glezne şi noapte

Între două arce

Între două arce... zări de cer purtate,
te văd prins, iubite, între zi şi noapte;
mâinile deschise către amândouă -
în văzduh de cruce trupu-ţi plin de rouă.

Te văd prins, iubite, între zi şi noapte,
blândă resemnare prin singurătate;
ochii tăi cu sete par că mie-mi plouă -
ah!... ce mai aversă'i roua dată-n două.

Blândă resemnare prin singurătate,
ţin pe umeri cerul plin de apostate,
cearcănul meu fuge, mă trădează-mi pare,
vrea să-mi dau sfârşitul pe o 'mbrăţişare.

Ţin pe umeri cerul plin de apostate,
braţe ce sunt arce-n zări apropiate;
gleznele ce-ţi prind... crucea mea de rouă,
blândă-i răzvrătirea dată pe din două.

[...] Citeşte tot

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Neastâmpăr nocturn

poezia mea-i că stânca marmorată
o pictează timpul în vitralii
chipul ei structură rourată
atinge o vreme cu epice detalii.

mă ascund în gânduri de abisuri
unită cu o stea de opal
drumul meu e presărat cu visuri
mă hrănesc cu ele hipnotic, real.

muzica sângelui se scurge prin glezne
nici o tristeţe nu-i stă în cale
rapsodia sublimă înlătura bezne
mult mai departe de a lacrimei vale.

consoane şi vocale lucrează în tandem
din freamătul nopţii se naşte un poem.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu, ca orice-albastră visătoare...

Eşti vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Şi poeziei 'i-este dor de noi.

Eşti vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?

Eşti vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le-aş aduna durerea de fecioară
Pe buze-n aşteptare, dar tu taci.

Eşti vinovat de crimă şi trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Şi m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi amândoi dansăm în noapte

Credeam că vom atinge cerul în visul meu
Şi voi aprinde inimi singure cu el
Că voi zidi alte credinţe şi voi lumina atâtea minţi
De fiecare dată când te vei hotărî să mă atingi
Nu uita că sunt atât de uşoară ca un fulg de nea
Şi mă pot pierde printre degete
Şi printre lumi străine
Eu cea care voi atinge cerul cu fiecare aruncătură
În lumina nopţii am să vin cu fiecare fulg
Să-ţi sărut obrazul şi să te ating pe umerii puternici
Eşti lumina ochilor prin care mă voi regenera continuu
Tu-mi eşti cadou de ziua mea
Eu sunt cadou de ziua ta
Şi amândoi dansăm în noapte
Cu plapuma peste glezne şi lumina peste pleoape.

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Strigătul mut

Între tot şi nimic
curg cântec abia desluşit,
mi-e sete şi dor
de iarba ce-ar vrea să muşte din noi...

Tremură noaptea
sau luna ne arde pe glezne?

Mărul din mâini,
poartă amprenta buzelor noastre...
ah, ce-mi place
strigătul mut al trupurilor noastre
şi toată beţia din ele,
jocul acesta nebun
ce pare o talpă de cer
sub care ne vrem striviţi...

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chemare

din limba mea ascuţită
veninul aspru şi dulce
mângâie creştetul dracului
aproape de gleznă să-l culce
cu ochii mai trişti ca femeia
ce-ngroapă copiii de prunci

orfan e pământul în care
cu îngerii negri te-arunci

şi cântecul verde se-aude
în papura nopţii subţire
copilul iubirilor crude
mă prinde în horă de iele
când noaptea se numără stele
şi luna adoarme-n privire
cămaşa ţi-e plină de dude
strivite de sânii ei goi
ţăranii îşi caută oi
şi tu...

[...] Citeşte tot

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la gheaţă, din colind

Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniştea - răpusă.

Cu firul ierbii numai împreună,
Îţi caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înţeles... şi ţi-aş răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aş ascunde.

Cu spiritul astral, şi de aproape,
Mi-aş dirija privirile pe ape,
Să nu existe depărtări –lumină,
Ci-n ochii tăi, să ard, senină.

Că dorul nu ştie de beznă,
Aprinde şi durerea-n gleznă,
Îţi scoate capul de pe umeri,
Şi nu vrei anii să ţi-i numeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea dorinţelor

Când luna-şi va-ntâlni,
În noapte al său rege
C-o ultimă suflare,
Misterul să-l dezlege.

Îi va intinde mâna,
Cuprinsă de-un sărut
Căci stele-i dau fiori,
Cum nici n-ar fi crezut.

Din ochi răsar ecouri,
Priviri, cântec din liră
Atinsă pân' la lacrimi,
Toţi îngerii-o admiră.

Păşind cu glezna fină,
Pe norii cei pufoşi
În jur se strâng visând,
Cei veşnic curioşi.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihail Rujoiu din Ecoul dintr-un vis
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unu două'ş nouă

Unu, două'ş nouă
Noapte chioară, beznă
Ca un lanţ de gleznă
Vremea care plouă

Curge din urcior
Larg şuvoi de noapte
Că mă şi-nfior
Toate aceste şoapte

Pană de lumină
În reprize scurte
Cine e de vină
Că n-ajung în curte?

Pipăi de orbete
Cu mâinile-ntinse
Pe lângă perete
Şi tâmplele ninse

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inele, inele

o trăsură moale petrecea coconi
le ieşea pădurea în întâmpinare
dacă are cine n-are
nevoie de ele
partituri sau castele
daţi-le celor afoni

cosea litere la cuvinte
cum cârpeşti ciorapii copiilor
toată grija viilor
nu ne ieşea noaptea din minte

inele de glezne inele de mâini
inele de nas inele de urechi
cuvintele sunt noi înţelesul vechi
destine frământate ca aluatul de pâini

poezie de Ion Untaru
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stau liniştit căldura se stinge în gleznele nopţii
sângele nu mai fierbe în clocot, se roteşte subţire
nu e străin şi sporeşte răcoarea în trup.

Cerul se topeşte în palmele fără coaje,
ele nu mă sperie dar au carnea amară.

Idol să-mi fie o lumina rece...

Stelele se plimbă în caleşti de cuarţ
şi coboară pe scări ruginite de mătase.

O bucurie neomenească se-ntipăreşte pe faţa minţii.
nimeni nu mă aşteaptă sub streşini de porţi
când ele tot timpu-s deschise a moarte.

Lumina cât este trece prin mine-n întuneric
rostogolindu-se cum pietrele-n hău
de nu mai ştie nimeni pentru cine bate clopotul.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu (19 mai 2014)
Adăugat de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În loc de flori şi vorbe

Dacă erai o floare, m-aş fi făcut pământ,
Din apă şi lumină ţi-aş fi compus balade
Şi-n fiecare noapte din adieri de vânt
Ţi-aş fi cântat în şoaptă celeste serenade.

Dacă erai tu steaua din cer cu nopţi senine
Distinsă printre alte comete despletite,
Călătoream ca Magii călăuzit de tine,
Spre lumea noastră alta cu Ceruri liniştite.

Dacă erai vioară, m-ai fi născut din cântec
Şi din emoţii tandre, m-ai fi crescut suspin,
Recompunând în taină, sublim la tine în pântec,
Înobilarea boabei de strugure, în vin.

Dacă ai fi lumină, eu m-aş preface-n beznă,
Te-aş pipăii ca orbii, să văd cum străluceşti,
Însă tu eşti femeie din creştet până-n gleznă,
Serafică făptură şi... ştiu că mă iubeşti.

poezie de Ovidiu Vasile
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu flori de tei în păr

Acolo voi înnopta
printre necunoscutele din strofele poemelor
cu flori de tei în păr
şi nuferi la gleznele fine pe apele visului.
Pulbere de polen pe sprâncenele nopţii
îmi risipesc arome odihnitoare.

Tunet de sunete în pereţii clopotelor,
răbdare ruptă de ispite, preţul trădării
într-un contur şters, învechit,
rugină poroasă de metal pe pielea sferelor
rostogolite şerpuit printre stele.

Moartea zăvorâtă prin hăuri
prin ea însăşi să piară,
luptă cu dinţii şi nu se lasă închisă niciunde,
iese la suprafaţă odată cu ecoul
ce se pierde-n păduri nesfârşite.

Vitralii de culori filtrează lumina

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tropăie elegant

mai multe perechi de tocuri cui
în cui se-nalţă pantoful şi glezna
fină merge la trap sau galop
pe asfaltul tare dimineaţa asta
se-ndreaptă spre locuri neştiute
firesc duc picioarele odihnite
de somnul şi seducţia nopţii
păcănitul diversificat lasă în urmă
parfumuri ce te scot din minţi
tocurile duc zâmbete şi buze rujate
cu tot felul de culori care scot
bărbaţii din amorţeală dimineţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pădurea

urlet de lupi
între noi pădurea
ce duce pe umerii săi o lume mută

o altă noapte de august
cu frunze ce se încolăcesc în jurul gleznei
şi muşuroaie de cârtiţe mari cât o lună căzută pe pământ

"când o să te saturi de aceste expediţii nocturne?"
"hai mai bine să luăm cortul roşu şi să fugim la mare"
"mi-e dor de piele arsă de soare"
"buze sărate"
"şi ochiuri prăjite pe nisip"
"acolo putem relua romanele lui murakami"
"sau construi din origami pisici"
"acolo putem uita vârstele noastre"
"numele"
"fricile"
"presiunile sociale"
"joburile şi şedinţele lor"

[...] Citeşte tot

poezie de Cătălina Marincaş
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albastru 16

Mi-eşti lanţul prins de gleznă, ce mă ţine
Să nu mai fug în noaptea nunţii noastre,
Rănindu-mi inocenţa cu ruşine
Când îmi striveşti poemele albastre.

Şi muşti din versul ce îl port ca salbă,
Când goală mă arăt, să guşti din mine.
A mai rămas un pliu din rochia albă
Şi un buchet de roşii balsamine.

De mă atingi eu mă deschid ca cerul,
Tot mai albastră în adânc de floare
Şi te primesc, iubite, în ungherul
Plin de iubirea tămăduitoare.

A germinat în Lilith şi în Eve,
Marame de oceane-nlăcrimate
Le-au fost şi strai şi nesecate seve
În nopţi şi zile reci şi zbuciumate.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noapte mi-am făcut cunună

Din clipa când te-am cunoscut
din noapte mi-am făcut cunună
şi-am încrustat în ea
turcoaze şi safire,
stelele de pe cer le-am înşirat
ca perle si doru'-n colier.
Cu margaretele câmpului
mi-am împletit gleznele
în brăţări înflorite, şi...
cu florile câmpului,
cu adierile vântului
şi cu toate visele inimii
mi-am umplut braţele...
că-n acest fel vreau să te aştept,
iar dacă vii - o veşnicie-n viaţă
vreau să te păstrez!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei petale

femeile se piaptănă-n oglinzi
de ape rotunde
blestemând zodiile potrivnice
se împurpură
dezvelind glezne subţiri
de mătase

femeile se osândesc a doua zi
definitiv
la singurătate
se întâlnesc noaptea ca ielele
uneltind
cu ochii înfipţi
în spinarea bărbatului
până la prăsele

femeile fac copii frumoşi
din fâşii înalte de iubiri
până în zori
se scurg printre degete de aer

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

În ploaia noptii

În ploaia noptii desperecheată-n drum
Se oplimbă stafiile prin beznă
În straie desuete,
Ard focurile morţii se fac scrum
Cu firul roş la gleznă
Copiii-n somn zâmbesc la amulete.
E atâta măreţie strânsă-n viaţă şi mă rog
Să-mi fie datul sorţii cu noroc
În fiecare zi, în fiecare oră,
De pază-n lume, să-mi fie un inorog,
S-ascundă răul lumii sub obroc
Cu Dumnezeul apelor la proră.
În ploaia nopţii desperecheată-n drum,
Ard focurile morţii se fac scrum.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din buzele petală

ce simfonie poate să le-nvinga
a lor culoare şi parfum de mir?
sunt îngeri prinşi în ramuri, parcă strigă
să bem licori din pumnul lor, caşmir.

ce rugăciuni se-nsira pe lăstarii frăgezi,
şi cine mai genunche-n faţa lor?
îşi picură s-aline, parfum pe ochii umezi
din buzele petală, zâmbind în alb, uşor.

şi câtă eleganţă, şi cât mister ascund!..
în catifeaua strampta, corset ispititor,
lăsându-şi glezna goală şi-un decolteu profund
ademenesc fecioare în pragul zorilor..

jobene, felinare, în triste nopţi se-ascund
să fure elixirul iubirilor în ploi.
şi bântuie naluce, răcorile alung
prinzând şirag de perle perechilor în doi.

[...] Citeşte tot

poezie de Loredana Nicoleta Viţelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!