independenţă şi politică

Noi însă suntem datori să promovăm, la etapa actuală, o politică echilibrată din toate punctele de vedere, care să ne aducă independenţa şi suveranitatea.

Mircea Snegur în Labirintul destinului (2007)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regina Adelaide: În curând va trebui să te decizi asupra unui soţ. Ce zici de candidatul unchiului Leopold?
Victoria: Nu mă pot căsători cu cel cu care vor ei să mă căsătoresc.
Regina Adelaide: Fiecare pretendent va va avea anumite condiţii.
Victoria: Nu pot fii propria mea stăpâna pentru o perioadă, nu mi-am câştigat acest drept? Lordul M. este atât de amabil, nici că puteam cere un tutore mai bun.
Regina Adelaide: Tu poţi visa la independenţă, dar nu o vei obţine. De-acum înainte toţi te vor manipula pentru scopuri proprii, iar Melbourne mai mult decât ceilalţi. Ţine minte doar că tu eşti regina, iar el este un politician. Şi politicienii, indiferent de credinţa lor, întotdeauna le vor displăcea monarhia. Ei se duc, dar tu rămâi. Aşa că ţine-l pe dragul Lord M. la locul care i se cuvine.
Victoria: El a ales deja noii servitori ai palatului.

replici din filmul artistic Tânăra Victoria, scenariu de Julian Fellowes
Adăugat de Dana Ţugui MTTLC
Comentează! | Votează! | Copiază!

Este adevărat că, în democraţii, poporul pare să facă ceea ce vrea; dar libertatea politică nu constă de fel în a face ceea ce vrei. Într-un stat, adică într-o societate în care există legi, libertatea nu poate consta decât în a putea face ceea ce trebuie să vrei şi în a nu fi constrâns să faci ceea ce nu trebuie să vrei. Trebuie să ne fixăm în minte ce înseamnă independenţă şi ce înseamnă libertate. Libertatea este dreptul de a face tot ceea ce îngăduie legile; şi dacă un cetăţean ar putea să facă ceea ce ele interzic, el nu ar mai avea libertate, pentru că şi ceilalţi ar putea să facă la fel.

Montesquieu în Despre spiritul legilor, partea a doua / cartea XI / cap. III (1748)
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă în jurul arhitectului castelului din Carpaţi mai stăruie îndoieli, nu există nici una cu privire la familia care stăpânea cetăţuia. Boierii Gorj stăpâneau ţinutul din vremi imemoriale. Au fost amestecaţi în toate războaiele care au însângerat provinciile transilvane, au luptat împotriva ungurilor, a saşilor, a secuilor; numele lor figurează în cântecele şi doinele, unde se perpetuează amintirea nenorocite perioade; aveau drept deviză faimoasa lozincă valahă: "Dă până la moarte!" şi-şi dădură, îşi vărsară pentru cauza independenţei sângele, acest sânge care le venea de la români, străbunii lor. Se ştie, atâtea silinţe, jertfe şi sacrificii n-au dus decât la cea mai nedemnă asuprire a urmaşilor acestei rase viteze. Ea nu mai are existenţă politică. Trei călcâie au zdrobit-o. Dar valahii din Transilvania nu deznădăjduiesc că-şi vor scutura jugul. Viitorul le aparţine şi ei repetă, cu o încredere de nezdruncinat, cuvintele în care li se concentrează toate năzuinţele: Românul nu piere!

Jules Verne în Castelul din Carpaţi
Adăugat de Nemo
Comentează! | Votează! | Copiază!

Regele României, guvernul lui, oamenii politici şi diplomaţii s-au întors şi au colaborat cu ocupantul sovietic nu fiindcă sunt proşti, naivi sau trădători, ci pentru că americanii şi mai ales englezii le-au dat asigurări că nu vor fi ocupaţi; că îşi vor redobândi independenţa şi libertatea după război. Americanii şi englezii au înşelat România.

Constantin Virgil Gheorghiu în Ispita libertăţii. Memorii, II (2002)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Partidele politice constituie cel mai sigur şi mai rapid vector de pătrundere în structurile de putere şi de obţinere a marilor averi ilicite, prin mare corupţie. Clasa politică preponderent coruptă şi-a trimis "reprezentanţii" (rude, colegi, prieteni, interlopi, agenţi) în toate structurile statale, de aici, criza social-morală şi economică de mare amploare, o justiţie parţial independentă, lentă, costisitoare, tergiversarea alarmantă a dosarelor, întoarcerea la epoca evul mediu în judeţele ţării, acolo unde s-au format cinic relaţii complexe intituţionale de tip mafiot, pe tote palierele administrative.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cetăţenilor li se prezintă prin media "independentă" o scenă de teatru cu aceeaşi actori, adevăratele personalităţi româneşti, potenţiali oameni de stat există modest în afara scenei. Oamenii, în majoritate oneşti, votează ceea ce văd pe scena manipulatorilor, iar ceea ce se percepe electoral costă cel puţin sute de milioane de euro. În multe ţări ale lumii este vizionată aceeaşi piesă de teatru cu mici variaţiuni. Este inventată o p o z i ţ i a, după duelurile verbale televizate, reprezentanţii putere – opoziţie se retrag împreună, discret, în zonele intime ale petrecerilor politicianiste. Ciclic, funcţionează sistemul politic rotativ de acces la resursele economice şi administrative secătuite ale ţării...."pleacă tu să vin eu... aşteaptă pentru că vei reveni, după ce am devalizat statul.., ai răbdare, vei face şi tu, la fel, în "interes naţional". Sistematic majoritatea clasei politice atacă securitatea politică a ţării, esenţa statului naţional democratic.

Adrian Ibiş în Adrian Ibiş (autor) - „Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice”, Editura Pansofia, Bucureşti, (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt un servitor fidel al Regelui meu şi al ţării mele, nu numai ca un supus care îşi cunoaşte datoria, ci şi fiindcă sunt un monarhist convins, din punct de vedere politic şi intelectual. Înţeleg prin aceasta că în mod total independent de mine şi de relatia mea cu patria mea germană şi bavareză, eu cred că monarhia este forma cea mai reuşită de guvernare cunoscută de istoria omenirii.

citat din Adolf von Harnier
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu (ridică receptorul): Alo, Tipografia? Aveţi fraţilor, răbdare! E doar şase fără un sfert... Ce să tipăriţi? Ziarul nu e gata!... Dar nici ziua nu s-a terminat! (Închide telefonul.) Nina! Am nevoie de ştiri...
Nina: Şi interviul?
Mişu: Îl voi înlocui...
Nina: Cu ce?
Mişu: Nu ştiu cu ce! Ceva grafică... Nişte integrame! O natură moartă...
Nina: Natură moartă? Pune poza primului ministru!
Mişu: Nina! Te rog să încetezi cu aluziile politice! Suntem ziar independent, autonom şi echidistant!
Nina: Şi autocefal...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

■"Pentru menţinerea independenţei şi suveranităţii naţionale este necesar să primeşti fonduri europene, internaţionale în vederea creării de mari supercapacităţi de producţie pe întreg teritoriul ţării şi nu pentru construcţia unor obiective economice ultrasecundare, a dezvoltării pieţelor de desfacere a produselor străine care să întărească statutul de colonie, de vasalitate în raport cu marile metropole. Direcţionezi fonduri europene dezintegrând spiritul naţional, civic, resursele strategice productive şi corupi clasa politică autohtonă, vârfurile ei şi ale statului."■
☆Adrian Ibiş

Adrian Ibiş în Cartea "Cugetări. Mari oameni de stat", Editura Pansofia, Bucureşti
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statul, o invenţie socială de o importanţă vitală pentru întrega societate, a fost creat cu scopul nobil de apărare a intereselor publice, naţionale. Istoric, pentru buna sa funcţionalitate democratică, în lume, au izbucnit mari revolte şi revoluţii pentru care s-au jertfit, puţin spus, zeci de milioane de oameni. La noi în ţară şi în majoritatea statelor lumii, există pericolul ca toate aceste mari cuceriri organizaţional-sociale democratice să fie anulate de pasivitatea dezastruoasă a cetăţenilor în faţa ofensivei crimei organizate deghizate în partide politice "democratice". Nu poate exista democraţie fără Justiţie independentă, fără stat de drept.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Legile electorale şi de înfiinţare a partidelor politice au fost eleborate, în aşa măsură, încât să descurajeze creearea unor noi formaţiuni politice redutabile, sobre, şi popularizarea unor personalităţi creative româneşti capabile să conducă moral şi profesionist Statul Român. Există un control aproape total asupra mass-media şi o avalaşă de evenimente submediocre care fac agenda zilnică a cetăţenilor. Specialiştii/analiştii în dezinformare şi manipulare masivă a electoratului roiesc, şi îşi schimbă reciproc rolurile la toate televiziunile naţionale "independente". Este nevoie, în perspectiva apropiată, la o reactivare consistentă a societăţii civile democratice.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mişu: Doamna Opinia reprezintă toate doctrinele la un loc! Ea constituie...
Nina (uşor geloasă): Extraordinar! Fufa aceasta nu constituie nimic! E total neconstituţională...
Mişu: Ah, nu! Opinia este cel mai luminos curcubeu electoral, cel mai asortat ghiveci ideologic...
Nina (studiind-o pe Opinia cu atenţie): Mă îndoiesc! Rujul şi oja o trădează... Are un orizont preponderent roşu! În mintea ei stângace predomină ideile de stânga!
Mişu: Buzele ei, culoarea Unu Mai...
Nina (îl întrerupe, veselă): Sigur e de stânga! Şi-a îmbrăcat doctrina în fustă roşie!
Mişu (autoritar): Nina! Vederile politice ale doamnei nu ne interesează! Suntem ziar independent!
Nina: O voi seda! Îi dau să citească programul de guvernare! E cea mai adormitoare poveste semnată vreodată de un prim ministru...

replici din piesa de teatru Bun de tipar, scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mircea Diaconu, un actor grăbit să îmbătrânească urât: candidat la alegerile prezidenţiale din 2019, pretins independent şi cinstit, e un traseist politic corupt (în 2012 a fost declarat incompatibil) şi un trădător care în 2016 a semnat Manifestul Spinelli

Actoraşul mă uimeşte
Ce urât îmbătrâneşte!
După grosul lui "şoric",
El, ca om, e un nimic!...

Vi-l descriu, concetăţeni:
Râs făţarnic, ochi vicleni;
Om corupt, incompatibil,
Spune că-i incoruptibil.

Legea el a încălcat,
Soaţa când şi-a angajat;
Practică parvenitismul,
Linguşirea, nepotismul.

Pot să spun că-acest ciudat
Multe roluri a jucat,
Şi în viaţă, şi pe scenă,
Fără frică, fără jenă:

[...] Citeşte tot

pamflet de George Budoi din Pamflete şi satire (31 octombrie 2019)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

În trecut, prin definiţie, ca să spunem aşa, războiul era un lucru care, mai devreme sau mai târziu, se sfârşea, de obicei printr-o inconfundabilă victorie sau înfrângere. Şi, tot în trecut, războiul era unul din principalele instrumente prin intermediul cărora societăţile omeneşti veneau în contact cu partea fizică a realităţii. Toţi conducătorii, din toate timpurile, au încercat să le impună supuşilor loro falsă viziune asupra lumii, dar nici unul nu şi-a putut permite să încurajeze acele himere care aveau tendinţa de a şubrezi eficacitatea militară. Atâta timp cât înfrângerea însemna pierderea independenţei sau cine ştie ce altă consecinţă socotită în general indezirabilă, trebuiau luate măsuri serioase împotriva ei: nu puteai ignora faptele concrete. În filosofie, în religie, în etică sau în politică, doi şi cu doi puteau face cinci, dar dacă proiectai un tun sau un avion, nu puteau face decât strict patru... Dar, atunci când războiul devine efectiv continuu, el şi încetează de a mai fi periculos. Dispare ceea ce se numeşte necesitate militară. Progresul tehnic poate stagna, iar faptele cele mai evidente pot fi tăgăduite sau trecute cu vederea.

George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Istorie stradală

Este-ntrebat ins, azi, pe stradă şi-o alta, altul, tot un tânăr,
De ce în cărţi era odată un Mircea, Bătrân, zis un Moş?
De unde până unde micul, se zice-unui Ştefan, cel mare?
Cât despre Cuza, e-o acuză jiletcii cu galon pe umăr...
Şi ce-i galon, o fi gallon, ceva precum bidon, sau coş,
În care intră un patru litri, ceva aproape de-o căldare?!?

Matei... cum parcă-i se mai îi zice, se pare-i gară, Basarab,
Iar Gelu, Vlad, Menumorut, sunt trei etnici de aceeaşi gaşcă?!
Cloşca-i la ferma lui Năstase, ouălelor mamă şi-un simbol,
Iar Hassan, ce-i mai zis şi Paşa, ar fi turcit, dintr-un arab!?
Afumaţi, Radu, a dăruit cârnaţi, pentru săraci, o pleaşcă...
Crişan, uitasem, e de prin deltă; picior sau braţ ceva... un ghiol!?

Viteazul, nu-i niciun Mihai! Habar n-aveţi, este Becali!
De Cantemir, mai s-a auzit, c-ar fi facultativ, facultate,
De unde, ca privat, şcoală şi diplome s-ar lua uşor,
Dar nu se recunosc, se pare, de europeni... nişte canalii!
Movila ţării-i un alt Radu, ce-a dat-o la posteritate,
Să nu se ascundă-n spate Lupu... Vasile... cică un lupuşor.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (19 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!