Citate despre indiferență și noapte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la indiferență și noapte, dar cu o relevanță mică.
O nouă rotire
o nouă rotire în timp,
într-o liniște de stejar
crucificată în sclipirea ochiului de fluture.
muza neinspirată sare peste dimineața verde,
adună pereții, ascunde cerul,
coboară spirala pe care o visam
și toate lucrurile mă întâmpină
lipindu-se de ochi, de brațe, de tălpi.
în centrul spațiului ești tu,
în orice punct aș fi,
într-un plural absent,
într-un cearcăn al unei stele,
în noaptea nedormită
și uneori scriu pe distanța înghețată
fără a aștepta răspunsul lunii indiferente.
poezie de Oana Frențescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suspin de candelă
cunosc legi divine dar și omenești
mi-ai intrat în suflet printre catrafuse
bucurii și amintiri azi le răscolești
gem în depărtare emoții apuse.
prietenia noastră a fost o minciună
regretele îngheață într-o indiferență
secunde mâhnite în clepsidră se-adună
ca nisipul în valuri de interferență.
în candelă pâlpâie lumina difuză
lucruri banale îmi amintesc de ține
n-ai fost nălucire, inima refuză
să te dea uitării printre serpentine.
candela aprinsă suspină în noapte
inima tresaltă cu amare șoapte.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonet cu hram dement
Plutea-n eresuri șoapta nopții toată,
prin plin văzduhu-n somn de lut pe cale
fiind în mine urma nunții tale
mi-e amintirea-n gânduri decuiată.
Te-nfășuram în brațelor mantale
în vremea aia, ninsă azi, iernată
o cruce dându-mi dorului în plată
în preț de sânge-n morburi imorale.
Zidind biserici hram având Demența
pe al lui ieri altar oglinzi jertfesc,
pân' la ebrietate-ți beau absența.
Bolnav de timp prin traiul sihăstresc,
pe-amorul rapt vărsând indiferența
din miez de mâine liniști o să cresc...
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de Psyche
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oamenii gării
printre gări
pentru că doar acolo
pentru atunci și doar atunci
doar tuc-tuc, tuc, tuc
tăcere și fețe
o masă sărăcăcioasă
hoți, valize, indiferență
Spania, Italia, Franța,
Germania, Ungaria, Portugalia
sau niciunde
sau nimeni
sau degeaba
urlete de spaimă/chiuituri
pene de păsări, gunoaie,
doar gări
doar umbre
doar noi într-una scormonindu-ne
buzunarele de mărunțiș
visând ziua și noaptea
gerunziindu-ne stările și pașii
[...] Citește tot
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă naivă
Doamne! Mai lasă-ne ochii minții limpezi
Să pieptănăm cu privirea
Perucile anotimpurilor împădurite încă de frumusețe,
Iar soarele să salte jucăuș printre povești nemuritoare
Și prin păduri de timpuri bune înveselite.
Doamne! În drumul vieții noastre scoate-ne în cale
Cascade de oameni minunați,
Răceala indiferenței fadă și molipsiroare
Vitalitatea lor unită s-o destrame.
Doamne! De trandafirii dragostei să nu ne lipsești
Și-n cuibul familiei nu-i lăsa să se ofilească,
Adună în jurul ei prieteni sfinți,
Călăuze bune pe drumul vieții stropit cu atâta otravă.
Doamne! În supărările tale nu tulbura limpezimea mărilor,
Tabloul viu al artei tale, deși prea multe nu merităm,
Dar asta va fi hrana noastră viitoare.
Mai bine ridică punți de curcubee între tine și noi
[...] Citește tot
poezie de Valeria Mahok (3 iunie 2007)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
În vremuri întunecate
În vremuri întunecate ochii încep să vadă,
Mi-am întâlnit umbra într-o umbră mai mare;
Mi-am auzit ecoul în ecourile pădurii
Un domn al naturii jelindu-se unui copac sub zadă.
