Citate despre graniță și religie, pagina 2
Analiză explorativă activă
Explorarea cerului
din spiritul muritorului:
Prin apele-adâncului
de pe arcadele psihicului,
cascadele adevărului
insuflă intelectului
din afluxul biruitului
puterea efectului
de drept, al statutului
de divin al neprihănitului.
Pe bolta orgoliului
sortită războiului,
sintagma argintului
destăinuie solului
menirea sfârșitului.
În ceața răsăritului
din galaxia eu-lui,
pe-o sinergie-a visului
de jar al ochiului
și flacără a duhului
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din Reflecții (9 martie 2023)
Adăugat de Carol
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recurs pentru Lumină
Lumina a fost tocmită de către Dumnezeu să dea strălucire iubirii în veacul
vecilor, precum și acelor suflete care cred cu desăvârșire în ea...
Am evadat cu tine într-un vis,
asemeni negrăit,
pentru că n-aveam la ce ne aștepta
de vreme ce se nalță tot mai rar
înspre Dumnezeu câte-o rugăciune de la oameni zăvorâți
în cugetul eretic,
apoi năvălesc cu toții înfricoșați
spre lumina ancorată undeva de cer,
unde timpul se supune zădărniciei până la ultima iluzie;
deasupra lor,
un gol urzit de ierni fără hotar...
Oamenii bârfesc adesea îngerii c-ar fi năluci risipitoare,
născute din umbre de apusuri reîncarnate,
dar ei au uitat demult înfățișarea paradisului pierdut
în murmurul ispitei,
au lăsat păgânii - nada florilor
[...] Citește tot
poezie de Ștefan Radu Mușat din revista Actualitatea Literară USR Lugoj (decembrie 2012 (19 aprilie 2011)
Adăugat de Adi Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și a unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit în mod egal de înghițirea printre poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români cari trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualurile ei poate fi cosmopolit, socialist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.
Mihai Eminescu în Opere
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Baladă poeților
BALADĂ POEȚILOR
Scriitorii nu mor,
ci se afundă-n somn
pe un tărâm de dor,
la Zeu și Mare Domn.
Mai cade câte-o stea,
iar alta răsare,
ducând lumină-n ea,
pe-a ochilor zare.
De dor lăcrimează
Soarele în apus,
suflet luminează
în veșnicie dus.
Plâng îngerii-n cerul
funebru, înnorat,
privind mesagerul
[...] Citește tot
cântec, versuri de MariaFilipoiu (12 mai 2021)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăratul se întoarse iară vesel, mulțumind lui Dumnezeu de ajutorul ce i-a dat, și iară porunci ostașilor să scoață din noroi pe nevoiașul de sacagiu. Iar el era împăcat cu cugetul său și se bucura în ascunsul sufletului său de izbândele sale. Împăratul se mâhni până în fundul inimei sale când auzi că vrăjmașii se ridică de a treia oară cu oaste și mai mare și că a ajuns la hotarele împărăției sale câtă frunză și iarbă; un plâns îl năpădi, de să ferească Dumnezeu! și plânse, și plânse, până ce simți că-i slăbesc vederile. Apoi își strânse și dânsul toată oastea și porni la bătălie cu nădejde în Dumnezeu.
Petre Ispirescu în Făt-Frumos cu părul de aur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Biserica răsăriteană e de optsprezece sute de ani păstrătoarea elementului latin de lângă Dunăre. Ea a stabilit și unificat limba noastră într-un mod atât de admirabil, încât suntem singurul popor fără dialecte propriu-zise; ea ne-a ferit de înghițirea prin poloni, unguri, tătari și turci, ea este încă astăzi singura armă de apărare și singurul sprijin al milioanelor de români care trăiesc dincolo de hotarele noastre. Cine-o combate pe ea și ritualele ei poate fi cosmopolit, socialist, nihilist, republican universal și orice i-o veni în minte, dar numai român nu e.
Mihai Eminescu în Opere, vol. X (1989)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cheile Altarului
Ochii vopsesc Piatra Altarului
Cu lacrimi de aștri.
Sângele neamului meu
Între hotare se zbate,
Cheile Altarului zumzăie legate
De gâtul lui Dumnezeu.
Desăvârșim istoria
În vatra cu pâine din Piatră,
Munții se-nchid în rugăciuni,
Sângele neamului în mine înoată!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă știam că numai prin iubire
Dacă știam că numai prin iubire
Pot să ajung în înlăuntrul meu,
Unde sfârșește marea nesfârșire
Și-ncepe totul iar, din Dumnezeu...
Dacă știam că dragostea mă ține
Departe de măriri și de căderi,
De răul cuibărit atât de bine
În Binele în care crezi și speri...
Dacă știam câtă putere are
Iubirea ta care îmi dă putere
Să birui lumi, să depășesc hotare
Și calea să găsesc spre înviere...
Te-aș fi luat din prima zi de mână,
Ca să îmi fii iubirilor stăpână!
sonet de Nicolae Silade din Iubirea nu bate la ușă (2009)
Adăugat de Nicolae Silade
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Ca un pește sufletul
prizonier în carcera cărnii
îngropat în gânduri
la granița dintre amintiri și speranțe
sufletul se zbate încet
neîncetat
ca un pește
prins în undița lui Dumnezeu
poezie de Constantin Drugas
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefericirea este cea mai nedorită și din păcate este cea mai răspândită. Când se înclină curat granița echilibrului spre fericire, înseamnă că Dumnezeu se uită la tine.
Viorel Muha (octombrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Recunoștință
La Putna clopotele bat,
E lume multă-n Mănăstire,
Să-i facă, iar, s-a adunat
Lui Ștefan Vodă pomenire.
Și nu-l vom da nicicând uitării,
Ne-om aminti de cel ce-a stat
De strajă la hotarul țării
Și de dușmani l-a apărat.
La două iulie mereu
S-aprindem câte-o lumânare
Căci Sfânt e lângă Dumnezeu
El, Ștefan, Ștefan Domn cel Mare.
poezie de Vasile Larco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Apariția romanului fără substanță a dat romanului o lovitură de moarte. Gata cu afabulația, cu personajele, cu intrigile, cu cauzalitatea. Obiectul odată excomunicat, evenimentul abolit, tot ce rămâne este un eu ce-și supraviețuiește, ce-și amintește că a existat, un eu fără viitor, care, cramponându-se de Indefinit, îl întoarce pe toate părțile, pe toate fețele, îl convertește în tensiune, iar această tensiune duce tot la ea însăși: extaz la hotarele Literelor, murmur incapabil să explodeze-n țipăt, litanie și monolog al Vidului, apel schizofrenic ce refuză ecoul, metamorfoză într-un extrem care ne scapă, căruia nu-i urmează nici lirismul invectivei și nici al rugăciunii.
Emil Cioran în Ispita de a exista, Dincolo de roman
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Memento
Tu, care nu ți-ai părăsit
hotarul țării niciodată
și-n veacul ăsta urgisit
s-a scurs intreaga ta durată
Tu, care fruntea ți-ai încins
cu purpură și clarvedere
trăind ca un mesteacăn nins
pythagoreice mistere
Acum treci vămi de nepătruns
prin șapte cicluri planetare
vei fi aflat cumva răspuns
la vechiul semn de întrebare?
Azi pe biserica din Șchei
s-a-nfipt o pasăre-n săgeată
și-n mica zbatere a ei
parcă te văd crucificată
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Seducție
Să nu mă lași, iubito, să trec spre alt hotar
Să nu-mi pierd judecata și să ajung hoinar
Ești mai presus de mine, ești odă și mister
Ispita mea din lume, la care încă sper.
Lucirea din privire ce ți-o zăresc mereu
Mă face să-mi pierd capul, dar și sufletul meu.
Cum să fac oare să mi te scot din minte
Și gândul păcătos să nu te mai alinte?
Cum să adorm în noapte și visele lumești
Să le preschimb în șoapte și adieri cerești?
Să văd mereu în tine crăiasă îngerească,
Nicicum să te transformi in patimă drăcească.
Să te iubesc curat, cum trebuie să fie,
Să fii în trupul meu doar ca filosofie
Și să zburăm spre cer, ținându-ne de mână
În Rai, dacă se poate, să-mi fii pe veci stăpână.
poezie de Aurora Cristea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crăciun sfânt
În noapte-adancă se rostogolește luna,
în candele amurgul se-ntoarce aprins,
la Poarte Raiului aud cum bate mâna
lui Moș Crăciun, hoinar, cu părul nins...
Prin beznă, trece ușor și se duce
Bolta podoabe de stele își pune,
se tulbură somnul Pruncului dulce
din brațele Mamei preasfinte și bune.
Blând, Micuțul întinde o mană,
magii uimiți se-ntorc în Scriptură,
El mută hotarul de vis și de ape
al Iordanului nostru din bătatură.
poezie de Gavriil Stiharul din Poeme creștine (27 mai 2008)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
In tot acest timp
umbra
crescută din răbdări
înghițise așteptările
pustiul
ferecase tăcerea
ca într-o piatră de hotar
dintre mine și
neantul tărâm al morții
de cealaltă parte
soarele
desena pe linia vieții
deșira fericirea în raze
din inima primăverilor
urzite cu arome de rai
luna
cuibărea nopțile
printre genele stelelor
cu vise
poezie de Raluca Oprita
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Absență
Un cer albastru, o somnoroasă mare,
Linia gri și rece-a țărmului mut,
O sclipire-a unei vele-n zare
Și nimic mai mult.
Asta au văzut ochii, inima mea a văzut mai mult:
O femeie-ale cărei buze repetau fără zăbavă
Această propoziție,
"Domnul aibă-n paza lui acea navă!"
Domnul aibă-n paza lui acea navă! Rugăciunea ei, nu a mea,
Traversează toate mările și nu-s puține,
Până dincolo de frontierele ceții,
Unde cineva și-a întors fața de la mine.
Domnul aibă-n paza lui acea navă! Nava ei, nu a mea
A mea niciodată n-a mai revenit la mine.
poezie de Thomas Fleming Day, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
În ziua în care te oprești din căutat pentru că ești mulțumit cu faptul că Dumnezeu a făcut tot, nu mai am nevoie de tine în laborator. Ești inutil la frontiera de înțelegere a naturii lumii.
citat din Neil deGrasse Tyson
Adăugat de Catalin Popescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țugulea, după ce primi și daruri împărătești, peste câteva zile porni cu logodnica lui, gândul fiindu-i să meargă a-și mai vedea părinții. Și într-acolo și porni. Când a plecat Țugulea de la curtea împărătească, împăratul cu ai lui l-a petrecut cu cinste împărătească până la hotar. Și despărțindu-se, își luară ziua bună unii de la alții. Fata și Țugulea parcă zbura, iar nu mergea, de bucurie că le împlinise Dumnezeu dorința. Și mergând, ajunseră la locul de întâlnire cu frații săi, pe când soarele era în cruci. Când văzură frații pe Țugulea cu o logodnică mai frumoasă decât florile și mai albă decât spuma laptelui, îi puseră gând rău. Până a nu se culca, ei se furișară de Țugulea, se dară mai cât colea și începură a plănui, cum să facă să se scape de el.
Petre Ispirescu în Țugulea, fiul unchiașului și al mătușei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Hai, Românie!
... hai, Românie ireală, proiect al marilor puteri
s-a stins Alteța sa Regală, o jertf-a micilor cedări
de azi pe calea veșniciei purcede și Mihai I
tăcut martir al tragediei din veacul marilor hoții
când România hăcuită de Molotov și Ribentrop
a mers la abator ca vita într-un război ca un potop
și după care cum se știe același rege suveran
abdică. Biata Românie ajunge sluga lui Ivan.
hai, Românie temporală, proiect de veacuri zămislit
și renăscut a căta oară ca Phoenix, poate mai cumplit
declară-ți zilele de doliu - se trece o epocă tristă
epuizând în crematoriu totala-și pleavă socialistă
apare alta mai globală, mai nașpă și mai delicată
cu sărăcimea mai totală și securimea mai bogată
apare o epocă-n care te văd unită și regat
aceiași Românie Mare. Mihai I a abdicat.
hai, Românie parțială, proiect de frică adumbrit
cu rege mort, regină goală, în cârd de state hăcuit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (26 aprilie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre graniță și religie, adresa este: