Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

groază și religie

Citate despre groază și religie, pagina 2

Scrisoare din Zaragoza

Frați iubiți de pretutindeni vă înștiințăm și despre noi
Ca să știți că și pe-aici este "vremea cea de apoi",
Oamenii-s mai răi ca groaza care bântuie de zori
Dar mai sunt și raze blânde ce se-arată printre nori
Aducând căldura scumpă a divinelor valori.

Pe-aicea-i o pandemie și nu știm cât o să țină
Toată țara-i ghemuită și cârcită-n carantină
Nimeni nu te vizitează, nu mai sună interfonul,
Ne vin numai informații de strănută telefonul...
Însă noi, uniți în duhul Îl glorificăm pe Domnul.

Toată lumea-i speriată căutând în van soluții
Și așteaptă ca acestea să vină prin instituții...
Noi ne desfătăm în duhul fiindcă prețuim Scriptura
Și-o punem la loc de cinste sorbindu-i învățătura
Și-astfel ne întărim într-una cu Dumnezeu legătura.

Căci doar așa se poate ajunge la soluția deplină
Că-n definitiv soluția-i Cel ce-L așteptăm să vină.

[...] Citește tot

poezie de din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Aurica CristeaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Pușkin

Rusalka

În stejărișul cel sălbatic
Călugărul s-a afundat,
Trăind tot trist și singuratic,
În posturi, rugă și oftat.
Cu o lopată preasmerită
El și-a săpat al său mormânt
Și pentru moartea-i multdorită
Se tot ruga la orice sfânt.

Dar, într-o vară, când în pragul
Colibei sale se ruga,
Văzu aiurea cum dubravul
Încet-încet se-nnegura;
Văzu cum ceața peste lacuri
Se așternea, iar luna-n nori
Aluneca încet pe lacuri,
Parcă-nroșită de fiori.

Privi la apă plin de groază,
Înfiorat până-n rărunchi...

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Textele de mai jos conțin referiri la groază și religie, dar cu o relevanță mică.

Lângă tine-am petrecut timpul cel mai fericit

Știu, lângă tine-am petrecut timpul cel mai fericit;
Dar ce-a fost, a fost, iar multe încă nu s-au întâmplat.
Puțin de-a fost ceea ce-a fost bun, puțin de regretat –
Vesel a fost tot ce-am trăit; curajos, tot ce-a murit.

Nu-ți voi scrie cântece despre inimi care-au suferit,
Iar tu nu vei vărsa lacrimi pentru mine, ca bărbat.
Iar dacă ți-aș rămâne credincioasă, necondiționat,
Ai avea motive să fii, sunt convinsă, destul de îngrozit.

Și, totuși, acesta-i destinul, blestemul unei femei:
Să-și etaleze lucrurile mici și dăruiasc㠖 de când e lumea,
Pentru că-i plăcut să oferi când nimic nu datorezi.
Dar ție, care nu mi-ai cerut nici versuri și nici făgăduieli,

Darul pe care ți-l fac, în viață fiind, e-absența mea;
Dar după asta, iubite, nu mai pot nimic să-ți garantez.

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "The Portable Dorothy Parker Paperback" de Dorothy Parker este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la -98.99- 94.99 lei.

Empiric (de groază)

de veci în vis iubirea se împlântă
cu rămășaguri de divinitate
umblând cu fericirea-n rai în spate
pe imn a iscăli sub ploaie sfântă...

fiirea are cojile crăpate
și-un miez de noapte clipa înspăimântă;
când pasărea-n cenușă ivers cântă
cu tine urc în iadurile toate...

ci sensuri neavând a da peniței,
căutător de-amor în pielea ta
cuvântul meu de încâlcit în ițe-i...

că sângele mi-e-n drag spre a uita
ruinei sacre șoapta rămășiței
de când lumina-n ape se văita...

sonet de
Adăugat de PompierulSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Karl Marx

Strigătul unui dezdănăjduit

Astfel, un Dumnezeu mi-a smuls totul.
În blestemul și tortura destinului.
Toate lumile Lui s-au dus fără întoarcere!
Nimic altceva nu mi-a mai rămas decât răzbunarea.
Îmi voi clădi tronul în înaltul cerului,
Vârful lui va fi rece și înspăimântător,
Groaza superstițioasă - îi va fi fortareață.
Agonia cea mai neagră - îi va fi căpătâi.
Cel ce-l va privi cu un ochi sănătos,
Se va întoarce palid ca moartea și mut,
Cuprins de morbul morții oarbe și înghețate,
Fie ca fericirea lui să-i pregătească moartea.

poezie clasică de
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Insemnari despre romani" de Karl Marx este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -9.63- 7.99 lei.

Verset fantasmagoric...

când adormi la pământ și-ntuneric se lasă
în materia ta cenușie
se așează încet peste spațiu o plasă
ce-l desparte tiptil de vecie

neuronii de noduri de stil, gordiene
și planete de stele albastre
feți -frumoși de frumoase elene
câmpi cu maci de lalele din glastre

munți de mări și pustiu de oază
ploi de albe și trste zăpezi
și curajul, curajul de groază
când respiri și nu vrei să mă vezi

și tăcerea adâncă din plasă
se tranforma treptat în infern
cu fantome plângându-și la masă
melodii din auzul intern

[...] Citește tot

poezie de (29 iunie 2019)
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Visul cu Dumnezeu

Cum aș putea, femeie, să îlocuiesc dorința cu resemnarea,
când în vis Dumnezeu e beat la masa noastră
și fredonează: "eu sunt nebunul de care trebuie
să vă feriți când lumina lunii vă dezvelește
sufletele murdare", apoi adoarme, iar eu mă trezesc
cu aceeași groază cu care ațipisem?

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Omar si diavolii" de Dan Ciupureanu este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -24.95- 18.99 lei.

Înțelepciunea strigă pe uliță și în piele își ridică glasul său. Ea propovăduiește la răspântiile zgomotoase; înaintea porților cetății își spune cuvântul: "Până când, proștilor, veți iubi prostia? Până când, nebunilor, veți iubi nebunia? Și voi, neștiutorilor, până când veți urî știința? Întoarceți-vă iarăși la mustrarea mea și iată eu voi turna peste voi duhul meu și vă voi vesti cuvintele mele. Chematu-v-am, dar voi n-ați luat aminte! Întinsu-mi-am mâna și n-a fost cine să ia seama! Ci ați lepădat toate sfaturile mele și mustrările mele nu le-ați primit. De aceea și eu voi râde de pieirea voastră și mă voi bucura când va veni groaza peste voi, când va veni peste voi necazul ca furtuna și când nenorocirea ca vijelia vă va cuprinde. Atunci mă vor chema, dar eu nu voi răspunde; din zori mă vor căuta și nu mă vor afla, pentru că ei au urât știința și frica de Dumnezeu n-au ales-o, fiindcă n-au luat aminte la sfaturile mele și cercetarea mea au disprețuit-o. Mânca-vor din rodul căii lor și de sfaturile lor sătura-se-vor, căci îndărătnicia omoară pe cei proști și nepăsarea pierde pe cei fără minte; iar cel ce mă ascultă va trăi în pace și liniște și de rele nu se va teme".

în Pildele lui Solomon, Cum se dobândește și se pierde înțelepciunea - 1:20-33
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Răbufnire

Vă uitați zilnic ca și mine spre infern,
Vă vedeți singuri c-ați ales mințitul tern
Înfășurat cu fular alb pe gât de stârvuri
Ce vă înșeală, vă tot fură, vând în târguri!?

Vă îngroziți de măcelarii "doctori" ciocli
Ce vă omoară mame, fii și ca și popii
Se întrețin "nevinovați" în găști scârnave
Doar să vă-ngroape; sunteți piedici vii, bolnave!?

V-au transformat în delatori, turme de oi
Ce se tot tund până la zero, proști puhoi
Ce stați la cozi să vă plătiți dări aberante
Lor cu palat, "popor" ce-și zic, de averi tentante!

V-au făcut "stat", plini de poliții, bodyguarzi,
Nu să v-ajute, să vă ardă, foc, bastarzi
Că nu de-ai lor sunteți, că cinstea-i o prostie
Și nu vă pot avea de sfat pentru hoție!

