Citate despre idei și suflet, pagina 2
De-a lungul vremii, se cunosc patru evenimente hotărâtoare în viața sufletească a omenirii: apariția ideii de moarte în conștiință, pierderea credinței în Dumnezeu, însumarea noastră în zoologie și reducerea planetei la un vremelnic fir de țărână în infinit.
citat celebru din Garabet Ibrăileanu
Adăugat de Fumed
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba e caftanul minții. O limbă este, întotdeauna, armonioasă când exprimă ideile mărețe ale unui neam, simțămintele cinstite ale acestuia, pulsațiile cutezătoare ale sufletului său.
citat din Tigran Camsaracan
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele mai bune idei nu ne vin din rațiune, ci din nebuneasca luciditate a sufletului.
citat din Erasmus din Rotterdam
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Identificarea sufletului maselor cu sufletul primitivilor este justificată. În cazul mulțimilor, ideile cele mai potrivnice pot coexista, fără a se deranja mutual, fără a rezulta vreun conflict din contradicția lor logică. Ori, psihanaliza a arătat că așa se întâmplă și în cazul individului-copil sau al individului nevrotic. În afară de aceasta, mulțimea este eminamente sensibilă la forța cu adevărat magică a cuvintelor, care sunt capabile fie să provoace în sufletul colectiv furtunile cele mai violente, fie să-l calmeze și să-l domolească.
Sigmund Freud în Psihologia colectivă și analiza eului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mă cuprindea o nesfârșită tristețe văzând că nici femeia asta, pe care o credeam aproape sulfet din sufletul meu, nu înțelegea că poți să lupți cu îndârjire și fără cruțare pentru triumful unei idei, dar în același timp să-ți fie silă să te frămânți pentru o sumă, fie ea oricât de mare, să lovești aprig cu coatele.
Camil Petrescu în Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război (1930)
Adăugat de Cezara
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă cineva renunță cu ușurință la ideile sale mărețe... înseamnă că n-a pus o fărâmă de suflet în ele.
Ionuț Caragea în Delir cu tremurături de gânduri (25 mai 2013)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcan sufletesc
Un vulcan de-aspirații sublime mi-e sufletul
Împroșcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovnicești ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiții" ca frunzetul de troscot.
Raze-ale duhului străpung misterele științei
Și-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorții
Întâmplărilor simple din străfundurile ființei,
Unde se împreună mistic zorii și apusul morții.
Un războinic acerb zgâlțâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deșarte
Și ura răspunde caustic și ferm individului
Ce-n lume poftește un rost, un sens și o parte.
Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie și-ascunsă-n mulțimi de cutume
Ce lumea-n absurd și în moarte-o cufund.
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vulcan sufletesc
Vulcan sufletesc
Un vulcan de-aspirații sublime mi-e sufletul
Împroșcând în miezul unei lumi în clocot
Idei duhovnicești ce înfierbântă cumpătul,
Ascuns în "tradiții" ca frunzetul de troscot.
Raze-ale duhului străpung misterele științei
Și-aprind focul, ce-aruncă-n adâncuri sorții
Întâmplărilor simple din străfundurile ființei,
Unde se împreună mistic zorii și apusul morții.
Un războinic acerb zgâlțâie valea absurdului
Cu iluzii meschine dospite-n lacrimi deșarte
Și ura răspunde caustic și ferm individului
Ce-n lume poftește un rost, un sens și o parte.
Iubirea-i bolnavă, săracă, chiar nulă în lume,
Poveste în flăcări topite într-un mistic profund,
Criptată-n iluzie și-ascunsă-n mulțimi de cutume
[...] Citește tot
poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Din rutina cugetului nou
Adăugat de Cătălin Dunca
Comentează! | Votează! | Copiază!
La catafalcul lui Adrian Păunescu
LA CATAFALCUL LUI ANDREI PĂUNESCU
Mai tristă-i Toamna cu pomii ruginii,
de când o veste din moarte răsună
despre Poet plecat dintre cei vii,
cu-naintașii de-a fi împreună.
Nedeaptă-i soarta care curmă viață
cu suferințe trupești și sufletești,
scurtând destin și spulberând speranță
din cei ancorați în visuri omenești.
Regrete și zbatere lăuntrică
pe file se scurg cu lacrimi din condei,
când sufletul la Ceruri se ridică
din maestrul șlefuitor de idei.
Adesea contestat de semenii săi
în bătălie scriitoricească,
Poetul călător pe drum către zei
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Antologie colectivă "Să nu-l uităm..." , Editura Inspirescu 2014 (5 noiembrie 2010)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În gândire există voință, dar nu și în visare. Visul, care e spontan, păstrează, chiar în ceea ce e uriaș și ideal, chipul nostru spiritual: nimic nu-i este mai de-a dreptul și mai sincer sufletului nostru decât năzuințele necugetate și nemăsurate spre frumusețile destinului. În aceste năzuințe, mai mult decât în ideile ticluite, raționale și rânduite, poți găsi caracterul adevărat al fiecărui om.
citat celebru din Victor Hugo
Adăugat de adrina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sufletul nu este altceva decât un alai de idei și sentimente care se urmează și se nimicesc.
autor necunoscut/anonim
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cunoștința vieții sufletești actuale, nu în forma ei, ci în spiritul ei, se poate dobândi plecând de la originile ei daco-romane; noi continuăm azi gânduri născute în mintea străbunilor noștri; unele idei lor le erau neclare, nouă ni s-au lămurit; altele însă și-au pierdut demult interesul pentru noi, - în sfârșit, câteodată noi nu facem decât să repetăm, subconștient, forme și vorbe moarte.
