genetică şi iubire

Seara cu formele

rotunde se instalează fără kit
luna nouă e aceeaşi
pentru toţi îndrăgostiţii
tăcerea umple oraşul
după câteva crime înfăptuite
invocând besa albaneză
iubitele îşi trimit spectrele
în jurul stâncilor crăpate
de valul val
duna veacurilor scoate
toate stafiile pe străzile luminate slab

peste oraşul în care trăieşte
o generaţie de degeneraţi
mutanţii genetici răi
cu suflete smulse de diavol
se lasă un frig izbăvitor
care ucide orice sentiment de milă
tot ce este viu va fi mort
şi tot ce este mort va fi viu

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Microb genetic

Anii vieţii sunt muncitorii
care beau cu sete din ore şi zile.
În sudoarea frunţii îşi cresc copiii
şi-n lacrimile tălpilor urmaşii.
Ascut lanţul anilor în flacăra
iubirii pe retina ochilor.
Mă descalţ, mândră, de tinereţe
şi aleg numărul potrivit
printre lentile şi dioptrii.
Curăţirea sufletului şi inteligenţa
îmi rămân în perii albi,
iar demnitatea îmi curge prin vene.

poezie de Cristina Mariana Bălăşoiu
Adăugat de Cristina Mariana Bălăşoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Presupunere

Dumnezeu
A fost şi este creatorul
Universului
Văzut şi nevăzut,
În subordinea lui
Sunt micro şi macro creatori,
Vorba lor a fost şi este
Tunetul şi tăcerea,
Bisturiu a fost şi este fulgerul,
Clonarea este metoda luminii
De înmulţire
Specifică geniilor,
ADN-ul este unguentul
Uimirii,
Inima facerii
Toacă minţile noastre
Pline de întrebări.

Poezia iubirii
Este tot o presupunere?!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tu eşti genetic jumătate mama şi jumătate tata. Dacă îţi negi un părinte prin ură, lipsă de iubire şi acceptare, ucizi o bucată DIN TINE. Eşti un om mutilat. Orice trăsătură care nu îţi place la părinţii tăi, este deja în tine şi dacă nu o accepţi, iubeşti şi admiri, nu o poţi folosi în avantajul tău. Aşadar simte în inima ta toată iubirea, înţelegea şi acceptarea pentru părinţii tăi. Doar astfel, vei putea să devii tu întreg. Vrei să trăieşti aici şi acum? Vrei dezvoltare personală şi evoluţie? Perfect. Te duci acum şi îţi iei părinţii în braţe, le spui că îi iubeşti şi îi ţii în braţe, mult şi cu toată acceptarea şi iubirea. Şi ei au lupta lor. Dacă ceva te nemulţumeşte la ei, atât pot ei acum. Înţelege că şi ei vor lucruri aşa cum vrem noi toţi dar poate ceva îi opreşte. Şi ei suferă. Şi ei vor mai bine pentru familia lor dar uneori viaţa dă cu tine de pământ şi te ţine acolo. Ăsta nu e motiv să îţi priveşti părinţii altfel decât cu maximă iubire şi acceptare. Luptă tu şi pentru ei, nu le mai cere nimic. Doar iubeşte-i şi mulţumeşte-le apoi ieşi pe uşă şi mergi la război.

citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pentru fiecare faptă

Bâjbâim prin întuneric...
Pasu-n hăuri se prelinge...
Omule, de tot, nevrednic,
Cine-n urmă vrei să-ţi strige?!

Prin cenuşa risipirii
Fiinţei tale-ngenunchiate,
Cărei fapte, legea firii
Să-i aducă libertate?!

Ce-ai lăsat în oseminte
Şi-n genetice poeme?!
Câţi îşi vor aduce-aminte
Care sunt a tale semne?!

Ai iubit lumina, clipa,
Floarea care se desface,
Pasărea-ntinzând aripa,
Pruncul ce musteşte pace?

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Culorile sufletului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Definition of love

dragostea noastră ca o retragere tacită a raţiunii
dinaintea instinctului de supravieţuire,
impulsul de satisfacere a unei nevoi de bază
ca somnul, o prelungire a egoismelor noastre
personale, cu origini în ideea de apartenenţă,
dragostea noastră ca un mediu ostil.

acum
înainte să ne luăm zborul spre Sibiu să realizăm încă o dată
ce repede cedează minţile noastre la schimbările
de înălţime şi presiune
înainte ca ei să pornească un alt război mondial sau şi mai grav
reconstrucţia genetică
mult timp înainte ca rutina să poată fi surprinsă
minându-ne podurile
în acest scurt moment potrivit
cât timp camerele nu înregistrează şi se poate întâmpla orice
când trebuie să cobori pentru a prinde următorul tren
acel moment când astronomul este martorul unui eveniment rar
cum este eclipsa totală de soare

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Alexandru Gheras
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Luna se multiplica... nehotărât

În noaptea asta cu lună umflată
ascund următoarea stare
în care mă simt totuşi mai ascuţit
să rescriu ludicul cod genetic.
În altă viaţă te voi iubi altfel
mai îndrăzneţ, mai călduros, mai parolat sau mai distant
şi poate defrişat sălbatec
sau poate voi căpăta o-altă înfăţişare pastelată
sigur însă te voi căuta sub trepte
pe care vei păşi divină
la nesfârşit
prin jocuri paralele

Amintiri din hău
Călător prin hăul poetic

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste de iubire

Consemn primordial
La intrarea-n univers,
Un licăr gingaş de lumină
Ce se izvorăşte din suflet
Şi se naşte din genom,
Pe traseul inimilor simple
Ca o prefaţă a bucuriei
Pozitivă şi combinatorie,
Acel mobil de performanţă
Ce ne saltă pe culmi imense
Aşa un panaceu energizant
Brusc ne preface în văpaie
E de dorit la nesfârşit
Arde intens dar nu se mistuie
În subsidiar ne consumăm noi
Dacă tot se termină cândva
Să ne fie cu happy-end.

poezie de David Boia (4 noiembrie 2014)
Adăugat de anca petru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prin urmare, cred că energia e pe fond genetic. Şi ca să nu mai spun că energia mea provine din muncă: îmi place ce fac, iubesc ce fac - cum să nu mă umplu de energie şi de bună dispoziţie? Nu pot spune că mai lucrez pentru bani... Poate când eram mai tânără, mă interesa şi aspectul acesta. Acum, tot ceea ce mă intereseaza este să vadă generaţia asta că noi toţi n-am fost nişte proşti, că am fost buni, am muncit serios şi poate că asta o să ajute cu ceva...

citat din Stela Popescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu vei mai fi altfel decât a mea

nebunia atingerii
te va urmări prin toate celulele
ca o profundă mutaţie genetică
îţi vor înflori sânii precum nuferii
în plin deşert din ochii îţi vor creşte oaze
iar braţele vor înota precum delfinii
oricât te vei opune
oricât vei vrea să eviţi acest dezastru
te vei prăbuşi definitiv în inima mea
precum se prăbuşesc stelele în ele însele

şi să nu crezi vreodată că e vina mea
iubirea acestea mă omoară la fel
de parcă mi-am răstignit toţi dumnezeii

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Banca şi Ordinea Mondială

Că există Dumnezeu?!..
De sunt bani! EL nu contează,
Fie vorba intre noi,
Giganţi bogaţi...
Te au în pază.

E obosit si demodat,
Ingerul tău păzitor,
In corpul tău ţi-aş implanta,
Un microcip nemuritor.

La trezit de dimineaţă,
Ai un ceas fără sirenă,
E setat sa te trezească,
Microcipul tău din venă.

Eu te ştiu şi cum respiri,
Sănătos sau cardiac,
Pentru mine nu contează,
Mă amuz puţin şi tac.

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Sbârcea (2020)
Adăugat de Vasile Sbârcea
Comentează! | Votează! | Copiază!

La şcoala vieţii

abecedarul arborilor l-am învăţat mimetic
de pământ aer apă ştiu că depind şi eu
în conştiinţă e un arbore genetic
în care cresc un fruct dorit de Dumnezeu.

alfabetul iubirii sângele îl rosteşte
fanteziile naturii mult mă motivează
un munte de speranţe în înălţime creşte
şi poartă pe creste o cunună de rază.

la şcoala vieţii sunt docilă elevă
învăţ din greşeli învăţ prin contemplare
setoasă de lumina cu divină sevă
transpun în slove orice întâmplare.

nu trăiesc în sihăstrie nici în asceză
mă avânt spre stele în mare viteză.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magul

Noaptea este martorul iubirii noastre,
Ea nu poate fi prinsă între coperţi,
Nici între cuvinte cu iz de cerneală,
Ea este torţă aprinsă din inimile noastre,
Un ADN universal, unic, risipit pe cerul cuvintelor.
Am să tot privesc viitorul ca pe felinar veşnic aprins.
Doar magul prins între vitralii ne zâmbeşte cu lacrima lui roz,
Cu verbe rostogolindu-se pe chipul iluminat,
Iar iarba din altare ne cuvântă,
Copii o să ne-ncânte cu dulceaţa gurii lor,
Iubirii îi vor aprinde felinare,
Istoria nu poate fi decât o martoră fidelă a vieţii.

poezie de Ileana Nana Filip din Un ocean de cuvinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Slove - muguri de luceferi

culeg lumină de pe geana nopţii
o strecor în suflet ca pe mărgăritar
am străbătut în viată multe echinocţii
hoinărind ca vântul libertin solitar.

am alergat desculţă prin vălătuci de ploaie
şi am băut nectarul din crinul rourat
gânduri s-au tapetat pe pereţi în odaie
stelele nemuririi mi-au dat visul curat.

valsul lebedelor pe lacul cu nuferi
pune în mişcare universul poetic
se-nverzesc cuvintele, muguri de luceferi
acoperă cu nimburi arborele genetic.

îmi port senectutea pe umerii teferi
conjugând iubirea cu cântul frenetic.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Meditaţii viscerale

sunt nefericită atunci când nu pot scrie
tristeţea este gri ca vremea mohorâtă
dar mă încarcă totuşi speranţa cea vie
să nu mă las pătrunsă de gândirea urâtă.

mai am timp pentru toate am timp pentru iubire
căci mă înconjoară mulţi prieteni dragi
lumea cu splendori o strâng în simţire
cu scenarii de film viaţă tu mă atragi.

am trăit extazul de iubire viscerală
azi o port în sânge şi în ADN
şi inima resimte menirea ideală
sufletul meu romantic arde în cremene.

transcend în meditaţii în starea specială
doar cu lumină solară vreau să semene.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Viaţa

Cum trece viaţa ca un vis,
Cu zile bune, zile rele,
O umbră ce nu ştii precis,
De nu-i vreun braţ de imortele.

Narcoză de închipuiri,
Ca o beţie de nimicuri,
Cu amalgam de izbândiri,
În lupte pline de tertipuri.

Cu-mpreunări de cromozomi,
Ce poartă-n timp întâia genă,
Şi cu arici de ribozomi,
Ce se sărută prin catenă.

Prin colosalul mecanism,
Iubirea ca o endorfină,
Ne vindecă de scepticism,
Viaţa-n fantastică maşină.

[...] Citeşte tot

poezie de Augustin Jianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Uimiri

Ne ruşinăm de actul sexual
Elogiind apoi maternitate
Şi naşterea ca pe o sanctitate...
Cât este de paradoxal.

Sex experimentăm şi lingual
Cu gusturi de fantasme inedite
Uitând de micţiunile-otrăvite...
Cât este de paradoxal.

Adulter e adesea imoral,
Perversităţile nu-s sacrilegii
În patul nupţial, ofranda legii...
Cât este de paradoxal.

Preocupaţi de apetit oral
Interesaţi de ce ingurgităm,
Ne-ascundem dacă defecăm...
Cât este de paradoxal.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (26 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Perseverenţă

îmi îndrept atenţia spre un destin profetic
vreau să se întâmple minuni în univers
rupturii de viaţă am să-i cos un petic
de nuanţă albastră scoasă dintr-un vers.

îndepărtez riduri la salonul cosmetic
nu mă las ispitită de înger pervers
timpul de relaxare este mereu poetic
sub influenţa stelei din cerul divers.

împletesc romantismul din spectrul genetic
sentimente seci spre fericire au convers
alfabetul dragostei vibrează frenetic
departe, departe de timpul advers.

îmi îndrept atenţia spre un destin profetic
rugându-mă să se întîmple minuni în univers.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mac MacGuff: Şi ea este Juno, desigur.
Mark Loring: Ca oraşul din Alaska?
Juno MacGuff: Nu.
Mark Loring: Nu? Iubito, să ne aşezăm şi să ne cunoaştem mai bine?
Vanessa Loring: A, credeam că aş putea aduce ceva de băut. Ce v-ar plăcea? Am Pellegrino, apă cu vitamine sau suc de portocale sau...
Juno MacGuff: Aş dori un Maker's Mark, te rog.
Mac MacGuff: Glumeşte. Junebug are un simţ al umorului foarte dezvoltat. Este doar unul dintre numeroasele sale daruri genetice.

replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dumnezeu face Dragoste, nu sex

intru în dimineaţa aceasta întârziată
fără de scrupule îmi spun:
de mâine o să desfiinţez noaptea
nimeni n-o să mai aibă nevoie de vreun păcat!

aşadar

să mergem să epuizăm toate plăcerile-acestea
habar să nu avem de (i)moralitate
că gestul nostru de viu ar putea îngropa un copac... şi Copacul...
pe noi înşine ne-ar face stane de piatră
s-ar opri timpul / ca un măscărici s-ar strâmba
şi pe noi... pe noi undeva ne-ar durea

! în spate ditamai grădina
de moarte

ar veni pictorul
cu veac de iluzie artistică
înainte ne-ar îngenunchea

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!