Trăiesc între stârci și pitulici, străin între străini,
Printre fiare pe deal și șerpii din vizuini.
Ce este nebunia, dacă nu noblețea unui suflet
În dezacord cu împrejurările zilei care ia foc!
Cunosc puritatea disperării în ultima-i esență,
Umbra mea pironită de un perete transpirat.
Acel loc, departe-între stânci, e-o peșteră, un adăpost
Sau o răscruce de vânturi? Între extreme-îmi caut rost.
O furtună permanentă de similarități!
O noapte căzând în fâlfâit de păsări, o lună zdrențuită,
Iar în mijlocul zilei, întunericul întorcându-se din nou!
Un om merge departe pentru-a afla cine este, ca și alte dăți
Moartea sinelui în lunga noapte indiferentă, de smoală,
Când toate formele naturale emană-o lumină ireală.
[...] Citește tot
poezie clasică de Theodore Roethke, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veghe
De obicei dorm
Covrigit pe partea dreaptă
Poate fiindcă m-au apăsat
Vremuri de stânga
Sau pentru a nu auzi
Cum inima
Îmi cronometrează, indiferentă,
Maratonul.
Și de ce-mi veni, oare,
Așa, peste noapte,
Să dorm cu fața-n sus?
Să mă obișnuiesc?
(Pușchea pe limbă
Cât portocalele popii
De pe masa cu pomeni
Deșălată de colaci, candele
Și cruci stilizate
Din smochine)
Și simt cum mă adaptez
În semiîntuneric
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Alice
dragostea expiră, Alice
ca o halcă de carne uitată în galantar
timpul e doar un ștrengar
care te poartă pe aripile nechibzuinței
fericirea
un pahar de tărie prea plin
nu încerca să înveți alfabetul pământului, Alice
vizuina iepurelui e prea strâmtă
pentru visele care se strivesc de caldarâm
chiar dacă te îmbeți în fiecare noapte cu un trup de bărbat
tot nu vei învăța
că iubirea nu se împacă niciodată cu înțelepciunea
că inimile astea bătrâne se frâng ca niște surcele
poate că indiferența e tot un fel de poveste de dragoste
scrisă la mai multe mâini
poezie de Magdalena Schulman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opusul iubirii
Opossum, opusul iubirii nu este ura,
Indiferența genială cură,
Cât mai lucidă, acidă, ucide
Inima oricărui prinț, Baiazide.
Visul cu trenul pierdut între gări,
Jupoaie-te de întrebări,
Ce călător urcă, dispare?
Opusul iubirii nu-i disperare.
Noapte de noapte dispar călătorii,
Auzi și tu vocea? Plânsetul morii.
Dar Purgatoriul îl știi? Auzit-ai?
Mila-i mai rea decât mita și mita-i.
Nu au putere cei ce se laudă.
La eșafod cine aplaudă?
Câtă orbire, atâta nemilă,
Tu răsfoiește filă de filă,
Ia dicționarul khazar, mai învață
Ce se mai poate-n această viață.
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Doamne!
unii spun că nu exiști
nu nu exiști decât
în teorii
dar
ce contează dacă
trăiesc printre oameni
și simt la fel
poate o fi o regulă
sau un fel de indiferență
dar știu că atunci când
te apropii și-mi asculți inima
în interior se produce o mișcare
o diversitate de lucruri și
lumea mea e perfectă
din mine pleacă cuvinte știu
mâine va fi altfel
stau și privesc îndelung oamenii
care spun că nu exiști
las indiferența la o parte
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să plângem...
Să plângem azi copiii ce și-au pierdut chipul pe vecie
Și copți bărbați, femei, ce vor avea trup mutilat.
Să plângem pe bunici ce și-au pierdut nepot deodat'
Și îndrăgostiți eterni, rămași fără perechea, mai deunăzi vie.
Să plângem câte vise au pierit definitiv, fără să zboare
Și cât de atroce, multă, a fost durerea dinainte.
Să plângem ultima atingere, ultim sărut fierbinte
Pe buze, sau pe frunte, de atâți știuți, mai ieri doar oarecare.
Să plângem vinovații ce se îmbuibă în cârca noastră, indiferenți,
Interesați doar s-aibă cât mai mult, vampiri de neam, hiene...
Să plângem, c-or muri de atâtea burți, de atâta nesfârșită lene
Și rugi să îndreptăm în sus, să fie morții cât mai competenți!
Să plângem o popie ordinară azi, impostor ortodoxă,
Ce știe doar să fure prea sărac, în fum să-l tămâiască...
Să plângem că tot ne vând gropi, de morți, ei, tagma mișelească,
Că stă ascunsă, pronând ce-i lumina doar de Paște... clerul nostru noxă.
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (1 noiembrie 2015)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Era fie târziu în noapte, fie mult prea devreme dimineața, dar ce conta? Blondul nu putea dormi, nu-și găsea liniștea și nu era deloc plăcut. Decise deci să se deplaseze până în camera fiului său, iar dacă-l va găsi treaz, să discute cu el, să-l asculte; aveau ce vorbi amândoi. Asta doar în cazul în care fiul său va mai dori să vorbească cu el, după ce-l tratase cu atâta indiferență... Ieși totuși din dormitor, străduindu-se să nu provoace zgomote prea mari (oricum acestea erau acoperite de tunete) și urcă spre camera fiului său. Intră ușor și se apropie de patul pe care era întins Lucian. Dormea sau nu? Blondul nu reușea să-și dea seama.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Privește cerul
privește cerul! scriem îndemnul
cu litere mari pe ziduri, panouri.
mult prea grăbiți ne spunem,
este o zi și mâine.
privind spectacolul nopții,
înțeleg, sunt infimă particulă
într-un spațiu nemărginit.
același infinit se regăsește
în mine, ocupat adesea de marele Eu.
dacă nu mă despart de mine, cea lipsită
de compasiune, cea indiferentă, atunci
mă voi despărți de Iubire. alegerea
mă deconecteză sau nu
de la sursa divină.
a fost Eclipsă totală de Lună.
aproape toți am privit spre cer.
marea a răspuns prin valuri fascinante,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Dascălu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epilog
sunteți orbi si nebuni
suflete opace si goale
ați uitat să dăruiți
ați uitat să vă dăruiți
asta era menirea nu și firea
multe ați uitat
șobolani de noapte
nu știu
a mai rămas ceva de uitat, de furat
croiți vise goale
de doi bani parale
fugiți de noi, oameni de soi
sunteți copii nereușite
o cădere din rasa umană
noi am uitat râsul
am uitat ploaia
am uitat mângaierea soarelui
viața asta, un drum serpuind prin gunoaie
oameni de paie
tremuri
[...] Citește tot
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Închipuit dincolo
O zi, în timp, poate aș putea imagina o întâlnire,
cu părinți-clone în mers pe stradă,
trecând fără a avea vreo cunoștință
că ne-am cunoaște de pe undeva... o altă omenire
în care am fost, într-o istorie, ne cultivând familie în bravadă,
din care-n timp s-a mai pierdut pe drum, precum ceva din cinste, din conștiință.
Vom trece, straniu, ca necunoscuți indiferenți,
amestecați; copii cu nepoți, fără nicio vârstă, atemporali,
printre bunici în cărucior, cu biberonul plin cu lapte,
un eu cărunt, cu toții -într-o retină, neabsenți,
tot încercând să plâng, neînțeles de nimeni- ajunși atât de imorali,
nerecunoscători... se pare că-s în dincolo, care nu-i, o lume necuvântătoare dusă, ca și eu, uitată până și-n cuvinte, nemaiștiind nici șoapte!...