[...] Citește tot

poezie de (11 februarie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
comentariiAu fost scrise 2 comentarii până acum.
Participă la discuție!
Georg Trakl

Moarta biserică

Pe bănci întunecate ei stau înghesuiți
Și ridică-n sus doar stinsele priviri
Spre cruce. Luminile clipesc încețoșate,
Și tulburi ca acoperitul rănitul căpătâi.
Tămâia se ridică dintr-o cădelniță de aur
Spre înălțimi, cântec de rugăciuni pe moarte
Se duce-n fum, și apune nesigur-dulce
Bântuind în încăpere. Preotul merge
Spre altar; dar pară duhul obosit
Pioaselor tradiții - un jalnic jucător
În fața rugătorilor cu inimi înghețate,
În jocul fără suflet de-a pâinea și de-a vinul.
Clopotul bate! Luminile sclipesc mai tulburi -
Mai palide, ca acoperitul, rănitul căpătâi!
Orga tușește! În inimile moarte revin
Amintiri de groază! O față sângerândă, dureroasă
Se-acoperă în disperare și-ntuneric
Privit de ochii mulți în gol.
Și-o voce, ce ca toate sună,
Suspină - dar groaza a crescut în încăpere,

[...] Citește tot

poezie de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Gedichte / Poezii" de Georg Trakl este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -15.00- 10.99 lei.

Uneori mă gândesc îngrozit că aș putea rata paradisul din cauza acestui oribil infern pământesc.

citat din
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
cumpărăturiCartea "Cararea pierduta" de Alain Fournier este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -16.33- 11.99 lei.

Anxios

E vară
E iadul în mintea tuturor
Afară
Pândește pui de spirit rău.

Si-atunci...
De ce vă credeți sfinți?
Copii
Voi, copii părăsiți de părinți.

Groază
În minunata voastră oază
În viața
Ce vă chinuiți să o păstrați trează

Iar tu...
De ce citești aceste versuri?
De ce?
De ce nu dispari în universuri?

[...] Citește tot

poezie de (23 iulie 2022)
Adăugat de Alin OjogSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Imn frumuseții

Vii din înalte ceruri sau ieși din adâncime,
O, Frumusețe? Reaua și buna ta privire
Împrăștie de-a valma și fericiri și crime,
De aceea tu cu vinul te potrivești la fire.

În ochii tăi stau zorii cu serile-mpreună;
Sărutul tău e-o vrajă și-o amforă ți-i gura;
Și când reverși miresme de-amurguri cu furtună
Se face laș eroul, vitează stârpitura.

Răsari din hăul negru? Cobori din lumi stelare?
Destinul ca un câine de poala ta se ține;
Și bucurii și chinuri tu semeni la-ntâmplare;
Stăpână ești și nimeni nu e stăpân pe tine;

Calci peste morți de care îți râzi cu mult dispreț;
Ai juvaieruri multe și Groaza dintre toate
Nu-i cel mai slut, și-Omorul e un breloc de preț
Pe pântecul tău săltând cu voluptate.

[...] Citește tot

poezie celebră de
Adăugat de Lucian VeleaSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.
cumpărăturiCartea "Florile raului" de Charles Baudelaire este disponibilă pentru comandă online cu preț redus, la doar -14.99- 14.24 lei.
Charles Baudelaire

Madrigal trist

I

De ești sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă și frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu și văgăuna,
În ochii plânși e farmec, și furtuna
Din orice floare face câte-o stea.

Când în restriște fruntea ți se pleacă,
Iubirea mea își încordează dorul
Simțind că-n groază inima-ți se-neacă
Și peste viața ta de azi, săracă,
Trecutul hâd își desfășoară norul.

Mi-ești dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.

[...] Citește tot

poezie celebră de din Florile răului (1857), traducere de M.D. Ioanid
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Fetița căpitanului

Ne-strânseserăm cu toții în salonul navei,
Niciun suflet n-avea curaj să doarm㠖
Era miez de noapte neagră peste ape,
Furtuna lovea-n bordaj cu pocnete de armă.

E-un lucru înspăimântător ca-n miez de iarnă
Să fii scuturat de valuri și de rafalele de vânt,
S-auzi sfredelul trompetei și urletul de pe comandă:
"Tăiați catargul și-l aruncați în mare" – catargul frânt.

Tremuram cu toții livizi, înfrigurați și îngroziți,
Pentru că cel mai voinic dintre noi tăcea mâlc
Când marea scrâșnea-n spume sub chila navei,
Iar stâncile morții clănțăneau cu un sinistru tâlc.

Și-astfel stăteam acolo-n întuneric,
Fiecare preocupat de rugăciunea lui,
"Suntem pierduți," a strigat căpitanul,
Coborând cu pas împleticit pe scări, tehui.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Arși... Foc

Firave trupuri, minți junone
Atât de încrezătoare în mâine,
Au picat azi jertfe cazone
Lui Dumnezeu... în focul câine.

Ajunși pentr-un vibrato sunet,
Să-l aibă un gând de înfiorare,
Au fost străfulgerați ca-n tunet...
Neștiind că moarte oriunde apare.

S-au stins -pe-al indolenței rug
De-un vârf de neam iresponsabil-
Copii, odată prunci de plug...
Azi scrum, în oraș moral instabil...

... Cetatea, înmocirlită-n ban
Cu inocența-i infantilă,
Ajunsă o noapte al meu dușman...
E azi șuvoi de lacrimi, milă.

[...] Citește tot

poezie de (31 octombrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Charles Baudelaire

Mi-aduc aminte timpul...

Mi-aduc aminte timpul când seminția lui
Umbla pe lume goală, ca albele statui.
Părechile cinstite, cu frunțile senine,
Se-mbrățișau la soare, și nu era rușine.
Curata sănătate, ca fluturii și crinii,
Nu se sfia de văzul și-atingerea luminii.
Nici muma,-mbelșugată ca strugurii pe rod,
Nu-și sugruma copiii în pântece, din plod.
Lupoaică, bucurată să-i joace și ațâțe,
Ea-și adăpa în poală, popoarele la țâțe.
Omul putea fi mândru de sine, să se vadă
Pe-atâta frumusețe stăpân fără tăgadă,
Când poamele pietroase, cu carnea tare, toate
Voiau a fi furate, cuprinse și mușcate.

Ai căuta acuma părechile acelea,
Să nu-și îmbrace trupul, să nu-și ascunde pielea,
Te trece groaza. Rece o negură te-ngheață.
Stai cu momâia-n față, gătită, o paiață.
Atârnă dintr-un umăr o arătare strâmbă,

[...] Citește tot

poezie celebră de , traducere de Tudor Arghezi
Adăugat de Simona EnacheSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
în alte limbiTextul original este scris în limba franceză. Dacă îl găsești, îl poți adăuga la Fr.Citatepedia.net. Dacă există deja, ne poți semnala pagina, ca să creăm legătura.

Poetul

Într-o lume nebună
Cu ai groazei fiori,
Doar poetul adună-
Roua nopții în zori!

El vecia privește
Și o-mbracă-n culori,
Căci din ea plăsmuiește-
Universuri cu sori!

Sau adâncu-l sondează
Coborând în abisuri,
Când în el lăcrimează-
Ruinatele visuri!

Dumnezeu îl iubește
Dându-i gânduri și verb,
Și în taină-i vorbește-
De-i bătrân, ori imberb!

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Vasile NeaguSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Nicolae Vălăreanu Sârbu

Printre galaxii de lapte

mi-au pus pe umeri temerile pământului
c-un orizont fără margini
nimeni nu știe cum să-l treacă
nici cărări nu sunt

gândurile zboară cu aripi de lut
în memorie cu înțelesul zdruncinat
caută să iese la lumină
printre galaxii de lapte

încerc fiecare umbră s-o îndepărtez
imposibilul îmi joacă sub ochi
nu mai sunt copilul îngrozit de tunet
doar fulgerul mă mai sperie

gândesc la o arcă să populez cosmosul
dar Dumnezeu mi-a luat-o înainte

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Georg Trakl

Într-un vechi arbore genealogic

Mereu te reîntorci melancolie
O, blândețe a singuraticului suflet.
La sfârșit o zi aurie strălucește.

Plin de umilință se înclină durerea răbdătorului
Sunând a blândețe și moale nebunie.
Privește! Iată se și-ntunecă.

Se reîntoarce noaptea și plânge-un muribund
Și altul suferă cu el.

Tremurând sub ale nopții stele
Se-nclină an de an tot mai adânc capul.

Comentarii

Ca și în alte texte ale lui Trakl, melancolia, "O, blândețe a singuraticului suflet" este în centrul poeziei "Într-un vechi arbore genealogic". Două terține formează prima jumătate a poeziei, două versuri, a doua. Ca formă, avem un respect clar pentru ortografiile aforistice care erau comune pentru începuturilor unui jurnal.
În cea de-a doua strofă, "blândețea" și "nebunia" sunt încorporate într-o imagine complexă care pare să se dizolve între mișcarea sănătoasă și consolidarea civilizațiilor urbane în sunete, chiar lingvistic, dacă privim structura vocală a acestei stări cu dominația sunetelor profunde.

[...] Citește tot

poezie clasică de din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de HyperionSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre groază și religie, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Subiect complementar

Alte subiecte tematice cu citate despre tradiții de Halloween

Fani pe Facebook