Vasile Pârvan în Scrieri (1981)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă poetul e neprihănit în deprinderile lui, tot așa vor fi și versurile lui; pana este limba sufletului: cum sunt ideile ce se înfățișează în ea, la fel îi vor fi și scrierile; când regii și prinții văd minunata știință a poeziei la cei prevăzători, virtuoși și serioși, îi cinstesc, îi admiră și-i prosferisesc și chiar îi încununează cu frunzele copacului pe care trăsnetul nu-l lovește, ca semn că nu pot fi atinși de nimeni acei care cu astfel de cununi își văd cinstite și împodobite tâmplele.
Miguel de Cervantes în Don Quijote de la Mancha (1605), traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul adâncimii
O fi sau nu o fi prea mare vama!...
Dar desfoindu-mă de vreri și stingeri,
Prin florile ferestrei în prelingeri,
Sufletul blând își mângâie marama,
Or fi coralii mei, după atingeri,
Meduze nesfârșite-n toată gama,
Dar de se-ncarcă cu miresme rama,
Rămân puține focuri de convingeri!...
De-aceea-n mine bate surd ideia,
Că sfredelind cenușă și capcană
Și aurul se-alege peste rană...
Dar mai presus decât este femeia,
Când nu te spulberi asuprit de mană,
Pe fața nevăzută, îți pierzi cheia!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gândiți-vă, prieteni, câte vietăți care trăiesc pe pământ, în ape și în aer au fost create de zei. Dar numai pe om l-au făcut după chipul și asemănarea lor. I-au dăruit un trup desăvârșit, dar mai presus de toate, un suflet, adică bunul cel mai de preț dintre toate bunurile. Simțul omenesc și, împreună cu el, mintea omenească, cu capacitatea de a crea. Și crează nu numai lucruri necesare vieții de toate zilele ci și opere de artistice, făurite din idei și cuvinte, din marmură și culori, din sunete și voci, din lumini și umbre...
citat celebru din Socrate
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e sufletul un câine pe șosea
Mi-e sufletul un câine de pripas,
În plină iarnă, pe-o autostradă,
Cei care se grăbesc n-au timp să-l vadă,
Dar eu, inconștientul, cui îl las?
Din când în când, îi este dat să cadă,
Și el, rănit de roată sau de pas,
În câte-o tufă sângeră, retras,
Și, uneori, solemn, într-o baladă.
Mi-e sufletul desprins de mine însumi,
Mă uit la el, se uită-n ochii mei,
El câine rău, eu cap numai idei,
Și ne unește câteodată plânsu-mi.
Mi-e sufletul un câine șchiop ce vine,
Pe o șosea, prin vifor, către tine.
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ideile se loveau una de alta, se contopeau și intrau în hora fără sfârșit a timpului. Suflete șovăielnice contemplau acest dans nesfârșit...
Rodica Nicoleta Ion în Crina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trebuie să tindem mereu spre realizarea ideii de bine, generozitate și frumuseță, nicio operă literară nu poate trăi fără ele. Cu cât timpurile sunt mai barbare, mai înveninate de ură și mai iraționale, cu atât intelectualul este dator să cultive sufletul lui într-un sens moral și să se opună curentului. Iartă-mă că predic, dar spectacolul degradării umane mă îngrozește și mă face să mă tem pentru tine, cum te temi totdeuna pentru cei iubiți într-o vreme de molimă.
Magda Isanos în Scrisoare către Eusebiu Camilar (27 august 1939)
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei mai buni artiști și-au potolit foamea cu idei, setea cu imagini și au învins frigul cu bucuria unei noi plăsmuiri, care să le încălzească sufletul.
aforism de Doina Postolachi din romanul Ambroise (iulie 2017)
Adăugat de Doina Postolachi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cei care iubesc copiii pentru copii, dincolo de legătura de sânge, dovedesc încă în sufletul lor afinități cu raiul; și pe acest fond de bunătate nativă s-ar putea clădi încă din această viață începutul paradisului ceresc. Scriitorul de geniu, care a dat în artă expresia cea mai înaltă acestei idei, e Dostoievski. Dacă în natura genialității se păstrează ceva din puritatea copilăriei, arta lui Dostoievski e incomparabil mai mult decât această afinitate firească. Din ea se ridică viziunea măreață a unei lumi noi, rezidită din sfințenia copilăriei.
Nichifor Crainic în Nostalgia paradisului
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre idei și suflet, adresa este: