Citate despre gări și prezent, pagina 2
Biletul... la control! (Pentru preșcolari și oameni mari)
Azi, plecând un tren din gară,
Cu trei babe și trei moși,
A ajuns în prag de seară
În halta de la Barboși,
De unde o domnișoară
Încălțată în galoși
A urcat, c-așa-i la țară,
Mai ales în ani ploioși.
Când trenul părăsi gara,
Controlorul hop pe hol
Și le spuse:,, Bună seara!
Rog biletul la control.''
Eu de la voi pe-ndelete,
Dar nu cu juma' de gură,
Vreau să știu câte bilete
Se aflau în garnitură.
poezie de George Ceaușu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt bolnav
Azi nu mai fumez,
Nici nu mai visez
Și nici teatru nu mai pot juca.
Sunt golit de tine
Și scârbit de lume,
Ca un biet orfan,
Ca un biet golan.
Nu mai pot trăi,
Nu mă mai trezi.
Patul parcă-mi zboară,
Mă trezesc la gară
Și te-aștept deși nu vii nicicând.
Sunt bolnav,
Complet, complet, bolnav.
Când mamă m-ai pierdut în noaptea mare
Și m-ai uitat singur în disperare.
Sunt bolnav,
Complet, complet bolnav.
Nu știu unde sunt
Și nu plec niciund'
[...] Citește tot
cântec interpretat de Serge Lama, traducere de Luminița Soare
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ție
M-a ostenit așteptarea
în care mi-am rânduit
monezi pentru plată.
Astă noapte
ți-am plâns moartea
în vis.
Am deprins târziu, să mă-ncred
în reîntoarceri,
când și azi
peste peroanele singurătății
hăituiesc îndelung
noii învinși.
poezie de Violeta Pasat din Vămile sufletului, editura Cronica - IAȘI
Adăugat de Violeta Pasat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la gări și prezent, dar cu o relevanță mică.
Pășește-ncet
Un singur lucru-ți cer: Să nu regreți...
Și-acum,
Pășește-ncet să nu-mi deștepți covorul
Și măștile-adormite pe pereți!...
Pășește-ncet ca și cum nici n-ai fi
Intrat aci!...
Odaia mea e o scenă-n care-actorul
E veșnic altu-n fiecare seară -
O scenă ce-și păstrează doar decorul
Și liniștea
Ca și-o modestă gară
Prin care trenurile trec mânate
De gestul unor mâini halucinante.
Pășește-ncet să nu-mi deștepți minciuna
Scrisorilor închise prin sertare
Și florile-adormite prin pahare.
Odaia mea e grota fără soare
Prin care nu mai intră azi
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Picioare de lut
mă întorc femeie astăzi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la o fereastră închisă
într-o gară de doi, printre ploi
citeai o carte închisă, despre noi
eram cuvântul absent sau gara din noi
curgeau sentimente și vise
fugeai ireal pe alei
ochii curgeau în neștire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam facultăți, munți
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
pășesc spre un nou început
pe picioare de lut
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Acasă
mă întorc azi acasă
cu sufletul brăzdat de idei
tu stăteai la fereastră, într-o gară de doi
citeai o carte, despre noi, amândoi
eram bătrânul sau gara dintre noi
curgeau sentimente și vise
fugeai pe alei
ochii curgeau în neștire
când plecai, amândoi
plecam, părăseam prieteni, munți
în căutarea de doi
tu treceai, eu plecam
mă chemai, eu treceam
acasă nu'i nimeni acum
doar gânduri se frâng pe un geam
uitat deschis între noi
pășesc spre un nou început
pe picioare de lut
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plecare
Amour de terre lointaine,
Par vous j'ai le coeur dolent...
(Jofroi Rudel)
Mă duc, plec, îmi iau zborul,
Sufletul meu nu știe ce e valea, ce e priporul.
Pe șine de drumuri-de-fier, lungi și grele,
Mă duc cu flacăra inimei mele,
Să luminez, ca faruri de automobil, cărările...
Aș vrea să străbat parcă văzduhurile, mările,
Să-mi regăsesc avântul și speranța...
În depărtări îmi surâde Franța, Franța...
Spre ea îmi îndrept brațele larg deschise,
Trecutul îmi zâmbește trist, ca niște vise...
Îl voi uita? Nu vreau să știu. Azi îmi împlânt
Toată ființa rănită, în luminoase zări:
Nu voi mai vedea, un timp, popușoiul legănându-se-n vânt,
Și nici soldați murdari bând prin gări.
poezie clasică de I.M. Rașcu din Renunțările luminoase (1939)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lacrimă din întâmplare
Ți-am scris demult
într-o scrisoare
ce mult iubirea ta
mă doare
simțeam că totu-n jur
dispare
în mine se usca
floare de floare...
trecut-au luni
fără de soare
când nu vedeam
lumina-n zare
iar azi privind în urmă
mi se pare
ca prețul ce-am plătit
a fost prea mare
zile pierdute,
lacrimi amare,
pierdutele clipe
de sărbătoare
[...] Citește tot
poezie de Monica Trif
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și dacă...
Și dacă am murit în ziua ceea
Când, pe-un peron de gară, ușor, am lunecat,
Și dacă azi din mine trăiește doar ideea
A ceea ce-mi închipui că e adevărat...
Și dacă sunt doar umbră, nălucă rătăcită,
Pierdută prin noianul mirărilor deșarte
Ce nu mai știe dacă e lacrimă trăită
Sau strop de veșnicie din infinita noapte...
Și dacă orice zgomot din liniștea mirată
E-o clipă din tăcerea mărețului divin...
E-o reverie simplă, e lumea nevisată
Sau pași purtând o viață, o urmă, un destin?
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Viața fără gară
Vino la mare, hai cu mine,
Alungă umbra din privire
Vom innota in valuri.
Un soare sus ne va zâmbi
Si pescarusi se vor roti
Deasupra noastră.
Vor trece veri si ierni pe rând
Ne vor găsi la fel râzând
Cu inima in palmă.
Tu pentru mine astăzi esti
Ca in frumoasele povesti
O viață fără gară.
poezie de Doina Bonescu din Buchet de gânduri
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua ta
La fel ca vremea de afară,
Tu ești și ploaie, ești și soare...
Furtună matinală, sau briza de seară,
Static și în mișcare.
Controversat... iubit, respins,
Ești în mixaje de culoare...
Când prea comod, când prea aprins,
Când mult prea slab, când mult prea tare.
Enigmă spuseră mai mulți;
Sau poate n-au spus, n-au gândit...
Trist e, că doar pe-acești saluți,
Pe ceilalți, gonind răstit.
Și cât de mare ironie de ai privi în cine ești!...
Nu cred că-ți place tot ce-ntâmpini
În al tău timp ce nu găsești;
Deschide-ți ochii la răspântii!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înainte spre răsărit
Azi noapte la Prut
Războiul a-nceput...
Ca să regăsească fiul ceea ce tatăl a pierdut
Ca pe ceva inutil, nici măcar bun de vândut
Să recupereze Ion,... dar nu așa un Ion banal
Ci unul ce peste noapte a devenit mareșal,
Mai ceva ca Alexandru, Cezar și Napoleon,
Întrecându-i pe aceștia cu pielea de cameleon,
S-a proclamat conducător, când putea chiar împărat...
Să recucerească el, ce alții n-au apărat
Ce nu s-a putut păstra, cu prieteni tradiționali
Să reia "prin arme și scut" cu alții ocazionali.
Și ca să se știe bine, că totul aparține lui
A trecut direct în frunte, la comanda frontului.
A tras prima lovitură, trimițând prima ghiulea,
Avertizând inamicul că va veni după ea.
Cu drept și sincer vorbind, nimeni n-a obiectat.
Tot ce e în slujba artei, a cântat și a jucat
Mai ales că conjunctura era favorabilă,
[...] Citește tot
poezie de Gheorghe Ionescu din Furtuna - Jurnal de război în versuri (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi, nu mai plouă ca atunci
E liniște în cer și pe pământ
Și vântul nu mai bate, nu mai plouă,
Nu mușcă gerul din obraz și gând,
Doar lacrimile, din noi amândouă.
Te-aștept la gară, pe-un peron cernit,
Cad pescăruși sub norii de zăpadă.
Ce strigăt din adâncuri, chinuit
Mugește-un val, tristețea să ne-o vadă!
Și parcă e pustiu ca în infern,
Doar corbii mai petrec prin cimitire.
Copila mea, din ochii-ți verzi, azi, cern
Doar rugăciuni alese din Psaltire.
Și de-ar ajunge ruga pân' la cer,
Te-aș liniști că tata ne aude;
Dar, muritoare, nu pot să-ți ofer
Decât aceste adevăruri crude:
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu e simplu să iubești o femeie
Nu e simplu
să iubești o femeie
ea înalță speranțe
ca pe niște zmeie
spre un cer anost
o adori ca un prost
apoi sinceră spune
de azi
nu-ți mai fac
iubitule
gem de prune
nu mai ești
făt -frumosul obscen
defilând la ferești
plin de zen
nu mai simt, bă, nimic
ești un viezure
un viezure mic
pari un tren fără gară
merg acum
[...] Citește tot
poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu picioarele goale
Poate că azi,
mai frumoasă ca niciodată,
în gara sângelui meu cald
te voi aștepta,
cum așteaptă iarba să crească într-un poem,
cu mâinile deasupra capului
făcându-i semne lui Dumnezeu.
