Citate despre hărnicie și moarte, pagina 2
Fata întrebă pe cal, pe care din amândoi să scape; iară calul îi zise să scape pe cel ce-i făgăduise să-i dea pe Galben-de-soare, că este un cal mai harnic decât dânsul, fiindu-i frate mai tânăr. Atunci unde se repezi fata la zmeul cellalt cu paloșul, și dintr-o lovitură îl făcu în două bucăți! Zmeul, daca se văzu scăpat, îmbrățișă pe mântuitorul său și-i mulțumi, apoi merseră acasă la dânsul ca să dea lui Făt-Frumos pe Galben-de-soare, după cum se făgăduise. Muma zmeului nu mai putea de bucurie când văzu pe fiu-său teafăr și nu mai știa ce să facă ca să mulțumească lui Făt-Frumos că-i scăpase copilul de la moarte. Fata împăratului arătă dorința ce are de a se odihni de osteneala drumului ce făcuse. Îi dară o cămară și o lăsară singură. Ea, prefăcându-se că voiește să îngrijească de cal, îl întrebă daca are să i se întâmple ceva; și calul îi spuse ce are să facă.
Petre Ispirescu în Ileana Simziana
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Moartea dorită
Aș vrea să încep o viață nouă
Iar primul pas să fie-n moarte.
Să fiu mai plâns atunci
Decât dorit ca nou născut
Cu tați și mame tremurând pe spate.
Să vină lumea la priveghi
Cu ursitoare inutile,
Să-mi ceară soarta înapoi
cu nopțile pierdute
Când nu știam de noi.
Cum m-aș privi la nici un an
Cu plete lungi și smalțul ros?
Cu ochi blajini ce recunosc
Acele drumuri fără sens
Statistică pe fond nervos?
Iar ultimul sărut zelos
să ți-l ofer în timp ce mor,
Cu mângâieri și c-un poem plăcut
Căzute pradă,
culturii tale în amor,
[...] Citește tot
poezie de Mili Dumitru din Poezie în rampă (2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă în jurul arhitectului castelului din Carpați mai stăruie îndoieli, nu există nici una cu privire la familia care stăpânea cetățuia. Boierii Gorj stăpâneau ținutul din vremi imemoriale. Au fost amestecați în toate războaiele care au însângerat provinciile transilvane, au luptat împotriva ungurilor, a sașilor, a secuilor; numele lor figurează în cântecele și doinele, unde se perpetuează amintirea nenorocite perioade; aveau drept deviză faimoasa lozincă valahă: "Dă până la moarte!" și-și dădură, își vărsară pentru cauza independenței sângele, acest sânge care le venea de la români, străbunii lor. Se știe, atâtea silințe, jertfe și sacrificii n-au dus decât la cea mai nedemnă asuprire a urmașilor acestei rase viteze. Ea nu mai are existență politică. Trei călcâie au zdrobit-o. Dar valahii din Transilvania nu deznădăjduiesc că-și vor scutura jugul. Viitorul le aparține și ei repetă, cu o încredere de nezdruncinat, cuvintele în care li se concentrează toate năzuințele: Românul nu piere!
Jules Verne în Castelul din Carpați
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la hărnicie și moarte, dar cu o relevanță mică.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață...
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Fii bun ca "sarea în bucate"
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Iubește ca Julieta, înainte de moarte.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Slăvește frumosul prieteniei și ridică-i cetate.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Botează-ți timpul cu hărnicia Cenușeresei,
Cât se poate.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață
Fii altruist, ca minunatul Isus, cu toți apropiații.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Binecuvântează-ți străbunii, părinții, pacea și frații.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Nu ocoli, ca ateii înțelepciunea divină.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Fă-ți din timpul vieții o minunată disciplină.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
Din floarea iubirii lasă în urmă minunați copilași.
Dacă vrei să nu regreți nimic în viață,
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (11 februarie 2016)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rezervația de zimbri
O mie de ani, vînătorii zeloși
Vînatul suprem al pădurii-l vînară
Nu porci, căprioare, fazani și cocoși
Ci zimbri, că ei sînt pe stema de țară!
Măreț animal este zimbrul cel mut!
O mie de ani de săgeți și rafale
Dar el, melancolic, ca și la-nceput
La nimeni nu-nchină puterile sale.
Cu milă privește spre brazda de plug
Spre ieslea lui tremură botul și nara
Mai bine vînat decît vită în jug
Căci zimbrul nu ia de la alții povara.
Pe sine se poartă în negre păduri
Și tropotul lui grea furtună anunță
Și-și duce lumina în ochii lui puri
Și tropot de zimbri viței în sămînță.
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă arunc în ciocul unui vultur
așa ești tu făcută, să ignori omida
lăsându-ți în pârgă firida
și praful din dreptul naturii
dacă ploaia îți udă aripile de argint
ierbii îi pun vină până să o mint
când creierul încărcat de atâta sârguință
te golește de atâta ființă
tocmai când trufia nu are gură să strige
iar dacă te joci de-a moartea
apucă-ți râsul de degete
așchia ce se-ndepărtează fără pregete
din flori neputința te iartă
te ceartă, îți pune un mic chihlimbar
la gâtul bărcii fără hotar
numai așa poți fi plin de daruri, acum
gângurind frumos, iată oarba-mpăcare
tras în fructe galbene
până învinge melancolia atâtor treceri
de ani zdrențuiți, lacrimi din oarbele întreceri
când cuțitul plugului taie o brazdă de carne
[...] Citește tot
poezie de Octavian Anuța din Tattoo
Adăugat de Octavian Anuța
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu drag vă dau o povață
Dacă vreți s-aveți în viață
Avere multă și bani,
Cu drag vă dau o povață:
Munciți! Și nu veți fi sărmani.
"Munca-i brățară de aur".
Dacă munciți veți avea
Pe cap, cunună de laur,
La gât, salbă gălbenea.
Munca vă sfințește locul.
Veți avea de toate-n casă.
Nu veți implora norocul
Ca s-aveți viață frumoasă.
De sunteți harnici și munciți,
Nu veți mai răbda de foame.
Puteți copiii să-i hrăniți
Cu mai bun, nu doar cu poame.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (3 octombrie 2012)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu de moarte
Nu de moarte murim, ci de lăcomia ei,
Pe măsură ce vorbea, omul dispărea,
O nălucă în zări, apoi apărea în alte-ncălțări,
La alte distanțe, stanțe și Franțe,
Acolo nu există referință, ți-e teamă, măi Niță?
De cine, de Nizza?
Uriașă e gura cea neagră, te-nghite, Brunhilda, întreagă.
Brrr, vai și vai, aș vrea să adorm în tramvai,
Să mă trezesc tocma-n rai,
Ochii-i deschid, cine crede? Mefisto însuși, de veghe
și raiul e iad toată ziua, de aia îmi place pruncia,
să râzi și să plângi când ai chef,
călare pe Kiseleff, că-i nume de cal, totuși harnic,
ne-a dat Reglementul Organic.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Profet
Păsări și arbori, visuri și nopți,
Degete smulse, strivite de roți,
Harnic călăul spânzură, taie,
Are prieten doar o potaie.
El este Marele Inchizitor,
Nu are nume, numele mor,
Noapte, tăcere, de undeva
Spune trei vorbe o cucuvea.
Mult mai departe, în zări, un păstor
Își pregătește propriul viitor,
Fluieră-ncet, adună-n secret,
Domnul păzește pe noul Profet?
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada bunei învățături
Ori vinzi înscrisuri de iertare,
Ori ești la cărți și zar trișor
Sau călpuzan, tot la frigare
Ori în ulei se fierb și mor
Sperjuri, procleți de teapa lor,
Hoți, japnici și orice mișel:
Ce crezi, unde-s prăzile lor?
Toate-s la crâșme și bordel.
Cânți din țambale și glumești,
Să-nșeli nu ți-e păcat deloc,
Râzi, zici din flaut și vrăjesti,
Prin sate, târguri, iarmaroc,
Farse, măscări. Câștigi la joc
De zar, popice, cărți? La fel
N-ai parte de al tău noroc,
Toate-s la crâșme și bordel.
De-așa mocirlă te ferește,
Cosește, ară și țesală,
[...] Citește tot
poezie clasică de Francois Villon
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fusesem un elev sârguincios în ceea ce privește istoria alpinismului și știam că Everestul omorâse mai mult de o sută treizeci de oameni de când britanicii puseseră pentru prima oară piciorul pe munte, în 1921 - aproape un mort la fiecare patru alpiniști care au ajuns pe vârf -, iar mulți dintre cei care pieriseră erau mult mai puternici și aveau mai multă experiență la altitudine mare decât mine. Dar am descoperit că visurile copilăriei nu mor așa ușor, și la naiba cu judecata sănătoasă! La sfârșitul lui februarie 1996, Bryant m-a sunat ca să-mi spună că am un loc în următoarea expediție a lui Rob Hall. Când m-a întrebat dacă sunt sigur că vreau să fac asta, am spus "da" fără să stau pe gânduri.
Jon Krakauer în În aerul rarefiat
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai grijă, române
O, tu române, cel harnic și cinstit
Așa ușor, se pare, te lași păcălit
Te mint, cu nesimțire, când îți cer votul
Ajunși iar la putere, ei uită totul.
Ai inima creștină și încredere naivă
Visezi la trai mai bun, ei dimpotrivă
Devin budihace, ajunși în Parlament
Își văd de interese, tu mergi la faliment.
Dar până când, române, atâta umilință
De ce să suferi tu, ce ai multă credință?
De ce ai tăi copii, să crească în sărăcie
Cum poți tu suporta, așa netrebnicie?
De la un an la altul, ciocoii se-nmulțesc
Iar la tine frate, doar taxele tot cresc!
De-ajungi la spital, jalea-i tot mai mare,
În întreg sistemul, e multă nepăsare
[...] Citește tot
poezie de Ionel Popa (14 martie 2015)
Adăugat de Ionel Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meditație
Vara și-apucă zborul spre țărmuri depărtate,
Al toamnei dulce soare se pleacă la apus,
Și galbenele frunze, pe dealuri semănate,
Simțiri deosebite în suflet mi-au adus.
O! cum vremea cu moartea cosesc fără-ncetare!
Cum schimbătoarea lume fugând o rennoiesc!
Câtă nemărginită pun ele depărtare
Între cei din morminte și acei ce doresc!
Unde atâți prieteni plăcuți de tinerețe?
Unde-acele ființe cu care am crescut?
Abia ajunși în vârsta frumoasei diminețe,
Ca ea făr-a se-ntoarce, ca dânsa au trecut!
...............................
...............................
Ce netedă câmpie! Cum ochiul se uimește!
Ce deșărt se arată, ori încotro privești!
Întinsa depărtare se pare că unește,
Cu ale lumei mărgini, hotarele cerești.
[...] Citește tot
poezie clasică de Grigore Alexandrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
O lege veche spune ...
O lege veche spune să nu scrii
De rău, nici despre morți, nici despre vii.
N-ai nici un drept cu piatra tu să dai,
Să-i spinteci, trași în patru zări de cai
Și nici pe roata vieții să îi tragi,
În văzul lumii, fără de nădragi,
Făcându-i de ocară și rușine.
Cu ce au fost ei mai prejos ca tine?!
Nu ești Hristos și chiar dacă-ai fi fost,
Să pedepsești păcatul n-are rost.
Nu mai fi unul dintre cei zeloși!
Ești tot din tagma lor de păcătoși...
Fă bine și tot zelul tău îndreaptă,
Mai trece-n catastiful vieții-o faptă,
Pe la azile sau orfelinate,
Să dăruiești din roadele-adunate!
Un zâmbet, pentru cei năpăstuiți,
O mângâiere, pentru cei loviți
În soarta lor, ce mai că îi omoară,-
Pe pământ, dăruind, îți strângi comoară.
[...] Citește tot
poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atrofieri de-un cânt de lebădă
Mi-e frică să mai nasc, că și condamn la moarte
și să aud, am teamă, că sunt multele... cerințe,
iar mână țin la ochi, urât să nu deșarte
și-mi pun mănuși s-am simț, atrofiind silințe
de atingeri, rău murdare... doar gust îmi stă pe limbă,
amar de atâtea frici, ce viața mi le plimbă.
Stupid, tot se termină de abia înspre jumătate,
peste, doar fiind un fel de extins, în privilegiu,
de-o întoarcere, din nou, la iar singurătate...
cum portativ de note; "do"-i cap... sfârșit, solfegiu.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (30 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Bagaj de pace
pe imn sisific de rostogolire
deasupra-s albe-n cer răniri de munte
eresu-i plin de liniști reci, mărunte
și-n sân de mumă clipei e jelire.
ți-e fără seamăn șoapta în grăunte
pe calea ta de dragoste subțire
ce-abate la divin o împărțire
și legi tot strigă-n văgăuni cărunte.
ci despre om mă dumirești zadarnic
că vag exist, cu făr' a ști să fiu
și sunt la mese sângelui paharnic.
pe tine-n coaja tainei te descriu
și doruri urcă-n zborul nunții harnic
ducând bagaj de pace în sicriu...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Ardeleanul
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poate
Poate am trăi mai cu folos,
Țelul de ne-ar fi doar fericirea,
Și avutul cel mai valoros,
De pe lume, de ne-ar fi iubirea...
Viața noastră poate-ar înflori,
De-am putea răpune lăcomia,
Și tezaur luminos ne-ar fi,
In această lume, omenia,
Zilnic dacă nu ne-am implica,
În cumplit răzbel pentru putere,
Și-n străfund de suflet de-am avea,
Dărnicia, maximă avere...
Poate am muri mai liniștiți,
Lumea asta dac-ar fi mai bună,
Dac-am fi cu toții mai cinstiți,
Hărnicia de ne-ar fi cunună...
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada vântului
vântul aleargă prin văi și prin lunci
mângâie alene arbori, florile mirene
se joacă frenetic cu plete de prunci
dansează lambada cu Sânziene.
povestea vântului o scriu visătorii
o colorează macii din lanul de grâu
în hărnicia lui gestionează norii
în jurul pământului e diafan brâu.
vorbesc și eu cu vântul câteodată
norii gravi negri să-i alunge departe
să nu se prefacă în furtună turbată
spulberând splendori culturi și arte.
mirifice păduri să nu le mai bată
până cad frunzele să la ducă la moarte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Taxe
Taxați-i pământul, taxați-i leafa,
Taxați-i patul, perna pe care-i stă ceafa.
Taxați-i tractorul, taxați-i focul de sub plită
Învățați-l că taxa trebuie plătită.
Taxați-i vaca, taxați-i găinile din curte,
Taxați-i pantofii, cămașa cu mâneci scurte.
Taxați-i cravata, taxați-i gunoiul menajer,
Taxați-i munca și haina din cuier.
Taxați-i țigările, taxați-l dacă suge gumă;
Bagați-i la magnetofon că taxa nu-i o glumă.
Taxați-i mașina, taxați-l la baracă.
Taxați-i drumul pe care vrea, nu vrea, îl calcă.
Taxați-i hrana, taxați-i băutura,
Taxați-l dacă gândește și nu-își ține gura.
Taxați-i pastilele, taxați-i apa de pe-acoperiș,
Taxați-i căsătoria și-orice aliș-veriș.
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Calea nebătută
Calea n-a fost bătută de nimeni,
Numele noastre sunt scrise în cer,
Aici rostim doar cuvinte, dar cine
Poate să știe ce nu a fost ieri?
Treptat ne desprindem de lumea aceasta,
Tulbure-i jocul, a fi, a nu fi,
Nimeni nu știe cum vine năpasta,
Moartea privește cu ochii sașii.
De nepătruns - Principiul, în umbră,
Tainele nu duc niciunde, nicicând,
Desăvârșirea e tristă, e sumbră,
Ne despărțim de lume răzând.
Dăm un picior Nimicului harnic,
Noi ne iubim setoși, nesătui,
Dincolo totul pare fățarnic,
Este-ncleștarea, mais non, encore oui.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre hărnicie și moarte, adresa este: