Citate despre genialitate și sfinți, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la genialitate și sfinți, dar cu o relevanță mică.
O noapte la țară
Am o inimă în lume
Care știu că mă iubește...
(Conachi)
Frumoasă e câmpia cu dulcea-i liniștire
Pentru acel ce fuge de-a lumei amăgire,
Pentru acel ce caută un trai neînsemnat!
Plăcut, plăcut e ceasul de griji nentunecat,
Și dulce este viața ce curge lin, departe
De-al omenirei zgomot, de-a ei fumuri deșarte!
Când inima hrănește o tainică dorință,
Când omul simte-n sânu-i o crudă suferință,
O jale fără margini, un dor fără hotar;
Când zâmbetu-i ascunde ades suspin amar
Și mintea-i se deșteaptă din vis de fericire,
Pierzând orice credință, oricare strălucire,
Ferice de acela ce-n tulburare-i poate
Pe-un cal să se arunce și prin văzduh să-noate,
[...] Citește tot
poezie celebră de Vasile Alecsandri
Adăugat de Adelina V
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un dar ceresc
Un jnune din popor manierat
Născând iubire din luceafăr
Cugetător de țară si stilat
Păstra iubire scrisă-n cufăr
Cu părul peste cap si ondulat
O ladă cu iubiri o inimă avea
Toată viața iubirii el s-a dedicat
Nemuritor lumea toată îi iubea
Un dar ceresc venit la muritori
Și sufletele vindecă de dor
Cântat mereu de sărbători
El ne privește acum după un nor
Nimeni nu-l poate egala
Se naște rar un geniu pe pământ
Iubirea lui o aură n-o poate lua
El este si va fi sufletul sfânt
poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către Eminescu
Eminescu! Graiul razelor scântietoare-n veșnicie,
Poetul cu sufletu-lumină și gândurile-n cer.
El cheamă cu a sa privire, inimi torturat-n nefericire, Dăruindu-le mașina trecerii în destine cu prietnicie.
Maestrul ce întinse mâna spre bolta înstelată,
Atingând cu degetul, fiecare stea imaculată.
Ah, omul frumuseții! Plete lungi, negre ca noaptea,
Cu gene ca perdelele unor ferestre nemărginite,
Ce tăinuiau, scrisul unor chinuri viitoare adormite.
Natura, fiindu-i muza sălbatică ce se zbătea,
Pentru liniștea geniului ce-n lume suferea,
De neînțelegerea limbilor ascuțite ce-l împungea.
Și oare cum are cheia oricărei uși?
Pășind în case dezgolite ca un sfânt.
Glasul mângâitor, făcându-i pe duhuri să fie duși,
Lăsând în locuințe un cald vânt
Pentru răscoală inimilor ușoare,
Care mai apoi, au dat viață fiecărui cuvânt ce moare.
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Spătaru (17 octombrie 2017)
Adăugat de Gabriela Spătaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tu ești
Tu ești o prezență de senzație
Mereu nostimă și simpatică
Tu adevărată fiică a Evei
Tu te complaci în senzații tari
Ca să te prefaci în sentimente
Și accesezi provocări extreme
Apoi poți să salți înălțimi dezinvoltă
Până devii tu însăți o turlă
Luminată de focurile sfântului Elm
O emanație splendidă de efect
Dai buzna autoritară peste cascade
Cum numai tu știi să o faci
Prin felul tău genial de a fi
Cum numai ție îți iese pe deplin
Din reflexe înnăscute sau ereditare
Plus cele dobândite condiționat
poezie de David Boia (8 august 2017)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Către martirii români din 1848-1849
Dormiți în pace, umbre, martirii românimei,
Ce-ați îngrășat pământul cu sânge de eroi!
Bătrâni cărunți cu vază, voi floarea tinerimei,
Ce-n lupte sângeroase căzând, v-ați rupt de noi!
Pământul ne desparte, iar cerul ne unește
În patria cea sfântă, egală pentru toți,
Acolo nedreptatea și ura nu răzbește,
Nu cumperi cu vieața pământul de trei coți.
Voi v-ati plinit chemarea și sânta datorință,
Când pentru-a Patrii bine cu glorii v-ați luptat!
Păstrând viitorimei modelul de credință,
Ce Patria ni-l cere ș-augustul împărat!
A voastre brave fapte sunt scrise-n istorie,
Iar dulcea suvenire în inimi de roman!
Mihalțul, Luna, Bradul, au dat dovadă vie,
Că nu e laș românul, nu fuge de dușman!
[...] Citește tot
poezie de Andrei Mureșanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Non omnis moriar
Clădit-au grecii doară cetăți de fală pline
Și temple mari și ziduri ciclopice-au zidit,
Dar toată măiestria clădirilor eline,
Columnele de marmur și templele divine,
De mult s-au năruit.
Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea
Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc:
Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea?
Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea
Poporului grecesc?
Nu murii țin pe-o gintă, căci murii pot să cadă;
Nu oamenii fac neamul, căci ei se nasc și mor:
Bărbații numai poartă putere și dovadă,
Dar nu prin fier și lance, ei nu înving prin spadă,
Ci-nving cu mintea lor.
Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri;
Trăiesc, ca să creeze, și trec ca niște regi.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Descântul florilor de ie
Țesută din Poeme de Iubire,
Ia mea, din Dragoste și Dor,
Flori de Suspin, Spirit Nemuritor
Cu multă Pierdere și Regăsire.
Marele Lup Alb Divinul, veghind cu ochi focoși,
Dacii mei dârji, iubindu-se ca Frații,
Dăinuind etern prin lumi de Constelații
Din Stele coborâți, oameni frumoși.
Un Geniu Pur, atotUniversal
Renaște sfânt, din Florile-mi de Ie,
Regele Decebal, mândră efigie
Și miedul sacru, din aurit pocal.
Sunt Flori de mii de ani de suferință,
Lupte crâncene, dureri și Glorie
A noastră zbuciumată Istorie,
De neînvins Mândrie, Biruință.
Zilele-n nescrise Calendare,
Cuvintele, ca pietre nestemate,
[...] Citește tot
poezie de Antonela Stoica din Spirit sacru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lecție de istorie
Mi-a rămas săpat în minte de pe când copil eram
Că sunt Om, că am o Țară și o Limbă și un Neam
Că-n adâncul gliei sfinte stau de veacuri moșii mei
Că din ei răsare pâinea și prin mine trăiesc ei
Valuri tulburi de uitare peste morții mei se-așează
Limba nu ne mai e limbă, țara nu mai este trează
Azi ne-nvață imbecilii intereselor perfide
Cum să ne uităm eroii și să venerăm partide
Cum să cântărim istoria și s-o vindem pe bucăți
Cum să facem Mall-uri, vile, scoțând piatra din cetăți
Pe Vlad Țepeș cum să-l facem personaj de film de groază
Capul lui Mihai Viteazul în dolari cât valorează
Ne învață idioții că Bălcescu a fost laș
Si că Decebal batrânul a fost un sinucigaș
Cum de s-a ajuns aicea ca să vină fiii ploii
Nesimțiți cât să-și permită a ne ponegri eroii?
Niște dascăli mediocri ce-au citit minciuni sfruntate
Si ni le aruncă-n față ca pe legi adevărate
Bieți defăimători de stirpe, lacomi si periculoși
Ce-am fi noi fără istorie? Ce-ar fi ei fără strămoși?
[...] Citește tot
poezie de Radu Pietreanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Iaca, vine Învierea...
Ne jelim, maică, de-o vreme,
Că-n biserici lumea-i... ioc,
Poate că, Dumnezeu Vrut-a,
Să-l căutăm și-n alt loc.
Iaca, vine Învierea,
Geaba', suntem tot mai răi,
Uite-așa, ne ceartă Raiul,
Închizându-ne-n odăi.
Uite-așa, ne ceartă Domnul,
Având lacrimi pe obraz,
Că poate ne-om îmbuna,
În aste' vremi de necaz.
Prea ni-e țoală nepăsarea,
Prea orbi și prea surzi suntem,
Geaba' purtăm cruci din aur,
Dac-avem inimi de lemn.
[...] Citește tot
poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea și nesațul de cuvânt desăvârșit
De pe când eram copilă mi-ai prins ochiul căutării,
Ce mustea-n fragilul verde de pe ram abia-nfrunzit,
Mi-ai frapat sufletul-floare, ideal al neîmpăcării,
Și pe cerul alb, al gurii viu Luceafăr mi-ai sădit...
Mi te-ai cuibărit pe suflet în colindele mirării,
Altoindu-țe-n cuvântu-mi și în măduva din os,
Tu ai descuiat zăvorul sângelui dulce-al visării
Și pe creieru'-mi săpat-ai lung cărării de frumos...