Poate nu vei veni
și eu voi adormi ghemuită
la fel ca o pasăre pe pragul unei biserici vechi,
visând că în ochii tai
sunt femeia cu picioarele goale
ce calcă prin ciobori de icoană spartă.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu s-a decis
Mă uit în oglindă
Îmi place ce văd
Dumnezeu s-a decis
Și face prăpăd
Demolează orașe natale
Și fumul felin mă gâtuie sec
Dumnezeu s-a decis
Azi mă înec
Cu pieptul și mâinile goale
Ceasuri
Bilete mai vechi de un an
Pe toate-am vândut să strâng ban cu ban
Pe toți și pe toate-am ucis
Gara umbrită de schije de lemn
M-așteaptă să plece cu mine
E semn
Dumnezeu și azi s-a decis
poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de reflecție
nu știu dacă o să pot ieși afară
astăzi plouă și nici nu am umbrelă
dar voi alege partea cealaltă
sau pur și simplu
nu voi privi
într-acolo
ceva se mișcă în ritmul unor bătăi de inimă
se întunecă
tremur
aprind focul și mă uit în oglindă
aș mai putea intra în mine
ca într-o cameră a copilăriei și
aș iubi indiferent de vreme dar
voi crede că nu-s eu
și atunci
degeaba voi încerca
să dau ceasul înapoi
prin mine trec anii și mulți oameni
sunt un fel de gară cu un singur peron
și nici nu știm nimic unul despre celălalt
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Azi...
Veneai cândva și tu cu dimineața,
În gara cu plecările vândute;
Când se topea pe iarbă-n rouă ceața
Iar soarele venea să le sărute.
Când ceștile nu cuprindeau amorul,
În picătura de cafea sorbit,
Și dam speranțele la schimb pe dorul
Ce ochii tăi în mine l-au sădit...
Azi... nu-și anunță nici un tren venirea
Că-n două-i frântă linia ferată;
Încă mai taie-n inima privirea
O rană ce-a rămas nevindecată...
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fraților români de pretutindeni
Timpul a trecut și magia nopților de iarnă a rămas în același stadiu al trăirii,
Totul părea vis și reverie, pentru ca tu să rămâi același bărbat cu gesturi irezistibile,
Să te manifești masculin, dar și afectuos,
Până ce soarele va răsări perturbat de magia iubirii în doi,
Caut să adâncesc ultimele sentimente
Și să mă cufund în amintirea dublă a luminii,
Pentru a ascunde de ochii altora o iubire pură,
Plină de emoție și reverie.
Visul poate ascunde iluzia iubirii perfecte,
Însă doar zâmbetul poate să creeze acea stare perfectă,
Acel sentiment atent, luminat de zâmbetul ei.
Te caut pentru a ascunde dragostea de mine în relații sociale active.
Știu că pot să cuprind tot globul cu iubirea pură,
Însă cu toți ar trebui să fim atenți la gândurile noastre
Ce transmit subconștientului informații,
Te voi căuta pentru a face soarele
Să răsară pe orice stradă a necunoscutei iubiri.
De azi, soarele meu va fi al tău....
De azi tu vei fi un rege atent îngrijit,
De astăzi îmi permit să fiu lumina din povești,
[...] Citește tot
poezie de Ileana Nana Filip din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Note din tren
Pun fruntea-ncet pe geamul strălimpezit de cer.
E de metal câmpia si grâul e răscopt.
Canton 107, canton 108,
si trenul uită totul pe zarea lui de fier.
Un șuierat. Un altul. Un pod: o jucărie...
Pe mal, copii de vată cu bivoli de carton.
Un domn citește-o carte franceză în vagon,
si osiile cantă ferata melodie.
Și osiile cantă... Și-n aur tot se șterge:
Peisaje, vise, păduri, cantoane mici si triste,
ori desparțiri prin stații, cu lacrimi si batiste...
Ne plictisim. Sau râdem. Si viața noastră merge.
De se topesc, brumate, priveliști fumurii,
prin stațiile vieții frânam, a câta oară?
Și cine știe cine ne-așteapta intr-o gară
în care noi, din goană, n-am mai putut opri...
[...] Citește tot
poezie celebră de Radu Gyr (1928)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre gări și prezent, adresa este: