Citate despre ghinion și moarte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la ghinion și moarte, dar cu o relevanță mică.
Mai târziu
Mai bine mai târziu decât deloc
Să afli gustul dulce-al împlinirii.
Aproape de soroc - ce nenoroc
Să fii în coada listei omenirii!
Sunt unii mai grăbiți la rezultat
Ce-aleargă explorând o șansă nouă,
Iar alții, însă, nu l-au mai aflat
Și-au pus pe piept mâinile amândouă.
Nu ești nici norocos dar nici perdant
Să fii printre acei loviți de soartă,
Prinzându-ți in extremis post vacant
Atunci când așteptarea-ți era moartă.
Așa vei defini cum ar fi fost
De nu-ți lua prea mult timpul simbrie
Și cât ai fi trăit de fără rost
De n-ar fi fost măcar târziu... să fie.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Ciprian Moroșanu
Adăugat de Ioan Morosanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu vreau să mor în patul Meu
Azi noapte-au venit dinspre Gilgal* în iureș mare,-n tropot
De cai, oșteni grăbind spre câmpurile-omorului și asta-i tot.
Pitic și matahală, morți în bălți de sânge, fără niciun Dumnezeu.
Eu vreau să mor în patul Meu.
Ca vizoarele tancurilor, ochii lor erau stranii și sticloși,
Întotdeauna eu sunt cei puțini, iar ei, cei foarte numeroși.
Trebuie să răspund. Ei pot interoga mintea Mea mereu.
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
Soarele încremenise-n Gibeon*. Iubitor de-asemenea decoruri,
El e dispus să lumineze veșnic astfel de lupte și de-omoruri.
Poate nu-Mi voi vedea soția când va fi vărsat sângele-i iudeu,
Dar eu vreau să mor în patul Meu.
Samson, puterea lui în chică fluturând....
Mi-au tuns părul înainte de-a mă fi făcut, vrând-nevrând,
Erou, instruindu-mă să lovesc cu sulița din plin fuleu.
Eu vreau să mor în patul Meu
[...] Citește tot
poezie de Yehuda Amichai, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dorințe pierdute
mi-ar fi plăcut să stau la povești cu Cioran
despre rolul vieții la îndumnezeire
să montez cuvintele-n aurit filigran
sufletul să n-aibă teamă de pieire.
aș fi vrut să se împlinească tot ce mi-am dorit
dar norocul meu a fost ciuntit de ghinioane
nori gri au ocupat cerul meu însorit
multe vise au fost bătute în piroane.
suferința sfinților mă copleșește
suspină cerul asaltat de martiri
moartea îngerilor nu se mai sfârșește
îmi tremură în suflet atâtea amintiri.
vreau să cred că Hristos mă iubește
și îmi arată calea unei bune vestiri.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Triste versuri
îmi vin în minte în stilou
în seara asta le-aș putea scrie
despre noaptea care e vitregă
aduce moartea celor însemnați
de un destin groaznic
pentru unii nenorocoși
unul consumă ketamină într-un bar
iese cu pistolul colt
trage piedica trage în dușmanul
de-o viață anterioară aflat
după ședințele de spiritism
îi umblă la karmă
vânturile nopții șoptesc
altă dramă cu final horror
un cuțit înfipt după o aruncare
fără motive serioase în inima
unui cetățean cu diplomat
care-și ținea inima la locul ei
nehotărât să moară pe stradă
sau în drum spre spital
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Predestinare...
Simt fericire... pe dracu-n patru,
De fericire știu să și latru,
În mama ei dar, iubesc cu cântec,
Parcă aș fi iubit direct din pântec...
Spune franțuzul:-Mon cher, c'est la vie!
Unde anume, la morți sau la vii?
Oh, c'est le diable! Răspund indecent,
N-am stat pe gânduri să fiu un dement...
iubirea e tot, e tot ce-mi doresc,
Ea doar mă ține să nu te plesnesc,
Fapta infamă, de neprețuit,
Ea doar mă are precum un iubit...
"Am fericirea, neiertătoare",
Strigă lumea-n gând dar cu glas tare,
O Dieu me damne, jur pe Orion,
Noroc de ăsta, suna-a ghinion!...
poezie de Vasile Zamolxeanu (6 aprilie 2005)
Adăugat de Vasile Zamolxeanu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătoare de vulpi
La două zile după Crăciun, spre amiază, ascult
Cum copoii de dincolo de deal
Gonesc dintr-un loc în altul, un nor de surescitări,
Vocile lor sunând ca niște role ruginite, refractare,
Cumva scurtcircuitate. S-a declanșat
Vânătoarea unui vulpoi
La marginea satului. În brad, o cioară
Inspectează cuibul, protestând
La toată acea larmă indecentă. O mierlă
Își pornește alarma mieunată. Norul anului, gri și mucegăit,
Atârnă umed în groapa lui, încercând să adune
Destulă energie pentru a deschide o nouă fereastră.
Răcnete în depărtare. Toate-s jilave. Vulpoiul
Zboară, luând prima lui lecție
De la haita idioată și gălăgioasă scheunăturile răsucindu-se
Asemeni unor cozi de câine și de la mârâiturile militare:
O mașină cu doar două produse:
Rahat de câine și vulpi moarte. Motorul camionului,
Torcând, la marginea drumului încurcă aerul, iar vulpoiul aleargă
Pe lângă civilizația suburbiei indiferente. Acum scheunăturile
[...] Citește tot
poezie de Ted Hughes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet
De ce m-apasă tragic această neputință
De a muta din piatră un miez de nenoroc?
Păzit de false gratii, se pare că n-am loc
În mine, când sub mine e-o mare de căință.
Cu grâu de primăvară încins pe la mijloc
Se-apucă șapte babe să spurce-a mea credință;
Pesemne că e vară și mor de stăruință,
Dar toate mă aruncă pe pajiște de foc.
Și tac de-atâta cale ce lung am străbătut.
Opresc birjarul clipei o clipă, apoi tac;
În urmă se desprinde ce am și ce-am avut,
Iar lumea se deschide un veșnic teatru mut.
M-arunc pe scena lui ca într-un vârf de ac,
Ce pare că-ntr-o clipă, subit, m-a desfăcut.
sonet de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Repetabila povară
Cine are părinți, pe pământ nu în gând
Mai aude și-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminți,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinți.
Ce părinți? Niște oameni ce nu mai au loc
De atâția copii și de-atât nenoroc
Niște cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinții aceștia ce oftează mereu.
Ce părinți? Niște oameni, acolo și ei,
Care știu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, și ce chin, cât nesomn!
Chiar acuma, când scriu, ca și când aș urla,
Eu îi știu și îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, și de ei, după lungi săptămâni
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
De unul singur
habar nu am
ce simți tu
când rostești aceleași cuvinte
ca și mine
când te găsești
în fața aceluiași copac
când te rostogolești și dai să te prinzi
de o margine iluzorie
de un cântec
și câte întâmplări ai ratat
din încăpățânare din copilărie din neșansă
care a fost combinația de taste
fericita intuiție echivalând
ControlSave-ului
dacă
te ia cu început
cu această ridicare a ființei din arest
luna de miere a omului lipindu-și
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și, tot mai triști, castanii...
Ci, tot miroase-a ploaie - dar ploaia e departe,
În târg, se zbate-un clopot, vestind o nouă moarte...
Au înflorit castanii dar trist și abătut
Și peste ei, tristețea, ca fumul, a căzut.
Castani-aceștia tandri și atât de maiestoși,
Azi, nu-mi mai spun nimica, deși-au rămas frumoși;
Sub floarea lor ciudată de candelabru întors
Cândva, în copilărie, cuminți visări am tors...
E-o primăvară tristă, ce doar arar zâmbește
Și simți nesiguranța în aer cum plutește...
O pasăre buimacă s-a năpustit în geam,
Zvârlită-n vânt sălbatic, de-un frânt, dar verde ram.
La fel, se zvârl speranțe, din suflete vioaie
Ce repede se frâng de nu pot să se-ndoaie
Sub buimăceala lumii, sub rătăcirea ei,
Ce tot mai greu apasă - cu dezinvolt temei.
[...] Citește tot
poezie de Boris Ioachim
Adăugat de Boris Ioachim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ancore pierdute
Ca un pește uscat, avortat demult pe mal de apele saline,
Trăia acolo-un marinar bătrân, cu pielea cafenie ca de mort,
Care povestea de-o navă străveche, scufundată-n port
Acum o sută de ani și mai bine,
Unde scafandrii, scufundându-se pentru-a scoate la lumină
O legendă care-și croise-un drum printre oamenii navelor,
Au găsit jos în regatul întunericului mut și înșelător
Ancore care nu se mai vedeau, înghițite de flora marină.
Optimizând o eclipsă, investigând într-un anume fel de regie
Nenorocul lor, folosindu-se de-o evidentă-analogie
Pentru-a desluși urme dincolo de ușile-ntrebării,
Marinarul a făcut povestea mai veche decât ierburile mării
Spunând multe despre cele trecute, uitate de rapsozi,
Trecute odată cu el, a cărui mamă n-ar fi trebuit să aibă plozi.
poezie de Edwin Arlington Robinson, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
Căci unul este Dumnezeu, unul este și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni: omul Hristos Iisus.
(I Timotei 2: 5)
Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași.)
Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc.)
Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri.)
Hulit, pe cruce chiar, ca un tâlhar,
Eu știu că-i sunt Luminii hărăzit;
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ghinion
Fapt unic sau o înlănțuire fulminantă
Fără control, voință, nici dreptate...
Pedeapsă aplicată cu seninătate
De-o machiavelică entitate inductantă.
E-o parte din egalul de balanță
Pierdut nemeritat de la câștig;
Cum pește prins, scăpat, rupând cârlig...
E paria la reușită, dintr-o discrepanță.
Visezi succese sau pretinzi normalul
-Îndreptățit de a ști totul și d-efort-
De ambiții ce n-ai renunța nici viu, nici mort...
Și brusc pierzi tot sau doar esențialul.
E-o blasfemie de ocult a întâmplării
Ce-mparte lumea în săraci ori fortunați.
... Sau din extazici îi transformă în ratați,
Fără respect! E non valoarea renegării!
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (20 septembrie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
"Căci unul este Dumnezeu, unul este
și Mijlocitorul între Dumnezeu și oameni:
omul Hristos Iisus".
(I Timotei 2: 5)
Mă spovedesc Luminii, oameni buni,
Și nu la popă, ca enoriaș;
(Poeții-adună spinii din cununi,
Urmând pe Drumul Crucii sfinții pași).
Mă răstignesc în cele patru zări,
Ca să găsesc pentru cuvinte foc;
(Poeții plâng ades din lumânări,
Purtându-și crucea lor de nenoroc).
Sunt fiul Crucii, prin ceresc destin,
Și-aduc în vers alean pentru dureri;
(Poeții beau oțetul ca pe vin,
Înveninat de-ai iadului străjeri).
[...] Citește tot
poezie de Pavel Lică din Căutarea luminii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Replică la poezia "Ghinion" de Valentin David
Of, nu știam de ce nu vii
Și eram tare-ngrijorată!
Te-ntreb, în stare ai să fii,
Să ne mai întâlnim o dată?
Și cine te-o fi pus să pleci,
Pe așa vreme de urgie,
Cu-atâta gheață pe poteci
Cu scara-n spate?... of, vai mie!
Și pe-ntuneric ce cătai?
Știai că becu-i ars de-o lună
Pe strada noastră unde ai
Spart becu' tu cu o alună.
E drept că și eu așteptam,
Tot în balcon în frig și vânt,
Cu pisicuța mea eram,
Când prăbuși-te-ai la pământ.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubirea de tată a lui Syrophanes
Undeva în Egipt trăia un om bogat
Făcuse avere multă pentru al său băiat.
Să-i ofere totul, fuse a lui dorință,
Frumos îl educase în cinste și credință.
Mândru era Syrophanes de băiatul său
Încet, trecură anii, și-ajunse apoi flăcău
Părea îndemânatic, cu bun simț mereu
Crescuse un bărbat, nu orice derbedeu!
Însă viața....... viața nu e cum vrem noi,
Uneori ne dă de toate, alteori ne dă-napoi
Și uite așa și Syrophanes, întâlnește ghinionul
Flăcăul și-l prăpădește, se duse în cer la Domnul.....
Omul ca ființă, știe doar când s-a născut
Dar când vine moartea, e greu de prevăzut
Și uneori e nesătulă, s-atinge și de tineret
N-are pic de milă, nici vorbă de regret
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (26 iulie 2014)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Schimbare totală
"Albatroșii și pescarușii nu-s, așa cum cred unii,
Păsări, da' deloc, deloc'', a zis Billy danezul.
"Cum nici alte păsări ale mării nu-s, nici pasărea furtunii,
Ele-s doar duhuri ale marinarilor morți ăsta mi-i crezul.
Păsările, pescarii de coloșa, nu-s decât suflețelele pierdute
Ale ălor înecați dajdie plătită de marinari fiecărui ghinion
Iar bătrânul, semețul albatros cu-aripile larg desfăcute
Ar putea fi marele-amiral Noe sau amiralul Nelson.
Fericită viață duc. Plutesc și se scufundă, pescuiesc,
N-au carturi de făcut, valsează, bat din aripi doar.
Când trece-o navă, zboară deasupra ei și se zgâiesc,
Curioase să vadă cum se mai descurcă astăzi bietul marinar.
Când vântul îmi face oasele de sticlă pe teugă, jur, frățioare,
(Deși poate nu-i deloc creștinește) că-mi doresc cu-ardoare
Să fiu eu acel măreț albatros care plonjează-n mare,
Dominând din slavă păsăretul marin cu-aripile-i largi, ușoare."
poezie de John Masefield, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aud chemarea
pământului și acum
după mulți ani de evadare
din strânsoarea ei
aud șoapta ei în fiecare noapte
îmi cere
îmi cere
să mă întorc în noaptea
părăsită și de ceilalți ortaci
mă cheamă la ea să mă iubească
în felul ei rece și aspru
o să dureze îmbrățișarea ei
până voi trece în lumea umbrelor
apoi ne vom contopi acolo
în subteran depănând
bucuriile noastre comune
câștigurile incomensurabile
durerile mele și oboseala ei
plictiseala ventilată anemic
umbrele celor plecați au început
să perforeze pe uscat
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un fel de a iubi
făcea ca genele noastre să se combine minunat
precum nașterea unei vieți cu destinul
la mâna timpului
ce voia să-și recâștige domeniul
ploile repezi vegheau între progres și sălbăticie
așa după cum obișnuia ghinionul să se țină scai
de coada celor șapte ani
fără pâine
pentru noi moartea rămânea un străin cu haine frumoase și moi
din orașul râvnit de primii părinți
de pe ambele maluri
cu privirea mereu înainte
după obiceiul de a citi măruntaiele unui vișin sălbatic
m-am așezat singur pe tron
simțeam în mulțimea poftelor dorința de intimidare
dar ca un om ce nu se sperie lesne m-am lăsat purtat
pe brațele furiei
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O altfel de iarnă
Lacrimi de gheață ale cerului cad...
Cad amețitor, fără încetare,
Cerul se unește cu pământul
Printr-o cascadă strălucitoare.
Ea...
Senină ca un bob de rouă,
Îmbujorată de gerul năprasnic
Ridică fața spre cer,
Florile de nea o acoperă cu aripioarele lor nevăzute.
Unii mai îndrăzneți îi ating buzele...
Ce ghinion!
Buzele ei mereu o văpaie
Și ei mor topiți de vâlvătaie.
Noaptea...
Cerul greu de plumb, s-a lăsat în jos...
Încât ea ar putea să-l atingă cu mâna.
Lacrimi i se rostogoleau pe obraz,
Plângea în momente fericite
[...] Citește tot
poezie de Daniela Fărtăiș
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre ghinion și moarte, adresa este: