Citate despre imagine și lumină, pagina 2
În ce buzunare-mi ascunde lumina chipul, în drumul pe care-l face de la mine până la oglindă și invers? De ce nu dansează imaginile captate-ntre priviri și oglinzi pe intervalul dintre ele?
aforism de Cornel Stelian Popa (23 aprilie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Naștere
Munți: beznă, tăcere și zăpadă.
Roșu din pădure coboară vânătoarea;
O, privirile de mușchi, ale vânatului.
Tăcerea mamei; sub negri brazi
mâinile adormite se deschid,
Când năruită recea lună apare.
O, nașterea omului. Murmur de noapte
Albastră apă în fund de stâncă;
Suspinând îngerul căzut își vede chipul,
Se trezește albă vaga cămăruță.
Două luni
Luminează ochii bătrânei împietrite.
Suferință, strigătul de durere al nașterii. Cu aripi negre
Atinge-a copilului frunte noaptea,
Zăpadă, ce cade domol din violeții nori.
[...] Citește tot
poezie clasică de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumusețea exterioară este partea vizibilă a frumuseții interioare. Și ea se manifestă prin lumina care iese din ochii fiecăruia. Nu are de a face dacă persoana e prost îmbrăcată, dacă nu respectă canoanele eleganței sau dacă nici măcar nu se sinchisește de părerea celor care îi stau în preajmă. Ochii sunt oglinda sufletului și reflectă tot ce pare a fi ascuns. Dar, dincolo de puterea de a străluci, ochii mai au o virtute: sunt o oglindă. Și reflectă pe cine îi admiră. Astfel, dacă sufletul celui care observă este întunecat, el își va vedea întotdeauna propria urâțenie. Deoarece, ca orice oglindă, ochii înapoiază fiecăruia dintre noi imaginea propriului nostru chip.
Paulo Coelho în Manuscrisul găsit la Accra
Adăugat de Iustina
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginile în care mă caut...
(mamei mele)
- fragment -
mama
s-a dus să adune câteva ierburi
să le așeze în mănunchi
sub grindă
să poarte de belșug și de noroc...
nu mai are cum să ajungă la cină
de va veni târziu
pe întuneric
îmi va pune mâna în poală
și-mi va sprijini somnul
până dimineață
când liniștea spartă
de întâiul cântat al cocoșului
îi va reconstitui chipul
o lumină va țâșni din
răsăritul târziu
separându-i chipul de umbră
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
La margine de sat
Mă înconoară ploaia și furtuna rece
Simt în mine dorul ce nicicând nu trece
E ascuns în suflet mă încearcă iară
În aer plutește parfum de primăvară.
Privesc printre stropi mari, în zare
Curg imagini din bătrâne felinare
Încerc să mă ascund de furtună
La margine de sat, în casa străbună.
Razele lunii coboară prin lanul de grâu
Visez iar la tine cum mă aperi de rău,
Prin lumina aprinsă din sufletul meu
De trei zile plouă și udă pământul
Sub divina credință, cresc recolte noi
La geam se arată un zâmbet de soare
Se face dimineață în cântec de alint
Câmpul plin de flori se unduiește-n vânt.
poezie de Maria Ciobotariu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Itinerar simbol
Sunt descendentul unei premoniții
Din persistență și proprie inițiativă
Mă simt stingher poate nu singur
Ca într-o povață rostită din strămoși
Preludiu unui ascendent specific
Înțelepciune palpabilă cu fard străvechi
În genul unui răsărit de sintagme pure
Vibrații exoterice îmi tremură în vine
Din alte epoci printre raze de lumină
Străluciri palpitante pe trasee emotive
Dinspre ficțiuni spre realități abstracte
Mai efemer când îmi prevăd destinul
Mai adânc ca visul unui infinit alert
Mai fugitiv decât lumina albă-n transă
Of câte străfulgerări îmi răscoliră gândul
Și plăsmuiri clocotitoare de poeme
Multiple faze se mai succed pe roluri
Cu plăsmuiri asocieri și combinații
Răstălmăciri cu iz de viziune și legendă
Văpăi ce ard în ipostaze fremătând
[...] Citește tot
poezie de David Boia (24 decembrie 2015)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dumnezeu face minuni
Doar Dumnezeu face oricând
din întuneric lumină.
Din liniște stârnește vânt,
din pustiu face grădină.
Schimbă ura-n bunătate,
din boală-ți dă sănătate.
Din tristețe, bucurie,
din urât, o feerie.
Acolo unde nu-i apă,
Dumnezeu scutură nor.
Întreg pământul adapă
făcând dintr-un nor, izvor.
În pustiul fără margini,
din nisipul ars de soare,
Dumnezeu pune imagini
cu grădini înfloritoare.
Dumnezeu atotputernic,
pentru oameni, a creat,
Lumină din întuneric
și viață lumii a dat.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (septembrie 2016)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Suprematism
Moto: NASA a publicat de curând o imagine cu planeta noastră văzută din spațiu.
Poza a fost realizată de la 1,6 milioane de kilometri distanță
și surprinde Pământul luminat complet de Soare.
O pustietate pur monocromatică
inconjoară singuratica mea sferă,
oferind din energie suprematică
inc-o zi de viață efemeră.
Și pornim la muncă cinematică,
asiduă, uniformă, proliferă,
prelungind nuanța suprematică
din pustietatea efemeră...
poezie de Iurie Osoianu (1 iunie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin tine trece o viață
moartea este ca și iubirea
depinde de unde o privești
uneori ajunge doar să
te gândești la ea
pe lumină sau întuneric
poate să vină de oriunde
nici Dumnezeu nu poate
să-i acopere urma
frigul și ploaia sunt
aliații de încrede care
imită o umbră
s-ar putea totuși să respiri
din imaginea care crezi că
ți-se potrivește
chiar dacă
e doar o trecere
fără nicio părere de rău
întoarce oglinda
poezie de Teodor Dume (2016)
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-i dăm celui ce scrie, Tribut de Cezar, dar să nu uităm că lumina închisă într-o carte nu-i numai truda ideii, ci și-a aceluia care o pune-n pagină, a aceluia care aranjează rânduri și coloane de cuvinte, a acelora care prin imagine și ei scriu gânduri, apoi a acelora care le îmbracă în foi albe și-n copertă, chiar multe corectând.
Viorel Muha (noiembrie 2011)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Lumină și întuneric
lumină și întuneric
impresii ucigătoare umflă
și clocotesc galbenul zilei
deasupra ghetoul de gânduri
scormonește înrăit
despuiatul serii grăbite s-acopere luna
lumina răscolește clătinată
întoarcerea acasă
monotonia iese din unghere scârțâind
culorile sparte au împovărat cu săgeți oglinda
arătând imagini străine și viclene
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cosmos exuberant
Elogiu viu dedicat divinității
După reguli încă neînțelese
El sporește factorial
Din impulsuri interioare
În progresie expresivă
Reprodus în imagini
Se revelează silențios și enigmatic
Reflectă lumină în procent infim
Denotă în atitudine
Multă materie și energie neagră
Emană secvențe enigmatice
Deghizate în efecte stranii
Cu aspecte fastuoase
Peste limita cunoașteri umane
Greu de interpretat
În termeni plauzibili
[...] Citește tot
poezie de David Boia (28 februarie 2018)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea nebuloasei M 57 (denumită și Nebuloasa Inel) este foarte frumoasă. Nebuloasa aceasta este foarte strălucitoare. Marginile ei nu sunt iluminate uniform. Interiorul inelului nu era negru. Se mai vede nebulozitate slabă. Nici urma de stea centrală. Este unul din cele mai frumoase obiecte.
citat din Adrian Șonka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Atitudinea ta este ca o cutie de creioane colorate. Constant, colorează-ți imaginea în gri și astfel imaginea ta va fi întotdeauna sumbră. Încearcă să adaugi câteva culori aprinse imaginii tale, inclusiv umor, și ea va deveni luminată.
citat din Allen Klein
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dreptul la timp
Tu ai un fel de paradis al tău
în care nu se spun cuvinte.
Uneori se miscă dintr-un braț
și câteva frunze îți cad înainte.
Cu ovalul feței să stea înclinat
spre o lumină venind dintr-o parte
cu mult galben în ea și multă lene,
cu trambuline pentru săritorii în moarte.
Tu ai un fel al tău senin
De-a ridica orașele ca norii,
și de-a muta secundele mereu
pe marginea de Sud a orei,
când aerul devine mov și rece
și harta serii fără margini,
și-abia mai pot rămâne-n viață
mai respirând, cu ochii lungi, imagini.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Alicya
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dacă îți stabilești în minte o imagine a viitorului luminoasă și fericită, te plasezi într-o stare care te va conduce la obiectivele tale.
citat din Norman Vincent Peale
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O floare care va muri încet
Pe mesele luminoase ale bolnavilor
se îngrămădesc fără ordine multe lucruri
cu o nesfârșită tristețe: un pahar de apă
pe jumătate gol, medicamente, pipete,
un ceas care nu mai intră pe mână
- măsura timpului dintre durere și plictiseală -
brățări și inele inutile, hârtii
cu scris strâns și nepăsător de medic;
și o floare care va muri încet - ca o imagine
într-o oglindă - sau chipul tău, Doamne. Obiecte
care vorbesc despre multul sau puținul pe care îl iubeau,
al celui ce veghează marginea, al celui care vine
doar prin compromis; al celui absent,
al neputinței de a minți din dragoste.
poezie de Guillermo Eduardo Pilia din Din poezia Americii Latine (2016, Ainadamar), traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Astrul imaginii
Astrul imaginii tale
Îmi caută lumina eternă
Afară mă plânge iubito
O dulce și caldă lumină.
Culoarea de viață
Îmi plânge de-a puuri durerea plăpândă
Iar chipul mi-atinge și frunza din pieptu-mi
Ce încă astăzi mă mai doare.
Caut adesea o dulce lumină
Ce-mi pare că mi se duce.
Când chipu-mi însă se va stinge
Și vântul va adia ușor
Iar lumea mă va plânge
Astrul imaginii tale
Va căuta lumina eternă.
poezie de Lucian Drând Luce din O petală de iubire
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer în atlas
O zi de ieri, o zi de azi
Fâșii de cer rupt din atlas
Ingemănări de zi cu noapte
Pare-o imagine pe Marte
Cu mult pustiu si izolare
A, nu... e doar o incercare
Să vezi cât de puternic esti
Si cât poti să intrezăresti
Lumina intr-o nouă zi
Care si ea un ieri va fi.
poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina stelelor și Neființa
Strălucirea stelelor a întrebat Neființa,
"Stăpâne, tu chiar exiști? Sau nu exiști?"
De vreme ce n-a primit nici un fel de răspuns,
Lumina stelelor s-a hotărât să pândească Neființa.
A așteptat să vadă dacă Neființa se va ivi de undeva.
Și-a îndreptat atentă privirea iscoditoare spre adâncul Vidului,
În speranța că va prinde pentru-o clipă imaginea Neființei.
A așteptat întreaga zi.
N-a zărit nimic.
A ascultat.
N-a auzit nimic.
Atunci, Lumina stelelor, în sfârșit, a strigat: "Asta-i!"
"E mult prea departe! Cine-ar fi în stare s-o atingă?
Pot accepta absența Ființei,
Dar cum aș putea accepta absența Nimicului?
Dar dacă, mai mult decât atât, Neființa există,
Ar putea-o cineva înțelege?"
poezie de Chuang Tzu, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre imagine și lumină, adresa este: