Citate despre icoane și suflet, pagina 2
Eminescu, o figură clasică încadrată cu niște plete mari negre; o frunte înaltă și senină; niște ochi mari la aceste ferestre ale sufletului se vedea că cineva este înlăuntru; un zâmbet blând și adânc melancolic. Avea aerul unui sfânt tânăr coborît dintr'o veche icoană, un copil predestinat durerii, pe chipul căruia se vedea scrisul unor chinuri viitoare.
citat celebru din Ion Luca Caragiale
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Smerenia
SMERENIA
Mi-am trimis ades speranță
după divină menire,
dar am primit ignoranță
cu-a sorții nefericire.
În genunchi mă plec pioasă
la altar de rugăciune,
când conștiința mi-apasă
pe suflet ca un tăciune.
La icoană stau smerită,
sperând că aripi vor crește
pe umbra neprihănită,
ce spre Rai, drum își croiește.
Pe gânduri îmi duc jertfire
printre Îngerii din Ceruri,
cu-a sortii nemărginire,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din LA POARTA DIVINITĂȚII -
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Icoana raiului
izgonirea din rai
este povestea acelui
ce nu și-a pus fașă
pe rana deschisa
in suflet și trup
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda
Ai avut impresia
când în oglindă te privești
că ochii te înșală?
Și ai auzit vreodată cioburi
cum în suflet se înfig,
camera inundând-o
de gânduri profane?
În cenușa lumii rămase
e dreptatea;
sunt ațele Dumnezeului găsit.
Dar acum oglinda
din ale vieții cioburi ascuțite,
din simțuri felurite
și duhuri făurite,
din cameră Ea te privește
ca un păcat.
Cu sânge
oglinda o poți spăla
[...] Citește tot
poezie de Alex Mercea din revista "Țara visurilor noastre" (16 octombrie 2014)
Adăugat de Alex Mercea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ție, Preacurată Maică (rondel în rugă)
ȚIE, PREACURATĂ MAICĂ
(rondel în rugă)
Ție, Preacurată Maică
Îți închin rugă fierbinte
Din suflet în ritm de toacă
S-audă entități sfinte!
S-o primești și să îți placă,
Îmbrac sufletești veșminte.
Ție, Preacurată Maică
Îți închin rugă fierbinte!
La icoana Ta se-apleacă
Chipu-mi cu priviri smerite
Să ducă cinstire sacră
Și cugetare din minte,
Ție, Preacurată Maică!
Maria Filipoiu
rondel de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unica ființă
Mama mea, icoană sfântă,
Mama mea, suflet de pâine,
Tu ești unica ființă
Care în sufletul meu veșnic va rămâne.
Va trece timpul peste mine,
Va trece timpul peste noi,
Dar tu vei fi unica ființă
Care mă va apăra de vânt și ploi.
Pentru tine, scumpă mamă,
Aș trece munții în zbor,
Căci tu ești acea ființă
Care mi-ai dat un viitor.
În fața ta mă închin
Și multă sănătate îți doresc,
Căci tu ești unica ființă
Pe care cu adevărat o iubesc.
poezie de Vladimir Potlog (5 martie 2016)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat,
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribegie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Că presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De îmi dai un semn
Rămâi așa precum eu te-am păstrat
În anii care-au fost mereu în goană,
Un chip frumos și tânăr, neschimbat
Și zugrăvit ca într-o icoană.
Nici sufletul, nici gândul nu-l schimba,
Că-ascund în ele dulcea gingășie,
E tot ce mi-a rămas în urma ta,
De când avem în viață-o pribăgie.
De îmi dai un semn, slăvit să fie Domnul,
Din clipa aceea binecuvântată
Ca presărat cu vise-mi fi-va somnul,
Visându-te la fel ca altădată.
poezie de Petre Gigea-Gorun
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Știu că orice suflet
e aidoma unei corăbii
ce-și poartă destinul ca pe o icoană
la care nu se închină nimeni.
poezie de Magdalena Dorina Suciu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sculată din patul ei, împărăteasa se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghea, deasupra unei candele fumegânde, icoana îmbrăcată în argint a Maicii durerilor. Înduplecată de rugăciunile împărătesei îngenuncheate, pleoapele icoanei reci se umeziră și o lacrimă curse din ochiul cel negru al mamei lui Dumnezeu. Împărăteasa se ridică în toată măreața ei statură, atinse cu buza ei seacă lacrima cea rece și o supse în adâncul sufletului său. Din momentul acela ea purcese îngreunată. Trecu o lună, trecură două, trecură nouă, și împărăteasa făcu un fecior alb ca spuma laptelui, cu părul bălai ca razele lunii. Împăratul surâse, soarele surâse și el în înfocata lui împărăție, chiar stătu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte, ci numai senin și veselie, vinul curgea din butii sparte și chiotele despicau bolta cerului.
Mihai Eminescu în Făt-Frumos din lacrimă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Chipul tău iubito
Chipul tău iubito alb ca neaua
Care se așterne pe pământ.
El este steaua,
Care ne-a călăuzit pe drumul sfânt.
Chipul tău bălai ca fulgul
Care se topește în palma ta.
El este rugul care încălzește
O inimă rece și grea.
Mă închin ca la o icoană
A Sfintei pururea Marii.
Chipul tau e alb ca laptele de mamă
Și dulce ca strugurii din vii.
O să-l pictez în sufletul meu,
O să-l port mereu în gând.
El e ca o piesă de muzeu,
Care o adimir zîmbind.
poezie de Vladimir Potlog (16 ianuarie 2020)
Adăugat de Vladimir Potlog
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încercând mereu
Eu nu pot și nu am cum
Să-ți schimb ceva-n gândire,
Să te abat din al tău drum
Nu pot, îmi este peste fire,
Ar fi un demers zadarnic
Fără de nici-un succes,
Dar m-am înșelat amarnic
În ceea ce era de înțeles.
Te voi căuta mereu cu gândul
Încercând mereu a te uita,
Ocolind latent, Pământul
În suflet cu icoana ta.
Mă voi ruga din când în când
Pentru a-mi îneca amarul
Și voi trăi, luptând, sperând
Că-mi voi uita curând calvarul.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
O stea în noapte
O stea în noapte sărută albastrul blând
Și din pustiu mă mistuie minciuna,
Icoana casei se pierde lunecând
Pe drumul meu hoinar dintotdeauna.
Din umbra mea am smuls un colț de pământ
Să nu uit locul prin care-am petrecut.
În păr purta-voi pădurile de vânt,
Tălpile să-mi fie murdare de lut.
Aud o cruce jeluind anonim
Și aprind o stea, felinar peste drum,
Când sufletul doare, atuncea iubim!
Spre care planetă voi merge acum?
poezie de Sorin George Vidoe din Stele de ceară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am dorit și am visat, am luptat și am îndurat, am fost bârfit și am fost lovit, fiindcă am vrut să pun în mâinile tale vânjoase, cea mai bună armă; în sufletul tău cinstit, cea mai înflăcărată credință; în inima ta curată, cel mai viforos avânt; pe corpul tău trudit, cea mai simplă dar nepătată haină; în credința ta nelimitată în destinele neamului, cele mai înflăcărate aripi; în privirea ta scrutătoare și caldă, cea mai vie dintre icoane: Patria.
citat celebru din Ion Antonescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Între doruri și iertare
Repetând lumina care mă înfloare
Sărut icoana care plânge înrourând
Sufletul meu între doruri și iertare
Abilă înstrăinare în tot ceea ce sunt
poezie de Constantin Anton
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pianissimo
S-a-nserat
Nu se mai vede pe covoare
Nici o floare
În bogatele-ți inele
Nu mai suferă - vasal -
Nici un suflet mineral,
Nici un gest de mâini rebele
Nu mai turbură-nserarea
Ce-ascunde-ntre perdele
Sugrumându-și respirarea
Pe tablouri,
Pe icoane,
Pe oglindă,
Pe sofa
Și pe roșia lalea,
Încrustată,
Ca o pată
De amurg, pe gura ta
Între noi și restul lumii
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ce să mori? (mamei mele, decedată în 23 mai 1943)
Mama mea, nu te-am uitat,
Îți păstrez poza ta veche
Într-un tablou la cap de pat,
Ca icoană în perete.
Mama mea, frumoasă zână,
A plecat în zi de primăvară,
Plângea ținându-mă de mână,
În suflet cu durere amară.
Când pleci în luna Mai de acasă,
Cu alai de plâns și flori,
O întrebare simplă nu te lasă:
De ce să mori? De ce să mori?
poezie de Mihai Leonte
Adăugat de Mihai Leonte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Vând spinii sufletului meu
- Ia, maică, trandafirii mei
Că i-am cules de dimineață,
Cu lacrima curgând pe față
Și roua dragostei în ei!
- De care vrei să-ți dau domniță,
Uite, cei galbeni au boboci!
- Cu mine babă, nu te joci...
Nu vezi ce scurți sunt la codiță?
- Îți dau atunci, albi ca mireasa,
Să-i pui acas' lângă icoană...
- Mata ești sigur pământeană
De vrei s-o fac pe-a cuvioasa?
- Am roz, ca fața dumitale
Ce-și scaldă frumusețea-n soare!
- Te porți precum o cerșetoare
Și dai cu vorbe dulci târcoale!
[...] Citește tot
poezie de Angelina Nădejde (1 august 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!
Întoarcere la copilărie (sonet)
ÎNTOARCERE LA COPILĂRIE
(sonet copilăriei)
Mă-ntorc la copilul din sufletul meu,
Să-i spun că din ochi se scurge râu de dor
Și inundă icoana bunicilor
Din altarul inimii ca un muzeu.
Mă furișez în al căsuței pridvor,
Cum în vremuri frumoase mergeam mereu
Ca toți nepoții, la masa din antreu
Încărcată-n cinstea sărbătorilor.
Las dorul la streașina speranțelor,
Când văd pustiu în copilăria mea,
Să nu-l topească ploaia lacrimilor.
De străbuni tot mai săracă e lumea
Și plânge cerul cu lacrimile lor,
În Ziua Copilului lăsând jalea.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate (30 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia de lut
Icoane pustii ard în nopți de-odinioară
Ce frumoasă eram, vine iarna tăcut;
Cu obrazul de măr, cu mijlocul vioară
De jăratec femeie, femeie de lut.
Ce frumoasă-am fost eu, numai eu mai țin minte
Vine vremea să uit, vine vremea să tac.
Cresc în suflet poveri, nerostite cuvinte,
Cu inelul din deget nu mai știu ce să fac.
Cum și lacrima-n ochi se vestește bătrână
Și zadarnic veșmânt port pe trupul sărac,
Un defunct giuvaer mai veghează pe mână
Bătrâneți care n-au pe pământ niciun leac.
Primăvară cândva, azi doar candelă ninsă,
Foșnitoare aramă, nu mai am niciun rost.
Înainte poveri, înapoi vreme stinsă:
Vine iarna tăcut. Ce frumoasă am fost...
poezie de Camelia Radulian
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre icoane și suflet, adresa este: