glezne şi ochi

* * *

mereu am crezut
că umbra este îndoiala
ce se prelinge uşor
dinspre inimă spre gleznă
sau poate dinspre pământ
către cerul pe care-l ţineam
cu podul palmei ars de roua
din ochiul seminţei ce nu ştie
când va naşte lujeri de flori
umbra se plimbă nestingherită
culoare incertă în carcasa viorii
regizorul trage cortina
şi cade ucis de propria lui îndoială

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Până la gheaţă, din colind

Cu acest dor, tulburător de tandru,
Singurătatea mi-i ca un meandru,
În verdele monahic e ascunsă,
Făcându-mi liniştea - răpusă.

Cu firul ierbii numai împreună,
Îţi caut întrebarea, ce îmi curmă
Adâncul înţeles... şi ţi-aş răspunde-
Tot eu ca mamă, dorul n-aş ascunde.

Cu spiritul astral, şi de aproape,
Mi-aş dirija privirile pe ape,
Să nu existe depărtări –lumină,
Ci-n ochii tăi, să ard, senină.

Că dorul nu ştie de beznă,
Aprinde şi durerea-n gleznă,
Îţi scoate capul de pe umeri,
Şi nu vrei anii să ţi-i numeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lucernă ca din vis

Cheamă-mă în vis,
cămaşa să-ţi deschei
cu nasturii de stele,
să te scriu pe trup
cu sângele prelins,
făcut mărgele...
Pune-mă inel,
la glezna ta fierbinte,
ia din mine tot,
chiar şi moartea,
trece-o prin penel,
fă din ea un şopot...
Creşte-mă în tine,
lucernă ca din vis
cu ochiul lunii-n ea,
iar când cumpăna
ţine să se-ncline,
Ia din Dumnezeu
dragostea!

poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vei pleca

voi pleca
te voi lăsa
vor mai fi femei
limpezi şi unduioase
sau terne ca lutul fertil
luna martie nu ne mai găseşte
gleznele mele nu îţi vor mai fi pietre în colier
ochii mei nu vor mai împrumuta culoarea îmbrăţişării tale
sângele meu nu îţi va mai curge în suflet
strigătul tău va fi cer peste o altă lume
în care eu sunt muşcătura dureroasă
a unei fiare
neîmblânzite

poezie de Simion Cozmescu din Cântecul măturătoarei de fluturi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apocalips

Soarele urca pe cer, ca să dea ţâţă vieţii.

O, vis eroic, în care se făcea că-s dus tinereşte de iapa mea de vânt, prin nedreapta cumpănă a veacurilor, ca să culeg diademele, să sfărâm ţeste, să rup măşti, să zdrobesc boaşe, să topesc terezii, să dobor idoli; apoi, în nenorocita prăpastie în care nu catadicseşte să privească ochiul trufaş, să sun din trâmbiţa vestitoare, să zgâlţâi prostia neamurilor înrobite, să retez inelele de la glezne, să înalţ frunţile, să cioplesc un chip omenesc în fiece tufă de păr şi de barbă, să slobozesc roşcata ciocârlie închisă în colivia dinţilor, şi să clădesc din juguri o scară, pentru ca, pe splendida catastrofă a tiranilor turtiţi ca nişte broscoi-martiri, care până atunci trudiseră icnind aidoma unor vite de povară, să surâdă, sub aripile de vultur crescute pe umerii lor, în beatitudinea unui soare nou!

Bate cineva la uşă.
Deschid.
În prag, oribila Realitate îmi aruncă în obraz râgâielile ei batjocoritoare.

poezie clasică de Saint-Pol-Roux din Antologia poeziei franceze (1974), traducere de Petre Solomon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visul

Obsedat de câte un vis pe care
îl ţin minte când mă trezesc,
dar nu aş putea să-l povestesc.
------------------------

Neştiut periplu visul
În oceanul de mister
Unde s-a deschis închisul
Altei vămi în efemer

Ce-ai să faci cu-atâta beznă
Spirite înaripat
Când inelul de la gleznă
Ţintuieşte-te de pat?

Eşti aici. Dar şi departe
Dormi. Dar şi călător-eşti
Într-o lume ce desparte
Cerul de cele lumeşti

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paşii tăi

din glezna ta răsare codrul,
din ochii tăi nemărginitul,
din sânii tăi răsare dorul,
din inimă răsare mitul.

pasul tău e printre ierburi
un şarpesc dor legănat,
pasul tău de domnişoară,
ce se lasă greu vânat.

trupul tău de argint viu
pare-o aură cerească,
l-aş fura pe-un bidiviu
în caleaşcă împăratească.

din văzduh îţi fur privirea,
ochii cu lumina lor
şi cu ei nemărginirea
şi-aş fugi cu tine-n zbor...

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 aprilie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înnobilând iubirea

Oasele mele cad în visele somnului,
Crucea lui în braţele Domnului.

Tu îmi priveşti inima cu inima ta,
Pâlpâie în dânsa o minunată stea.

Să fie iubirea magia din cuvânt,
Clepsidra sorţii din coji de pământ?

Oasele mele sunt axe la-ntreg,
Cu aripi la glezne spre tine alerg.

Te privesc prin fluturii care
Pătrund în ochii sculptaţi de o floare.

Au umbre rănile dorului meu
Înnobilând iubirea în arc de curcubeu!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe coloane de viaţă

Se va absorbi primăvara
în dimineţi cu aburul subţire
şi sughiţuri reci,

de îi va înflori gura de arome
şi ochii vor privi însetaţi

cum se nasc toate pe rând.

Atât de fragedă se va limpezi,
de apele vor şlefui pietrele în albie,
vor curge cum scrisul cuvintelor
în miezul de mai
cu liliac înflorit la glezne.

Iar mai frumos decât atât
înrobit de iubire
când păsările clocesc,
sevele urcă
pe coloane de viaţă

[...] Citeşte tot

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Serafimi

ce delicat şi alb
va-ntindenti coasta
pe glezna ierbii smulse
trist şi brutal
din miezul crud al soarelui
aveţi atâtea lumi de străbătut
şi ierarhii păgâne
pana acolo unde odihneste
pe-o cruce alba
piciorul frant al ierbii
o serafimi
stiu ce simtiti si vad
cu ochiul prins in aripi
intinderi de albastru
fara un pic de alb
ma-ncearca o tristete
ca de-nceput de lume
prea multe morti se-ntampla
fara vreun pic de sange
ca dovada

[...] Citeşte tot

poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei petale

femeile se piaptănă-n oglinzi
de ape rotunde
blestemând zodiile potrivnice
se împurpură
dezvelind glezne subţiri
de mătase

femeile se osândesc a doua zi
definitiv
la singurătate
se întâlnesc noaptea ca ielele
uneltind
cu ochii înfipţi
în spinarea bărbatului
până la prăsele

femeile fac copii frumoşi
din fâşii înalte de iubiri
până în zori
se scurg printre degete de aer

[...] Citeşte tot

poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile noastre

au surâsuri comune şi sunt acoperite
de aure şi alte cercuri literare concentrice
buzele lor au gustul mării
ochii ascund penumbra toamnei
împărţită egal la doi cu frunze moarte
peste noi iluzia învaţă să meargă
pe valuri albastre căptuşite cu spumă
albă de la glezne la genunchi

femeile noastre se reazemă de-un curent
în largul lumii tăiată în unghiuri egale
privim flota de pânze albe când zâmbetul
se lărgeşte peste dinţii de adolescente

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Asta-i clipa ce aştept

Oare ochii tăi să-i cânt,
Părul răvăşit de vânt,
Mâna să-ţi binecuvânt?!

Gura ta să ţi-o sărut,
Glezna ta cu pas pierdut,
Zâmbetul neprefăcut?!

Ori genunchii să ţi-i strâng
Până coapsele-ţi se plâng
Că mă port ca un nătâng?!

Oare sânii să-ţi mângâi,
Să-mi fac din ei căpătâi,
Ori din creştet în călcâi?!

Cuibărind torsu-ţi la piept
Noi fiori să redeştept,-
Asta-i clipa ce aştept.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din volumul de versuri Cu pânzele întinse (2016)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

mă arde poezia la picioare
se cere a-mi intra în gleznă
e-acelaşi fagure cum sărutare
ce-mi risipea ieri-ul din beznă

a iulie stau teii drepţi se strânge
în iris vară dă pe-afară
soarele în mine se împinge
simt că mă ninge tu a flori de primăvară

mă arde poezia la picioare
aripile îi sunt demult
prin val de puls însângerare
tic tac în ochiul meu cărunt

nu-i vinovat de mine cerul sus
eu praf atins de fără vină
eroare-ntre pilaştri de lumină pus
alb pe cămaşa lui Isus!

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Noaptea cât metafizica iubirii

Lumina alunecă pe gleznele tale,
înfloreşte nuferi sub tălpi,
ochii privesc tăcuţi apa
peste care treci cu surâsul subţire
ca o trestie legănată de vânt.

Noaptea cât metafizica iubirii
îi pune pielea pe băţ întunericului,
bătut cu el cerul se scutură
de stele ninse, căzătoare.

Îţi cuprind cu mâinile, mijlocul
din care vrei să zbori ca o pasăre
înmiresmând văzduhul curbat
cu sunete de bucurie
nemaiauzite.

În lipsa ta niciun cântec nu voi auzi
doar aşteptare îngropată-n tăcere.

poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gleznele lui Adonis

gleznele lui Adonis ies din infinit
fulgii de zăpadă se dezgheaţă
cuvintele întâmpină iarna înnodând crivăţul în spatele cerului
grămada de gânduri roteşte inima pe umbra fructelor verzi
deasupra ochi de vultur

începe să ningă cuvintele îngheaţă
şi liniştea e ruptă în lumini
şi piatra dă lumină
o alergare apare în interior
în jurul stomacului cresc frunze şi arbori

loc tragic de amestec între mine şi lucruri
infern dantesc coboară-n metafore
cerul răstoarnă o dezmorţire ce creşte
spărgând orizontul în ţăndări.

poezie de Oana Frenţescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Autumnală

Toamna-a coborât în suflet flămândă,
Ca un licăr de cer sângeriu, nestemată,
Cu jarul pe glezne rubiniu-şi colindă,
Aducând aminitirile moi, de-altădată.
Mireasa ruginei, cu coapsele-n iarbă,
Mătănii desculţe îşi sfâşie-n ploaie,
Tăcerea-n alb-negru cutreieră oarbă,
Din stihuri prelinge arsura pe foaie.
Şi-şi pierde amurgul din ochii icoanei,
Cu îngeri ce-aduc în gene licoare,
Suspinele biciuie în inima doamnei
Cu gusturi amare din putredul soare.
Veşmintele reci troienesc la hotare
Şi fumegă ziua aştenută-n ştergare!

poezie de Aurel Petre (22 octombrie 2017)
Adăugat de Aurel Petre
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mic dejun cu Godot

Otrava e cuminte ca un prunc,
Mă trage de aortă şi de limbă
Şi-n mine, liniştit, parcă se plimbă
Cu barca înspre care mă arunc.

Nelămurită, o poftesc la ceai.
O mângâi de la gleznă până-n hău
Şi-i este bine şi mi-e foarte rău,
Şi mă dezbracă şi îmi spune "hai!".

Privirea peste sânul ei sticlos
Îmi cade şovăielnic şi precar,
Îşi face loc în sânul meu amar,
Cu limba desfrunzită până-n os.

Mă copleşesc spre seară scarabeii.
În faţa filarmonicii, se sting
Doi ochi îngălbeniţi, care mă ling
De moartea mea şi poate a femeii.

poezie de Lorena Craia
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi eu, ca orice-albastră visătoare...

Eşti vinovat de norii ce se-adună
Pe cerul meu, pe umerii mei goi,
Nu mai ajung, iubite, pân' la lună
Şi poeziei 'i-este dor de noi.

Eşti vinovat de toamna tatuată
Pe glezna unui vis neîmplinit,
Iar eu de ce-s, iubite, vinovată,
Că-n ochii tăi, iubiri, mi-ai răstignit?

Eşti vinovat de ploile de vară,
Ce sapă-adânc în suflete de maci;
Le-aş aduna durerea de fecioară
Pe buze-n aşteptare, dar tu taci.

Eşti vinovat de crimă şi trădare,
Că mi-ai ucis albastrul din priviri
Şi m-ai trădat ca pe-o nemuritoare
Sirenă îngropată-n amintiri.

[...] Citeşte tot

poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Calm, brad frumos...

Să-ncepem ziua, ah, cu noi:
hai să căţărăm în... brad
lumina ochilor din... gard
printre lumânări ce ard
printre striuri de beteală
mere nuci fondante trase
prin inelul dintre oase
care se îmbucă încă (!?)
de ţin bradul sur pe stâncă;
să începem ziua bine:
cu cântare slavă rugăciuni
cu ţigare şi topoare şi suspine
cu gleznă frântă-n hăuri line
dar şi în binele cu şcoală
cu, vezi, urcare verticală;
striuri junghiuri alte unghiuri –
decolare epocală
(se găteşte tot ce creşte...)
a brădetului destoinic
a brădetului din nară!

poezie de Traian Abruda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!