Apoi, înrobind cu versul spre înaltă delectare,
Stelei umezi ai dat ochiu-mi, să te-aspire, călăuză...
Azi, Mărite Eminescu, scurgi lumină creatoare
Din eterna-ți rugăciune rodnic te inspir pe buză...
Cu cât sorb, mai nealinată-i setea de-a te înțelege
Și-nțelegerea însetează prin chemări fără sfârșit,
Darnic Cerul a lucrat geniul tău cu sfânta lege:
Să-mi fii setea și nesațul de cuvânt desăvârșit!
poezie de Maria Botnaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iertare?
Iertare-mi cer străinilor
Că nu i-am cunoscut pe toți
Să le fac grâul pâinilor,
Să îi hrănesc; genii, netoți.
Iertare-mi cer amicilor
Că nu le-am dat tot ce-am avut
Să fiu "eroul" clicilor;
C-am fost cu ei, cât am putut.
Iertare-mi cer iubitelor
Că nu le-am fost pururi rezervă
Să le țin contul clipelor
De înșelări; pus de conservă.
Iertare-mi cer copiilor
Că într-o zi o să-i las singuri
Să le fiu contul miilor
De plăți; la nebunii, la friguri.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Însușire de testament
Când tot citesc din ce-a fost scris, demult, în timp imemorabil,
Mă uit în jur mai stânjenit la rama ce-oglindesc, culpabil
Că nu-s nici scrib măcar s-aștern file la fel, spirit de antic,
De învechiți ce-i am model, joc cartea lor, erou romantic
Mă îmbăt latinic în cuvinte ce scurt descriu imensitate
Și mă complac în cugetări ce-mpart de-un veșnic o dreptate...
Mă prosternez îngenunchiat cu fruntea pe-osuar-pământ,
Să simt vibrato în cor de genii de-un humus, ce-am uitat că-i sfânt
Și îndoit mă scol cu greu de-atât regret că-i altă lume,
Ce nu mă învață, nici n-ascultă, își crede gafele antume,
Nu dă îndeajuns sobor de gând la uriași de înțelepciuni
Cu nume aflate din hazard și mulți necunoscuți postumi...
Și-n șirul meu anost de vorbe, nu știu de pot s-aduc prinos
La ce-a trecut și-l vreau d-etern și-o zi-l voi spune, os... la os...
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (11 iulie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Nu de moarte mă tem, nici de veșnicia ei,
Noțiuni anemic despre un fenomen necunoscut,
Suntem niște ignoranți, ca și acum zece mii de ani,
Ca și cățelul, pisica și calul, porcul,
Poeții sunt singurii exploratori în neființă,
Frazele cad greu ca fructele lui Baudelaire,
Păsările frumoase au fost cândva șopârle,
Șopârla se trage din dinozauri, ca și miniștrii analfabeți
Din ciobanii Mioriței, fiecare eveniment copiază gafele din alți ani,
Femeia este de vină, ea naște frumoși, ticăloși, sfinți și înțelepți,
Ar trebui trecut la clonarea lui Einstein și altor genii,
Sexul e liber ca oricare sport, propun o olimpiadă de sex,
Iar medicii să se ocupe de clonări,
oricum nu sunt buni la nimic altceva,
ca și preoții, te ascultă și te trimit la Dumnezeu,
care este de fapt însăși credința noastră,
oameni suntem, trebuie să credem în ceva abstract,
necunoscut, puternic, că altfel ne plângem de moartea părinților.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Amicului meu Gion
Marea cu talazurile
Lumea cu necazurile!
sau
La mer avec ses vagues
Le monde avec ses blagues!
Ei, da, Gion!... Academia
este oarbă ca toți orbii...
Declarămu-ne-mpotrivă-i
și strigăm urbi et orbi,
Că ctitoriceasca țâfnă
îi dă brânci p-un povârniș,
Care-o duce drept la baie...
E un fel de va t' fair' fiche,
Ce se face cu-atât brio,
cu-acel sans-gen', ma parole:
Cum un Kubelik ar face-o
pizzicând coarda de sol,
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lebăda și balerinul
Când luminile-amutesc, un respir, o așteptare,
Roșu-cardinal cortina etalează-o scenă mare,
Din culise balerina, ochi închiși de tandre pleoape,
Se avântă-n pași de dans, ține publicul aproape.
Pentru cei ce n-o cunosc, e Odette gingașă fată,
Flori neîntâlnite vede, un tărâm străin ea calcă,
Geniul răului Rothbart fulgeră și apoi tace,
Lucifer din al său gând, într-o lebădă-o preface.
Balerini și balerine, pe un cânt din Univers,
Suntem toți și ținem ritmul după cum am înțeles,
Îndesat, pe talpa toată, tropăim s-audă-n Cer,
CEL ce-a scris scenariul vieții, adevăr și mult mister.
Uneori pe poante mergem în mirajul dimineții,
Numai astfel chemăm ziua, soarele, lumina vieții,
Luna ce aprinde-n noapte licuricii pe pământ,
Alteori plutim prin viață, duși de valuri duși de vânt.
[...] Citește tot
poezie de Marina Tuturman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirint...
Îmi place creierul... pane
Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit.
E diferența de la geniu, la smintit;
Căci dacă el nu e... nu e nimic.
Îl venerăm cu toții... "alimentul",
Ce ne menține, treaz și productiv,
Ce ne separă bunul, de nociv;
Și-n reușite este... instrumentul!
E gelatină pură, de-energie,
Ce-și schimbă fire în metamorfoză...
Cu ea, creezi mii de poeme, proză;
Îți-asigură, de-ți meriți... efigie!
Tot lui, i se mai spune minte,
Căci adevăr separă, de minciună...
Îți spune, de alegerea e bună,
Și lucruri ce le faci; de sunt păcat, sau... sfinte.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (31 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
mi-l amintesc, iubite, era un om frumos
urmele geniului său, iubite,
se vor imprima în lava timpului, dureros,
mi-l amintesc, iubite, era un om frumos
și a scris în graiul sfânt al neamului său,
călătorind prin toată împărăția spiritului,
cunoscând emoția întâlnirii cu neființa.
se născuse sub un tei, fiind un om complet
deși nu era nici o desăvârșire în el,
înțelegea întreg capătul culturii.
nu este vorba de o umbră, iubite
ci de un om adevărat, cu o inimă mare
pentru lumea noastră a spiritului
și o conștiință cuprinzătoare
pentru inima infinită a țării sale.
întâlnirea cu el a fost vibrație
Eminescu a venit, cu grație,
cu mâna plină înaintea neființei,
rătăcit, nemângâiat, ca un suflet fără parte
[...] Citește tot
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Mariana Didu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tată, Ție mă închin
Tată Sfânt îți mulțumesc
pentru planul Tău cel Sfânt
prin care și eu trăiesc
rezemat de-al Tău Cuvânt
ți-aduc astăzi mulțumiri
Dumnezeule Prea Înalt
pentru a Tale împliniri
din Cuvântul Tău curat
Ție Tată mă închin
și ți-aduc în veci onoare
căci prin Fiul Tău Divin
ne oferi pururi salvare
Tu Doamne-ai planificat
viața asta pe pământ
și un suflet viu ne-ai dat
să trăim al Tău Cuvânt
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (24 decembrie 2018, Mănăștur)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul II
Era-n amurg, și-ntunecata zare
scăpa de truda sa pe tot ce-i viu
pe-acest pământ; eu singur fost-am care
făceam gătire ca-ntr-armat să fiu
și grelei căi și milei petrecute,
pe care-acum din minte le descriu.
Înaltul geniu, Muze,-aci mi-ajute:
și-a ta noblețe-aci să ți s-arate,
tu, minte-a mea, ce-ai scris cele văzute!
Și-am zis: "Tu, cel ce mă conduci, poete,
să-mi vezi puterea de e-n stare-ori nu-i
să intre-n căi atâta de secrete.
Părintele lui Silviu-a mers, cum spui,
la cei nemuritori nu doar în minte,
ci el aievea, cu-ntreg trupul lui.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada închisorii din Reading
I
N-avea veșminte stacojii
Cu vin și sânge scrise,
Ci vin și sânge-avea pe mâini
Atunci când îl găsise
Cu fata moartă ce-o iubea
Și-n patu-i o ucise.
Mergea-ntre paznici, îmbrăcat
In sur costum ca ceața ;
Bonet vărgat purta pe cap ;
Schimonosindu-i fața ;
Dar n-am văzut nicicând un om
Privind mai lacom viața.
Nu, n-am văzut nicicând un om,
Sau vreun prizonier,
Holbat la peticul de-azur
(Ocnașii zic că-i cer),
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Nicu Porsenna
Adăugat de Constantin Ionescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre genialitate și sfinți, adresa este: