Citate despre genetică și sânge, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la genetică și sânge, dar cu o relevanță mică.
Marșul Unirii
(versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrioți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (25 martie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cutremur
mogâldeață
umplusem împrejurimile
cu plânset isteric și sânge
lovisem cu-n picioruș lanțurile
așa cum izbește o planetă
finitudinile infirme ale lumii
atunci a fost prima oară
când fără sentimentul consecinței am întins la maximum
corzile pulmonare și așa surmenate ale cosmosului
forme alb-cenușii [un fel de nori... un fel de oameni...?!]
își revendicaseră partea lor de destin
întinderea de la omoplat până la grimasa
ce printr-o strădanie a firii... printr-o întâmplare
ar fi adus zâmbetul
parcelele acelea de epidermă proaspătă
în care nu s-ar fi sfiit iarba să iasă
ca dintr-o țarină imperială
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eliberare
Eliberez toată rezistența rămasă
Eliberez toată frica care este încă în corpul meu, celulele mele, sângele și oasele mele
Eliberez orice neiertare
Eliberez toate resentimentele
Eliberez toată vina
Eliberez toată energia victimei
Eliberez toate energiile persecutorilor mei
Toată judecata
Toate criticile
Eliberez toate ideile adoptate în prealabil
Și credințe false
Eliberez toată gelozia
Toată ura
Toată mânia
Tot regretul, durerea și suferința
Eliberez toată frustrarea
Eliberez orice nevoie de control
Îi eliberez pe cei care vor să mă controleze!
IMI IAU DIN NOU TOATA PUTEREA IN TOT SPATIUL SI TIMPUL!
[...] Citește tot
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Șoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte pentru viitorul sterp al deziluziei
să nu scrii tot
mai lasă un poem și pentru mâine
poimâine și alte zile în care durerile
te vor invada cerându-ți capitularea
păstrează cuvintele și alungă spaima întunericului
cu săgețile lor de foc departe cât mai departe
înapoi în haosul primordial
păstrează o armată de cuvinte
călare pe himerele visului
în mijlocul lor iubirea cu flamura nemuririi
suflând în goarna inimii
păstrează cuvintele în tranșeele cărnii
în circumvoluțiuni în diviziunea celulei
în spiralele ADN-ului tău prometeic
învârtindu-l ca un bumerang prin abisul psihozei
lovind iscoadele morții umbrele nelegiuite
direct în punctul lor sensibil la frumusețea metaforei
păstrează cuvintele în sânge
singurul șarpe înțelept căruia îi place căldura sufletească
a celui de lângă tine cel dornic
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Mesaj către ultimul om de pe Pământ (2017)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marșul unirii
(Versuri închinate memoriei lui Constantin Osoianu, străbunelul meu, unul din Membrii Sfatului Țării, care cu 94 de ani în urmă a semnat alipirea Basarabiei la Țara-Mamă)
Eu mă mândresc cu-această mare tricoloră
Și cu memoria genetică păstrată.
Mesajul vostru îl aude-ntreg poporul,
Voința națiunii e de VOI întruchipată.
Chiar dacă ne lipsește-un Inculeț,
Înlocuit de patrihoți ca alde Ghimpu,
Oricum, aici e totul Românesc:
Și Dumnezeu și Cerul și Pământul!
Chiar dacă nu ne vrea uniți, la Cotroceni
Și nici la Chișinău, elita asta, lașă,
Suntem români, suntem români basarabeni,
Ne vrem și noi întorși cumva, acasă!
Și nu mai vrem să ne despart-un mal de Prut
Venim cu suflu nou și spusa languroasă.
Suntem români ca-n secolul trecut,
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (12 octombrie 2012)
Adăugat de Anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu face Dragoste, nu sex
intru în dimineața aceasta întârziată
fără de scrupule îmi spun:
de mâine o să desființez noaptea
nimeni n-o să mai aibă nevoie de vreun păcat!
așadar
să mergem să epuizăm toate plăcerile-acestea
habar să nu avem de (i)moralitate
că gestul nostru de viu ar putea îngropa un copac... și Copacul...
pe noi înșine ne-ar face stane de piatră
s-ar opri timpul / ca un măscărici s-ar strâmba
și pe noi... pe noi undeva ne-ar durea
! în spate ditamai grădina
de moarte
ar veni pictorul
cu veac de iluzie artistică
înainte ne-ar îngenunchea
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"Metafora" imbecilității
Ies toți în hoarde din spelunci
Cu gând în zimți de stalagmite,
Imitatori de nibelungi...
Neisprăviți, neisprăvite!
Au minți dospite în lugubru
Ce explodează în dejecții.
Răspânditori de ură, sumbru...
Etiologi maligni, d-infecții!
Au cromozomii în mutații
Cu mii de gene recesive,
Multiplicați în populații
Cu flatulări intempestive.
La stârvuri stau cu guri hulpave
Să muște carne putrezită,
Din "ateneuri" fac enclave...
Din "prima dona", fac smintită!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lăsată singură
iubirea o să țipe
cu patima păsării uitate în cretacic
neavuții pui se vor pierde din realitate
în afara destinului ignorând consecințele lipsei zborului
starea va întâlni cuvântul despuiat
va dispune de el... unica fiind prin împrejurimile cunoscute
se va scrie codul genetic, zestrea omului cufundat în amnezie și frică
cu gest de copil iubirea sau pasărea... o să spargă mai-multe-uși-către-mamă din nou ignorând
mutațiile inexorabile ale speciei... răsturnarea perversă a raporturilor ancestrale
anxietățile nu vor permite parcurgerea fazelor necesare
până la copac... până la înger... până la noi
dezlipiți... cu simulacre de ochi mimând viață vom contrazice
ziua facerii omului... inevitabila întâmplare a căderii-în-paradis
vom păstra din încăperile sufletului pivnița
șopârlele mov/ sângele înghețat al disprețuitorilor de metafore
în loc de ființă, alienare va rosti pământul din dreapta!
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cărți de joc
Doi, este-n fond număr universal;
Geneza-n simbioză, acuplarea,
Primul ce dă multiplu numeral
Și ADN, balanță, echilibrarea.
Trei, of, trei Doamne și toți trei
Reproduși suntem, mesager,
Ori ne-ncurcăm, când pe vechi nu-l mai vrei...
Sau prima lună-i când scăpăm de ger.
Patru, mereu e nota veșnic proastă
Și-n catalog, pe podium și-n etate;
Când ți-ai schimba de soț ori de nevastă
Că treci de mijlocul de-a ta eternitate.
Cinci, este perpetuu o jumătate,
Este simbol de flori întruchipat în "mai";
La cât te duce mintea-i ban sau greutate,
Convins că poți mai mult de-atât să iei, să dai.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 ianuarie 2012)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea basmului cel hâd
A fost, odată ca-n povești, ce-acuma-s basm "murdar-curat"
În țara ce dintre iluștrii ajunsă-i rău dintr-un Regat,
O schimonositeală... strâmbă, un pleonasm de hidos rău
Dintr-un tărâm de Feți-Frumoși aleși acum doar "nătărău"
Să țină în buiestru' un neam, nu prin ce-i pisc de înălțime,
Căci "grota" e vândută "tron", "popor" e numai o "mulțime"
Și-n două Camere-n Palate nu stau cei bravi de știință culmi,
Stau tolăniți ne-aleși de nimeni -din vechi stejari tari- molâii ulmi
Ce își vând "șarm", probat prostie, că proștii nu lipsesc deloc,
E-un glod întreg legat la ochi, cu ceara un timpan, glas ioc,
Sau doar ce-ar avea să spună ei, sunt doar minciuni răstălmăcite
Venite din auz confuz, din ochi închiși, minți încâlcite
S-asculte de-un "chilot" imens, ordura veșnic repetentă
De școală nedusă la "cap", rămas hoție incipientă
-Ce-o pune-n practică pe-o țară- un retardat mintal scârnav
Ce împroșcă cuvânt nobil pus de "senator", făcându-l sclav
Sieși inept de ADN, o spurcăciune recesată
Ce umple jilțul cu izmana-i cu siguranță necurată,
Căci doar din spurcăciuni grăiește, zicând că el ar fi popor
-Un biet neghiob ajuns nu'ș cum să aibă rol de vorbitor-
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2018)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amintirile vieții
Printr-o-nsușire pe care omul o are-n el însuși, trecem deseori de la real la imaginar
în mai puțin de-o secundă, cu imaginația care abundă-n miliardele de exemple solidar,
noi să putem cunoaște o unică trăire ce ne cufundă-ntr-o amintire ca-ntr-un vis în care
am trăit cândva undeva, memoria și amintirile tale făcându-te să fii ce ești fiindcă cum
ar putea un om să se golească de sine și de aduceri aminte, omul nefiind un computer
din care poți să te ștergi, altul inventându-te într-o memorie care nu e proastă, ea, fiind
numai a noastră, fără repetiție... cunoscându-te pe tine și calea ta din fecundarea vie a
ovulului în uter îmbrăcând forma ființei ca să devii om, instinctual amintindu-și de asta
încă din pântec, tu dotat c-o materie cenușie cu o capacitate infinită, pentr-un tot, acolo
stocat dintr-un tot în care tu vi amintirea fără să dispară trăind ci așa lăsați să pierdem
noi priceperea de-a o accesa... să uiți, ajutându-te să înveți și să poți memora noutatea
din evenimente întâmplate recent, considerate mai importante decât cele ce de mult au
fost întâmplate, amintiri uitate putând fii re-nviate, ele semănând cu mersul pe bicicletă,
îndemânarea mâinii, a piciorului și a minții moștenind-o-n sânge pentru-ați păstra-n eul
tău echilibrul, un sine, mereu amintindu-și de ceva care-a fost, este, și-a rămas închegat
ca esențial pentru tine... ca într-un revers al medaliei omul putând uita și ceea ce a uitat,
isteț, arătându-se acel ce-și amintește ceva instant, învățarea lui fiind mai puțină și mai
ușoară într-un efort depus mult mai mic, el repede învățând, ca și când ar părea că știe
deja, reânvierea amintirii întâmplându-se-n funcție de locul unde te afli și de oamenii de
acolo într-un tot ce-ți este în jur... procesul, întărind stiința, într-o acumulare rapidă, sub
[...] Citește tot
poezie de Lidia Stoia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre genetică și sânge, adresa este: