glezne şi iubire

Ce eşti tu, Alina

Eşti floarea mea de liliac, Alina!
Eşti liniştea din sânul unui lac...
Că te-am iubit, a mea să fie vina?!
Ori c-am rămas de dragoste sărac?!

Petalele de sângeri, crini şi roze,
De le-ai avea în gânduri aşezate...
Sunt gândurile mele parfumate,
Dar vezi?! De ele tu eşti prea departe.

Vin să-ngenunchi, să plâng, iubita mea!
Şi "La mulţi ani!" să-ţi spun de ziua ta...
Cum?! Nu ţi-am spus cât eşti de minunată?!
Frumoasă mea, am să-ţi mai spun odată...

Superbă perlă, vin la malul mării
Cu paşi de val... Şi-n floare de cais
Îţi învelesc iar glezna deşteptării,
Fiindcă iubirea mea a fost un vis.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Altarul iubirii

dragostea mea e ca argintul viu
alunecă prin trup până la glezne
i-am compus în inimă poemul candriu
să scriu de fericire-mi este lesne.

iubirea adorată înscrisă-n univers
alungă coşmarul din pântecul nopţii
stele sunt mesagere din spectacol divers
umplu cu lumină întinderea sorţii.

încercăm visând fericirea supremă
luceferii sunt martori întru veşnicie
frumos alimentează latura boemă
şi dau căsniciei sacră temeinicie.

iubirea e miracol fără nici o dilemă
i-am construit altarul cu mare dărnicie.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cafea

Îţi sorb iubirea-n picuri cafenii,
Din ceaşca pictată-n roşu-mac,
Prin aburii cafelei cu iz de poezii,
Îţi savurez privirea de caimac.

Şuviţe creţe din părul despletit,
Se scurg pe umerii de catifea,
Dulce şi amăruie, te-am sorbit,
Ca pe o picătură aromată de cafea.

În zaţul negru de pe fundul cănii,
Surâsu-ţi văd şi părul despletit,
La glezna ta smerit eu fac mătănii,
Jurând pe veci să îţi rămân iubit.

poezie de Paul Aelenei din Toamna Cuvântului (2018)
Adăugat de Diana Iordachescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gravură pe inimă

marea unică iubire e gravată pe inimă
să nu se risipească în valurile vieţii
proaspătă mângâiere caldă şi intimă
răsare însoţită de zorii dimineţii.

emoţiile curg că izvorul turcoaz
murmurul şoptit e dulce încântare
iubirea mea mă ţine departe de necaz
şi fiecare zi e sfântă sărbătoare.

liniştea albastră curge prin gleznă
n-aş fi putut fi fericită mai mult
în braţele iubirii nu am teamă de beznă
pe petale de stele tumultuos exult.

iubirea mea rezistă marilor încercări
cu vise care zboară printre întunecări.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ea

Tocmai acum, tocmai acum
când o iubesc cel mai mult,
tocmai acum am minţit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea ţine cel mai mult la mine,
tocmai acum am umbrit-o.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea se gândeşte la mine fluier a pagubă.
Tocmai acum, tocmai acum
când ea e cea mai frumoasă de pe lumea
stelelor mele,
orbesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când îi simt graţia
străbătând toate zidurile oraşului
surzesc.
Tocmai acum, tocmai acum
când simt că ei îi este dor de mine
îmi jignesc prietenii
nemaisuportând cât de dor poate să-mi fie de ea.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Mara
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amagire

Şi iar a venit primăvara
Şi iar ne minţim că-i frumos
Şi iar frunzele urcă scara
Şi-i verde pămîntul pe jos.

Şi iar calendaru-nfloreşte
Şi cîinii ne-aud pe la stîni
Dar vai, tot acum, pe muţeşte
Mor grabnic atîţia bătrîni.

Dar bine-ai venit, amăgire
Mai stai, mai durează un pic
Această minţită iubire
Oricum e mai mult ca nimic.

Vin nopţile scurte de vară
Şi păsări se-ntorc de la sud
Dar dacă e ultima oară
Iluzia verdelui crud ?

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scurtă plimbare

când ieşeau amintiri la iveală
totul era ca o risipă de noi
vremea complice cu uitarea
un ghiduş de suflu trădător
se juca de-a prinsa cu iubita mea viaţa
da viaţa îmi era iubită
şi spinii ei prinşi de respiraţie
ca două valve
cândva fusesem un mister
adunam nimicuri de prin lume
aşa am putut să adulmec un firicel de sânge
din glezna unui om
iar viaţa să cred că nu mă ştie

poezie de Silvia Bitere din Gri kamikaze
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe altarul iubirii

Pe altarul iubirii am presărat liliac.
Voal de petale de crini îmi acoperă tâmplele...
Cercei de stele îşi unduiau trupurile
În dulcea aşteptare a mirelui.
Chiparoase îmi înveleau gleznele
Şi aripi de catifea îmi crescuseră,
Spre a mă înălţa
Şi spre a atinge cu buzele
Cereasca iubire.
Acum... sunt aici,
Dar mirele s-a stins în universal lăptos,
Lăsând în urmă durere şi lacrimă.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şarpe sărutând

sărutând glezna subţire a nopţii
poetul
se împrăştia
în toate cele
şasesuteşaizecişişase
de zări

ca un ghid turistic zelos
moartea
îl luă să-i arate
mult-umblatele-i
neumblate
cărări

la birtul din colţ
trei beţivi
cântă ceva
despre dragoste
despre sex
despre viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Sorin Olariu
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noapte bună

Noapte bună!
Să visezi că eşti pe lună...
Să ai somnul lin, lin, lin,
Să ai gura de pelin
Să te beau ca pe un vin
Să mă-mbăt de sâni şi sfârcuri,
Să te beau până-n adâncuri...

Sărutându-ţi tălpile,
Mângâindu-ţi gleznele,
Pipăindu-ţi coapsele,
Îţi înlătur spaimele.
Pieptănându-ţi buclele
Împăcându-ţi tâmplele
Te îmbăi cu zânele.
Şi te gust şi te frământ
Din călcâie până-n gând
Şi te beau şi te iubesc
Somnul să ţi-l ocrotesc

[...] Citeşte tot

poezie de Nicuşor Dărăbană din Nechibzuitele iubiri (2005)
Adăugat de Dumitru Râpanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Kaput

dacă ţi-aş scrie
pe hârtie
igienică
o poezie astenică
ai fi udă
când recit
în direct
cu un orgasmic respect
de pe budă?
fericirea ţi s-ar arăta
nudă
m-ai iubi mai acut
ne-am ciocni
pornirile
într-un amarnic
sărut?
mi-ai declara
eşti pe soclu
chiar dacă ai
uneori

[...] Citeşte tot

poezie de Florin Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alb. Buzele sângerii sparg monotonia imaculată, eu mă apropii de ele şi le sorb toată setea de dragoste. De sub paltonul lung până la glezne, inima ta bate furibundă, iar buzele înroşesc noaptea albă în timp ce devenim, tăcând, un singur om de zăpadă.

Cristian Lisandru în Alb (2011)
Adăugat de Cristian Lisandru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Piedestalul resimţirilor

îmi este dor de tine ca nucului de-o nucă
şi te-aş fura degrabă din cuibul tău de sol
când îţi apleci avântul pe-o gleznă de nălucă
ţinându-mi răsuflarea în veşnic rotocol

nu mai jelesc ci sorţii te-aşez pe-un colţ de soclu
precum se-nalţă cerul cu păsări peste noi
te voi privi frumoaso de jos cu un binoclu
ce-mi va clăti simţirea în vânturi şi în ploi

pe brânci la firul ierbii las muzelor ofranda
să mi te-aducă-ndată; mi-e tare greu acum
căci parcă ieri din pulpe însufleţeai veranda
şi-mi delectai mirosul cu-al buzelor parfum

cu vremea ce apune îţi voi semna în zare
un "te iubesc" din carnea-mi la fel de trecătoare...

sonet de Ionuţ Popa (29 iulie 2008)
Adăugat de Ionuţ Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe sistemul că toţi oamenii sunt poeţi, prozatori, critici etc. încerc o analiză a textului pe fiecare vers în parte, [...] | Citeşte tot comentariul

Trecutul-câine are nevoie de iubire şi de afecţiune. Câinele-trecut poate fi umil şi docil. El poate fi unul foarte blând. Câinele-trecut nu va sări să atace gleznele descoperite ale viitorului, atunci când el trece, desculţ şi pe neobservate, prin prezent.

citat din romanul Ambroise de Doina Postolachi (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Între două arce

Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi şi noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ţi plin de rouă.

Te văd prins, iubite, între zi şi noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.

Blândă resemnare prin singurătate,
ţin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârşitul pe o 'mbrăţişare.

Ţin pe umeri cerul plin de apostate,
braţe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ţi prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poem de primăvară, Nouă

În haine diafane, zâmbind precum o zeie,
Cu verdele-n agrafe şi-n gene flori de rouă
Ni se strecoară'n suflet cu trup ca de femeie
O primăvară veche dar una-atât de... Nouă!

La gât poartă o salbă din candizi ghiocei,
Îşi flutură altiţa păşind cu mlădiere,
Şi-a pus pe tâmple muguri, îmbobocind cercei,
Când palmele-s grădină, foşnind psalmodiere.

Pe glezne înfăşoară canafi, din ierburi crude,
Desculţă se avântă c-un mers copilăresc,
Sfioasa senzuală se-ascunde-n straie flude
Şi-mbujorată toată câmpiile-o iubesc.

Copila-anotimp răsare şi apune
Îşi împleteşte frunza în crânguri de smarald
Cu piruete-n valsuri poeme-ntregi compune
Când ziua ne-o dezmiardă c-un verde radiant.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban (12 mai 2013)
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ne-regula iubirii

Ni-i iubirea fără reguli şi-avem buzele crăpate,
Ca o stâncă de bezele, însă mergem mai departe...
Coapsele se strâng de teama sângerândelor săruturi.
După cum se vede treaba, este rost de începuturi.

Pe a timpului cărare, unde nu-s nici stânci, nici pietre,
Mergem iarăşi mână-n mână, ne iubim pe îndelete.
Ne minţim c-o sărutare, dar ni-i sete de iubire
Suntem rugi la providenţă, tăceri în nemărginire.

Şi când s-o crăpa de ziua, tu, cu firea ta beteagă,
Laşi pe inelar eternul, împletit din fir de iarbă.
Laşi pe pleoape-o sărutare şi... cu buzele crăpate
De atâta depărtare, mergi cu gândul mai departe.

Pe cearşafurile nopţii, covertura unei clipe
Ai întins. Şi vântu-ţi poartă, înspre Dumnezeu, aripe.
Ceri să intri... o problemă e acută şi te doare
Şi-apoi nici nu mai suportă, zici, prea multă amânare.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Octombrie

flori desculţe
despletite
îţi sărută glezna
şi galbenă ca un geamăt surd
frunza
fluturând adii
în gările desenate pe talpa ta...

cât de uşor mai uităm
primăvara când
ne credeam
atât de îndrăgostiţi...

te miri de ce mai am
urmele vinului de cireşe
pe foaia asta...

poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi să-mi zâmbeşti... (poezie adamică)

Îţi torn venin pe rană sângerândă,
Să-nveţi durerea cum se ţine-n frâu.
Atunci, simţi-voi, cât eşti de flămândă,
Iubita mea, cu freamăt de pârâu.

Când te iubeam cuminte, doar cu gândul,
Îţi înfloream, sub piele, trandafiri.
Să te miros, în vis, făceam cu rândul
De pază la speranţa de-a fi miri.

Veneau călări din ţări îndepărtate,
Să îţi sărute glezna, prinţi de soi;
Doar eu căram iubiri şi dor în spate
Şi-mi sângerau, sub arşiţi, paşii goi.

Nu mă vedeai şi cu privirea-ţi rece
Mă ţintuiai o clipă, cu dispreţ.
Îţi torn venin, dar nu-ţi arăt cum trece,
Sau, de mă-ndupleci, să mă-ntrebi de preţ.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Balada cercului închis

Aici am trăit, am iubit şi am plâns,
Cercu-i încă închis, fânu-i încă nestrâns
Toamna-mi bate în geam dar de ce s-o primesc?
Încă nu sunt sătul de ce am sau privesc,

Încă simt, încă ard, încă pot auzi
Paşii tăi, strecuraţi printre noapte şi zi,
Până ce nu mai ştiu dac-ai fost, dacă eşti,
Prea de cât mă robesc unor paşi femeieşti,

Unor ochi, unor sâni, unor glezne şi-apoi,
Unor semne, mai vechi, de pe umerii goi,
Despre-al căror trecut cine poate vorbi,
Dacă nu cel sortit să te poată iubi?

poezie de George Ţărnea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!