest lucru pare să fie lipsit de sens.
citat din Patrik Baboumian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Muma Soarelui îi mai spuse că l-a întrebat despre bărbatul ei și fiu-său îi răspunse că nu știe de seama lui nimic, fiindcă, de va ședea în vro pădure deasă și mare, vederea lui nu poate străbate prin toate colțurile și afundăturile, ci că altă nădejde nu e, decât să meargă la Vânt. Îi dete și acolo o găină să mănânce și îi zise să păstreze oscioarele cu îngrijire. După ce lepădă a doua pereche de opinci, car se spărsese și acelea, luă legătura cu oscioarele, copilul în brațe și toiagul în mână și porni spre Vânt. În calea aceasta întâlni niște greutăți și mai mari, căci dete, una după alta, peste munți de cremene din care țâșnea flacări de foc, peste păduri nemaiumblate și peste câmpii de gheață cu nămeți de zăpadă. P-aci, p-aci, era să se prăpădească, biată femeie; însă, cu stăruința ei și cu ajutorul lui Dumnezeu, birui și aceste greutăți mari, și ajunse la o văgăună care era într-un colț de munte, mare de putea să intre șapte cetăți într-însa. Acolo ședea Vântul.
Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la găini și mâncare, dar cu o relevanță mică.
Zdreanță
L-ați văzut cumva pe Zdreanță,
Cel cu ochii de faianță?
E un câine zdrențuros
De flocos, dar e frumos.
Parcă-i strâns din petice,
Ca să-l tot împiedice,
Ferfenițele-i atârnă
Și pe ochi, pe nara cârnă,
Și se-ncurcă și descurcă,
Parcă-i scos din câlți pe furcă.
Are însă o ureche
De pungaș fără păreche.
Dă târcoale la coteț,
Ciufulit și-așa lăieț,
Așteptând un ceas și două
O găină să se ouă,
Care cântă cotcodace,
Proaspăt oul când și-l face.
De când e-n gospodărie
Multe a-nvățat și știe,
[...] Citește tot
poezie pentru copii de Tudor Arghezi
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biata muiere începuse a simți și ea de dânsul; apoi, de frică ca să nu-și facă seamă singur pentru dragostea ei, se înduplecă și făgădui dascălului că-i va da găina s-o mănânce friptă, singur, singurel, după cum dorea. Cum auzi dascălul de una ca aceasta, îi zise că acum s-a încredințat că și ea îl iubește. Apoi puse la cale ca găina s-o gătească bucătăreasa lui. A doua zi, după ce porunci bucătăresei să nu lepede nimic din ale găinei, nici din măruntaie, ci s-o frigă așa întreagă-întreguliță, se duse la biserică, unde veni și femeia cu copiii. Bucătăreasa făcu întocmai precum îi poruncise stăpânu-său, însă pe când era aproape să fie friptă găina desăvârșit, copiii se întoarseră de la biserică, deși nu se isprăvise slujba, căci li se făcuse foame, și se rugară de bucătăreasă să le dea ceva să mănânce. Cu atâta gingășie se rugară copiii, încât bucătăresei i se făcu milă de dânșii; le dete câte un codru de pâine și, pe lângă aceasta, celui mare îi dete capul găinei, celui mijlociu pipota, și celui mai mic inima, socotind că acestea sunt lucruri de nimic. Copiii mâncară repede și se duseră iarăși la biserică.
Petre Ispirescu în Cei trei frați împărați
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gardul care o înconjura avea o portiță. Bătu și se rugă să o priimească. Muma Vântului avu milă de dânsa și o priimi să se odihnească. Ca și la Soare, fu ascunsă, ca să nu o simță Vântul. A doua zi îi spuse că bărbatul său locuia într-o pădure mare și deasă, pe unde nu ajunsese toporul încă; că acolo și-a făcut un fel de casă, grămădind bușteni unul peste altul și împletindu-i cu nuiele, unde trăia singur-singurel, de teama oamenilor răi. După ce îi dete și aci o găină de mâncă și îi zise să păstreze oscioarele, muma Vântului o povățui să se ia după drumul robilor, care se vede noaptea pe cer, și să meargă, să meargă până va ajunge. Așa și făcu. După ce mulțumi cu lacrămi de bucurie pentru buna găzduire și pentru vestea cea bună, porni la drum. Biata femeie nopțile le făcea zi. Nu i se mai alegea nici de mâncare, nici de odihnă, atâta dor și foc avea să-și găsească bărbatul pe care ursita i-l dedese. Merse, merse până ce i se sparse și opincile aceste. Le lepădă și începu a merge cu picioarele goale. Nu căuta gloduri, nu băga seamă la ghimpii ce-i intra în picioare, nici la loviturile ce suferea când se împiedica de vreo piatră.
Petre Ispirescu în Porcul cel fermecat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre găini și mâncare, adresa este: