Subiecte: A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z | Top subiecte | Adaugă un citat

imunitate și viață

Citate despre imunitate și viață, pagina 2

Textele de mai jos conțin referiri la imunitate și viață, dar cu o relevanță mică.

Ploaie, de pandemii

Trăim ca niște copaci vii,
sub o ploaie de rele pandemii,
care nasc la rândul lor copii.

Pandemie boală grea,
cu substraturi inferiore sub coaja ta,
ataci imunitatea trupului și a minții omenești,
tocându-le ca o meliță rea,
când indolența, răutatea, lăcomia
ca multe alte rele sunt la cote înalte,
iar tu omule putincios nu vrei să te indrepți,
deșii se poate.

Pandemia uitaților fără pic de umanitate,
dezinteresați de tot și de toate
se întrece în carate cu
pandemia tinerilor apatici,
din frâie scăpați în defavoarea Nației,
castrată mai sus de coate,
sau pandemia urii și ale invidiei

[...] Citește tot

poezie de (3 februarie 2021)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Epidemii de octombrie

o molimă ciudată ne ucide cuvintele
cad stoluri stoluri V-uri lichefiate lingând marginea cerului
gâturile lungi și aripile lor desfăcute se întind
prin grădini
fără spasm fără zbateri
purtătorul lor de cuvânt ( isn’t ironic?)
economist de profesie întârzie să-și dea cu părerea
se crede
de vină ar fi aceste derute migratoare
tranzitând de la nord către sud sentimentele
toamna.

nopțile visez periculos - în plină carantină de gradul zero
despre cum ne iubim și nastem puzderie de cuvinte
necontaminate
alte alte cuvinte
vrăjite înalte frumoase cuvinte

de pildă acesta zvelt gânditor pentru singurătate
care să spună mai mult

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Reea VladeanuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Ovidiu Vasile

Hrana cea de taină

Sunt zile care-și strigă-n nopți de dor
Concretul într-o lume relativă,
Din viața care spune tuturor,
Că nici o moarte nu-i definitivă.

Eternul celor mai temeinice nereguli
Ori adevăr ce crede spre a ști,
Excepții noi născute printre reguli
Călcate din știința de-a greși.

Sunt lacrimile-ncredințate pernei
În remușcarea nopților, târziu
Cuvântul pur la mila balivernei,
Tăcerilor ce strigă în pustiu.

Sunt ordine și haos și fapte ne-mplinite
Între repere sacre de scepticii creduli,
Singurătăți ce speră finite infinite
Ori ceea ce-i disperă pe-ai disciplinei uli.

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Valentin David

Urare de Crăciun

Când frigu-a declarat jihad,
C-o țuică fiartă, sub un brad,
Din plastic, care l-am avut,
Și-n anii care au trecut,
Mă pregătesc de un festin
Că am avut pe PIN puțin.
La toți românii le doresc
Să aibe un Crăciun regesc,
Căci cel politic, din păcate
Aduce austeritate.
N-am porc, că țin la siluetă,
Gătesc la gazul din brichetă,
Dar cel puțin, curent eu am,
Că un vecin mi-a spart un geam.
La nepoței și la copii,
Un munte-ntreg de jucării,
Soțiilor rimel și fard,
Și interdicție la card.
Prietenilor sănătate,
Să nu plătească multe rate,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Augustin Jianu

Prorocire amară

Noi nu ne-am cultivat imunitatea,
Stiințific inventând dezechilibre,
Și-am aruncat în derizoriu sănătatea,
Țintind cu nuclearele calibre.

Mâine copiii noștri se vor bate,
Până la sânge sau până la moarte,
Deșertul neputinței vor străbate,
Când dragostea de ură se desparte.

Se vor urî copiii noștri mâine,
Cruzimea va lua locul omeniei,
Când setea va mușca cu colți de câine,
La ultimul izvor al agoniei.

Tot mai puțină apă pe planetă,
Cișmele ochii nu pot să zărească,
Răcoritoare nu sunt la tonetă,
Cine să moară, cine să trăiască?

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

O sută...

O sută de zile am dat acatiste să spăl mângâierea din pielea smintită
De lipsa-ți acută din albe batiste ce leagă o rană țipând obosită.

Adun răsărituri ce-amenință vise cu mere-altoite de fulger nebun
Scăpat din ospiciu și trimis, pare-mi-se, de-o sută de îngeri și-un Zeus imun.

Plâng tălpile goale scăldate în rouă strivind nesăruturi pierdute de-o vară
Prin câmpuri de maci disecate în două de-o sută de pasi cu mulaje de ceară.

O sută de cuie bătute în palmă cu sete acerbă de iubit înșelat
Pictează stigmatul cu o tușă calmă urându-mi o moarte fără păcat.

Înfipți în retina albastră de tine o sută de fluturi își pierd din culoare
Drogați cu tămâie și fum de stamine se-aruncă din ceruri să-nvețe să zboare.

O sută de nopți luminate de Lună se-ngână în taină cu reci dimineți,
Te chem azi, iubite, cu inima-n mână și cer de la zei înc-o sută de vieți.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Poticnire...

Mi-am scos gândurile la aerisit,
Când muza poetică s-a poticnit,
Precum calul priponit
Și a sărăcit în cugetări de noapte,
Când brațele iubirii mi-au fost amputate.

O iubire, rucsac greu!
Cărat în spate zi și noapte,
Cu capricii nedorite sau prea adorate,
Mă înalți la cer în zile senine,
Ca trilul ciocârliei peste dealuri înalte,
Dar mă d-ai și de pământ,
Ca trâznetul în plină noapte,
Atunci când mă simt bine
Precum peștele în cristaline ape.

Iubire, cine să-ți înțeleagă caracterul sucit?
Ce gânduri ai cu mine? Încă n-am pierit....
Am nevoie de tine, ca de aer, de cer și pământ.
Toamna vieții îmi zâmbește la orizont

[...] Citește tot

poezie de (26 noiembrie 2017)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Neînțelesul... limbaj

Nici cel puțin nu sunt inflexiuni,
doar simplă-nșiruire de cuvinte
ce cauți să pronunți, cum crezurile sfinte,
să le transmiți valoric, în accepțiuni.

Ești evident, doar pur, sinceritate...
Trăiri avute-mpărtășești pe șleau
din experiențe neîmpărțite, ce mureau
fără-oxigen;... de-a spune cu seninătate.

Le scrii cu diacritice și cratimă, "arhaic"
crezând că "vechiul", bunul simț, subzistă...
Dorești opinii s-ai, de-o libertate tristă...
Dar bunle intenții sunt... prozaic.

La fiecare pas te întâlnești c-o sectă
și cu părtași în hoarde, găști și clanuri,
partide, organizații... veșnic în "elanuri"
de aprigi luptători, cum roiuri de insecte.

[...] Citește tot

poezie de (28 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Autoportret

Mi-am luat penelul din culorile-mi de iris
Și-n lipsă de talent îmi mâzgălesc contururi...
Nu știu partaj să fac, între real și vis;
Am tremur de călău, între sublim-cusururi.

Am Univers fundal, în el mă pierd, mă nasc,
Îmi caut psihopat, origini, înțelesuri...
De stele-s naturalizat, mă vor, mă pasc
Și unicul bilet de intrare-mi este scrisu-n versuri.

Mă lupt, din infantil, cu cifrele-simboluri
Căci logica ursit-am scrisă-n portativ;
Nu cred în absolut, valori în mii zerouri
Căci multe nulități... nu dau "infinit... iv"!

De când mă știu, mă cred la cer o parte,
Albastru-îl am sub pleoape, cu orizont mă leg,
Cărările din frunte mi-s digurile sparte...
N-am stavile visării, inund pământ întreg.

[...] Citește tot

poezie de (17 august 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu poți fi poet...

Nu poți fi poet, până nu pândești primele sulițe ale razelor de soare, răsărind din culcușul orizontului, inundând gratuit cărările spiritului omenesc și pe cele ale pământului roditor, ca o sfântă binecuvântare matinală.

Nu poți fi poet, până nu vezi cum crește firul ierbii sub roua dimineții sau deșteptarea ciripitorilor din frunzișurile verzi și crude, purtând cu ele trilurile libertății spre marea cerului primitoare de frumos.

Nu poți fi poet, până nu întâmpini valsul capricios al vântului pe mare, printre miresmele florilor de câmp, pe alei cu trandafiri înfloriți sau lângă perdelele ferestrelor deschise, pentru a invita imunitatea naturii să-ți intre în casă sau să-ți însoțească bucuria întâlnirii, fredonând o melodie.

Nu poți fi poet, până nu asculți cascadele picăturilor de ploaie, căzând peste tăcerea amintirilor sau pe fața omului îndrăgostit, care le-ar gusta la nesfârșit jocul ud, adunat în podul palmelor calde de melancolie sau fericire.

Nu poți fi poet, până nu înțelegi plânsul iedului flămând urcând crestele munților după țâța caprei, până nu rămâi uimit cum îngenunchează stânca sub copitele sprintene ale țapilor furioși sau până nu surprinzi bucuria din privirile drăgăstoase ale copiilor, față de tot ce le este lor drag.

Nu poți fi poet, până nu săruți cu privirea iscoditoare clarul lunii pline, enigmatică în nopțile liniștite de iubire, până nu culegi buchete de stele din simfonia zodiacului ceresc sau până nu guști amprentele sării de pe buzele iubitului, iubitei, ieșit din valurile mării.

Nu poți fi poet, până nu-ți lași amprenta îngerească a trupului tău pe o plapumă de mărgăritare înzăpezite, în joc ca de copii, până nu dai mâna cu cerul de pe crestele munților inhalând aerul rece și curat, plăcut spiritului înălțător și până nu sfidezi ecourile munților lor cu cele ale fericirii tale.

Nu poți fi poet, până nu înfrunți gerul despărțirii de cineva drag și până nu înveți, că toate frământările vieții, bune sau rele sunt daruri necesare șlefuirii tale spirituale, spre liniștirea sufletului împovărat de păcate, cu voie sau fără voie.

Nu poți fi poet, până nu ești cinstit față de semenii tăi, așa cum ai vrea să fie ei față de tine și până nu îi ajuți să își corecteze defectele sau până nu le binecuvântezi altruismul voluntar, în funcție de necesitate și împrejurări.

Nu poți fi poet, până nu iubești, dăruiești sau ești om, în adevăratul sens al cuvântului!

poezie de (30 mai 2015)
Adăugat de Valeria MahokSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Fiere amară și miere la borcan

Ti-aș ierta sufletul,
Amărăciune
Ce ai suferit într-un chin
Strângând dinții
Și pumnii
Tăind cu elan în carne vie.

Mut aș fi
În fața trăirii fără de păcat.
Dar împungi aerul cu degetul,
Amărăciune
Și îl faci greu de respirat
Cu metehnele lumii.

Mi-am chinuit prezentul
Și de steatoză
Încă nu am crăpat
Și nici de tensiune
Nervii nu au cedat
Când bani mi-a cerut

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Petru Daniel Văcăreanu

Vals de moroi

Preavăzătoare instanță
Cerem drept și-ncuviințare!
Să punem zăbrele și stor
Pe albastru și pe soare.
Să plătească, să muncească
Pentru pensia noastră cerească
Fiindcă avem imunitate
Ce nici îngerul nu o poate!
El mai poate între noi decade.
Cei cu drept și pe mirare
Viață, moarte, fericire
Date gratis nouă de prostime!
Ce s-a adunat in turme
Nouă in fund să ne sufle
Cu trâmbițe și turle
Prea orbită de un colț de pită
Când tu justiție!
Numai esti de mult oarbă
Talgerul e cu telecomandă.
De lumină nu au nevoie

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Evadare din Rai

Plânge menorah cu lacrimi de ceară fugiți din Lumină cu pietre de moară legate la glezne în funii forjate de mâini sărutate cu buze rujate de Sorți invazive pierdute în fugă prin verbe latente ce încă-și conjugă trecutul la timpul prezent într-o joacă de-a teama c-or ajunge să se complacă în bezna ce-și sapă ecou peste toate prinzându-i în plasă cu aripi taiate.

Mi-e jale de iarba ce-nvie pe câmpuri arate de pluguri căzute-ntre rânduri pictate de-o mână ușor tremurândă ce albul cu tușe de mov îl confundă și-ncearcă s-ascundă ieșirea-n decor c-o gamă de maci înșirați incolor pe pânza abstractă a vechiului Noi departe de Tine împărțindu-mă-n foi ce zboară nescrise peste coclauri și frunții-inventându-i cunună de lauri.

Născuți de o Geea cucerită din vorbe de-un chipeș Uranus și-un cor de teorbe, scindați din plămadă ne pierdem prin ceruri uitând să răspundem pe rând la apeluri făcute de Cel ce a pus punct Luminii și virgulă-n Haos și lut rădăcinii Copacului Vieții ce ne-atârnă pe ramuri pe Noi, rătăciții, ce stăm pe la geamuri strigându-ne nume inventate ad-hoc și mituind Timpul să rămână în loc.

O boare de-octombrie parfumat cu verbină incită la versuri muiate-n toxină, turnate în vene din eprubete de patru țigănci ce murmură bete descântece vechi de dor și iubire și toarnă în flăcări, râzând în neștire, un țipăt virgin și o coapsă de înger ce face pereche c-o tijă de sânger iar fumul e leacul de suflet albastru ținut sub sechestru de preot sihastru.

Imuni la descântec dar absolviți de blesteme rostite cu patos de draci cu edeme, răscolim purgatoriul în furci caudine să ne-aflăm avatarul ascuns în ruine lăsându-ne urme adânc în cenușă, ningând cu fulgi mari din tocuri de ușă, trântită de vântul ce cântă la harpă un vechi cântecel pentru Eva cea stearpă ce-l caută-n taină pe-Adam să-l învie cu-o coastă pe tavă și lacrimi o mie.

poezie de
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Nu-i libertatea despre care ne vorbeai

Dacă mi-este dat să joc în acest teatru de groază,
(neinspirat l-aș porecli "Moartea" – doar atât)
unde viața-i Jadeitul maladiv care mă pândește,
petalele negre de trandafir care plutesc în vid,
ochi fără curcubeie, voci miloage de muzici, adormite tâmple,
fiare frumoase furându-și firea prin taverne
și alte personaje secundare care îndrugă întruna:
"Viața e o carte, deci nu-mi puneți vreun semn stângaci,
nu mă judecați după copertă, nu-s cioplită din lemn,
fiți ceva dibaci!",
aleg să pictez Anemone în rime
din nebunii ce neîncetat vor străluci
pesemne când voi fi altundeva unde nu vă spun,
ori nicicând, nicicum, nicăieri.
Replicile să-mi devină doar șoapte
poposite pe buzele pustiite,
iar vinul roșu rubin, senzual scurs pe spadă,
mângâierea bărbăției trufaș㠖 uneori o copilă,
alteori necrezut de matură,
sfidându-l arar până și pe Cronos.

[...] Citește tot

poezie de (2017)
Adăugat de Roberto KuzmanovicSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Eu sunt un om sincer

Eu sunt un om sincer
Din țara unde palmierii-s alintați de alizeu
Și vreau, înainte de-a muri, să eliberez
Toate poeziile din sufletul meu.

Sunt călător în toate părțile
Și nou-venit în nicio parte,
Sunt unul și-același cu munții,
Sunt artă printre arte.

Știu să numesc și să clasez
Toate florile de pe șesuri și coline;
Cunosc bine fiecare fir de iarbă,
Minciunile fatale și suferințele sublime.

Am văzut prin noaptea morții,
În căderea lentă-a capului meu,
Raze țesând din cea mai pură lumină
Cerească-o minune de curcubeu.

[...] Citește tot

poezie de , traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonimSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Iederă sfâșiată

1

Nu cumva-i ignoranța în care se adâncesc stafiile în burg?
Și ca o pulbere de veacuri renaște iedera-n Zenit?
Ori poate lumea-ntr-o mănușă plutește-ntr-un cosciug,
Precum un cub din sticlă ce-n văpaie dispare-n infinit.

Un amator mă simt rătăcitor printre brunele concepții,
Un meteor abstract în care nimicul se preschimbă,
Nu în atentat ci-ntr-un orificiu spre lagunele injecții
Dintr-un ospiciu ce-și schimbă forma-ntr-o oglindă.

Într-un sanctuar sfârșit se-așază tabloul magistral,
Ce ființă sinistră, ce iederă banală, în fundal un zepelin..
Într-un cub priveam de la fereastră cu ochiul abisal,
Prin perdea, un câmp cu scoici și monstrul Adelin...

Eram pătruns ca-ntr-un regres.. cum mă privea,
Aveam chipul jucăuș de nea și albastrul să încapă,
Prin sufletul ce se pierdea priveam tot prin perdea,

[...] Citește tot

poezie de
Adăugat de DanielSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

Regele nebun...

Hai mai mută încă o dată în mine
Să fiu, eu, regele nebun,
Cu chipul înclinat spre tine
Precum, Manole, la zidul lui imun.

Un nebun de lângă piesa albă
Ca într–un joc de șah pe trupul tău,
Din podul palmei tale fără nici o grabă
Să–mi adap năravul ce–mi scapă din frâu.

Eu sunt nebunul de pe diagonală
Cu iubirea presărată în rău,
Pornit în cruciada demnă de finală
Pe câmpia ninsă cu verdele tău.

Printre atâtea turnuri mișcătoare,
Noi să fim un joc de primă ligă,
O partidă plină de candoare,
Unde regina dă șah și regele câștigă.

[...] Citește tot

poezie de (29 decembrie 2013)
Adăugat de dory58Semnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

"Apocalypse now"

Trăiesc un simțământ aparte
Că ni se pregătește moarte
Într-un Conclav Universal
De-o Terra-n ciclu epocal.

Trăiesc din ce în ce mai des
Vizionar de crunt regres;
Revăd "replay" d-apocalipse
De humă-n clocot, ars d-eclipse.

Trăiesc neputincios, final;
Vulcani cu nori în sideral,
Seisme-n valuri de tsunami
Măturând milion de oameni.

Trăiesc coșmar de informații
Convins că-s din degenerații
Ce vor muri-ntr-un holocaust...
Mă-ndrept aliniat spre haos.

[...] Citește tot

poezie de (19 martie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian RădulescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie
Andreea Văduva

Crescut în aburi de alcool...

Crescut în aburi de alcool,
Și fără mama-i lângă,
Murdar și cu stomacul gol,
Copilul dă să plângă.

Se ghemuiește lâng-un ins,
Ce pare a-i fi tată,
În gheara dependenței prins,
Așa, omul, arată.

Alăturea, o sticlă goală,
"Triumfă" pe ciment,
Copilul zice: "Tati, scoală!"
Dar tati e absent.

Captiv în lumea lui bețivă,
Și fără pic de minte,
Duce o viață distructivă,
Uitând că e părinte.

[...] Citește tot

poezie de din Blogul "Rânduri rupte din viață"
Adăugat de Cornelia GeorgescuSemnalează o problemă/completareCitate similare
Comentează! | Votează! | Copiază!

Distribuie

<< < Pagina 2 >

Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre imunitate și viață, adresa este:

Distribuie

Căutare

Căutări recente | Top căutări | Info

Fani pe Facebook