Neînchipuita, dinaintele și de după mine... noapte.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (10 martie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stație fără călători
ce umbre noi mai nou
ne ies prelungi dintre tâmple
ai observat
locul meu se năruie lângă locul tău
ca-ntr-o banchiză în vara polară
ne îndreptăm stângaci dungile de pe suflete
mai sufli un fir de păr
o firimitură imaginară
mă cerți și dacă port un tricou șifonat
când mă visezi
mă uit la tine nevinovat dimineața
cred că te enervează
aseară strada s-a ridicat peste oraș
cu tot cu stâlpii de iluminat
a fost întuneric și liniște
nimeni nu a mai venit sau trecut în această noapte
așa am observat acele umbre dintre tâmplele noastre
pentru asta a trebuit să te visez și aveai un capot demodat
[...] Citește tot
poezie de Simion Cozmescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cantonament
noapte nu mai este de mult
musai trebuie să ne trezim diminețile
ca și cum...
vulnerabili/ hipnotici... hipnotizați
ne apropiem: nicio graniță!
visul acaparează realitatea
toate contururile acestea estompându-se
la abdicarea lucidității
suntem marionete
în primă instanță niciun mecanism suspect:
noi înșine specii cu neputință de clasat
ștergem pe jos
cu genunchii noștri de sânge
pălmași adunându-și măruntaiele
din colții Sentimentului
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zăludă
Copiii nu se fac peste noapte,
nici fructele coapte, nu știi, zăludă,
cu cine ești rudă,
rupe-mi o pleoapă,
am să te pot recunoaște,
fiul tatălui tău, hău din hău,
cu cât ești mai modest, treci la rest,
de ce să iubești moartea dacă,
romană, sarmată,
n-ai înțeles bucuria unei păsări cântând,
nici strălucirea în ochii profesorului de Gând,
ai grijă ce vorbești, îmi șoptește,
te aud copiii și te spun lui nea Pește.
Iar o idee este mai importantă decât o catedrală,
spune spânul închinându-se pe ascuns,
ferește-te să devii victima adevărului,
omul își suflă nasul cu putere,
dar adevărul creator de iluzii?
Viața-i frumoasă, palpită, ca o pipiță,
O bomboană îți schimbă gustul,
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste în toamnă sau cântec lent
Cercetează! Cercetează! Caută! Caută!
Atât de frig! Atât de clar!
Tristețe! Nenoroc! Durere peste durere!
Această perioadă a anului când este ba cald, ba frig.
Înțepăturile regretelor! Agonii neașteptate!
Aici, în noaptea asta, nu am nici o scăpare.
Beau două pahare sau poate trei urcioare
De vin cristalin și, totuși, nu găsesc
Puterea de a sta indiferentă
În fața vântului care sosește-împreună cu seara.
Gâște sălbatice în zbor înalt deasupra capului
Iar asta doare cel mai mult;
Ele sunt cunoștințele mele din tinerețe,
Tovarășele credincioase dintotdeauna;
În inima mea se scutură crizanteme-aurii,
Arătând toate părăsite, devastate, moarte
Cine le-ar mai culege acum?
[...] Citește tot
poezie de Li Qingzhao, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
În orașul făcător de minuni
mergeai alături de mine.
mă întristase ninsoarea ce-mi brăzda părul,
de parcă ar fi trecut o zi fără să aud vorbindu-se românește,
priveam în gol cu mâinile mamei împrumutate, să mai simt
încă o dată
căldura nașterii.
devenisem al tău prin omisiune,
mă durea faptul că te iubeam și cuvintele acoperite cu un strat de indiferență
tăceau sub mantia unei timidități contagioase.
repetam numele unei lumini orbitoare
obsesiv
puneam la îndoială cuvântul familie,
neîncrederea cuprindea pereții asemenea umbrei în asfințit,
nu credeam până nu vedeam scris
negru pe alb:
tot ce trebuie să faci, să nu-ți mai fie frică, este să stai lângă mine.
- atâta tot?
[...] Citește tot
poezie de Dan Petruț Camui
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre indiferență și noapte, adresa este: