Citate despre indiferență și timp, pagina 2
Hic et nunc
Într-un timp, pe drumul Ierihonului, un om
Și-a văzut moartea cu ochii, odată,
Iar tu, cel ce citești, acum, rezemat de un pom,
Încă te mai întrebi dacă ieri l-ai văzut, în colțul unui hotel,
dormind, pe o dală de piatră...
Nu striga după un ajutor, era doar cu visele sale,
Înfrigurat și lipsit de puteri,
Într-o mare de lume, într-un oraș luminat, și nu o vale,
Cu trecători grăbiți, indiferenți, sirene și puzderie de mașini,
acompaniate de raideri
Ai crede că, pe acest drum al tău, el, în această lume, nu-i singur
Și, poate, speri că altcineva îl va privi cu alți ochi,
Dar ochii tăi, când văd primii luminosul azur,
Cărei bucurii i se-nchină?
Privilegiul acesta e pentru toți, căci a fost creat inimii și nu privirii,
Iar tu de-ai înțeles, nu trece, ca atunci, mai departe,
Oprește-te, ascultă-ți secundele firii
Și învelește-i sufletul plin de dureri, dându-le la o parte!
poezie de Alexandru Răduț din volumul de versuri Călători (2019)
Adăugat de Amalie Hauser
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dezastru2011
noaptea caldă dinaintea despărțirii.
noaptea idilică și faza asta indiferentă a lunii,
momentul în care
e bine să îmbrățișezi trecutul ca pe un prieten bun
condamnat la o sentință ușoară, pe care știi sigur că,
de scârbă, n-o să-l vizitezi niciodată
la vorbitor.
te speli pe mâini de oamenii pe care îi cunoști,
în tine trenează, vaporoasă, lașitatea,
aerul viclean al orașului înecat în caprifoi
și gaze de eșapament.
heatwave:
femeie în capot cu nasturii pocniți
își mângâie fruntea
nădușită
cu o sticlă
[...] Citește tot
poezie de Olga Ștefan din Saturn, zeul (2016)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mod paradoxal, așa cum nu crede lumea, bolile psihice cu cât sunt mai grave, cu atât nu arată o suferință clară, expresivă. De pildă, bolile cele mai ușoare în ierarhia lor, cum ar fi nevrozele, dau cele mai expresive suferințe. În timp ce bolnavii mai profunzi, psihotici, cum zice românul "nebunii" sau "schizofrenicii", deși deranjează enorm pe ceilalți, ei nu-și dau seama de asta și par mai indiferenți și nepăsători la lucrul acesta. Deci mai mult e afectată familia decât el. Asta ca să avem niște grade de suferință chiar în bolile psihice.
Aurel Romila în ziarul Lumina, interviu (6 februarie 2012)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea pomului
Tată, pomul din grădina noastră,
Părul cel cu pere pergamute,
A-nceput, de-atâta vreme proastă,
Zilnic, spre pădure să se mute.
Nu mai este cum era-nainte,
Toată lumea părăsit îl lasă,
E ca un copil fără părinte,
De când, tată, tu te-ai dus de-acasă.
Și profund plecarea ta îl doare
Și țârâna rădăcina-i strânge,
E ca inima-mi presimțitoare,
Care după tine mereu plânge.
De indiferență nefirească
Pomul vrea să se sălbăticească.
sonet de Constantin Tiron
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visul continuă emoțiile și interesele vieții treze: aceasta este ceea ce ne-a arătat, într-o manieră generală, descoperirea gândurilor latente ale viselor... Dar noi am văzut, de asemenea, valoarea opiniei opuse: visul spicuiește resturile indiferente ale zilei și nu preia din marile interese ale vieții treze, atunci când activitatea de veghe le-a neglijat. Acest lucru ne pare caracteristic pentru conținutul visului care exprimă gândirea de vis într-o manieră deformată.
Sigmund Freud în Psihanaliza, Visele și psihanaliza
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Miracol
Pe vremuri aveai un sărut de soare cu gust de iarbă,
acum miroși a copil - după două nașteri
care te-au împăcat cu propria-ți naștere,
dar
încă te mai vezi în casa bunicilor.
Cauți în Tarot semnele unui viitor ce își ține
trecutul în brațe,
ca un sinucigaș ajuns la marginea podului, cu piatra de gât,
dar ezitând să se arunce...
Și întrezărești,
în clipa când lașitatea imploră o amânare
lumina indiferentă a zilei, miracolul ei monoton
care te salvează!
poezie de Dinu Flămând din Opera poetică (2007)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Dacă acumulezi resentimente și, după aceea, îți negi acele resentimente, acest fel de iertare nu este dragoste. Un om care iubește nu este stăpânit de dușmănie și este indiferent față de astfel de lucruri. Simpatia, iertarea, relația de posesivitate, gelozia și frica, aceste simțăminte nu sunt dragoste. Ele nu sunt izolate de minte, nu-i așa? Atâta timp cât mintea este arbitrul, nu există dragoste, căci mintea arbitrează numai prin posesivitate și arbitrarea sa este doar posesivă în tot felul de forme. Mintea nu numai că poate corupe dragostea, ea nu poate da naștere dragostei, nu poate dărui frumuseste. Poți scrie un poem despre dragoste, dar asta nu este dragoste.
citat celebru din Krishnamurti
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În mijlocul oceanului pe vreme de război
Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Fața lunii calmă,-învelită-n argint și-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.
Chiar acum, momentul e plin de freamăt și de viață,
Înmiresmat de briza serii și-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără și îndrăzneață.
Și, totuși, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roșu-atroce.
În fața lunii, ca un afront, un nor obscen și gri foarte
Se-înalță de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor feroce.
Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea și viața curg amestecate!
[...] Citește tot
poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zilnic, indiferența mușcă din noi câte o fărâmă de suflet, până când îl mistuie aproape de tot. Atunci, fulgerați de adevăr, constatăm cu uimire că, fără suflet, nici moartea nu mai are nevoie de noi...
Aurelian Silvestru în Fărâme de suflet
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Priviți un arbore într-o zi imobilă cu soare și când frunzele par broderii ale unei inimi în primăvară și veți înțelege că toate problemele devin fade în fața creșterii indiferente a naturii, a inconștienței ei, în afară de care totul e durere, blestem și spirit. Sau când ai norocul și nenorocul să privești zilnic un brad ce se înalță în fața casei ca o tăgăduire și o demonstrație a vieții împotriva ei însăși, inutilitatea efortului îți apare zdrobitoare, și ai vrea să te subjuge viața fără de nume a naturii. Cine n-a invidiat niciodată plantele, nu știe ce înseamnă teroarea conștiinței. Slăbiciunea pentru natură pleacă din oroarea de conștiință. Spiritul nu-ți mai spune nimic și iubești atunci lipsa de întrebări și de răspunsuri ale plantei.
Emil Cioran în Lacrimi și sfinți
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimeni nu privește prima zi din ianuarie cu indiferență. Începând cu această zi își măsoară cu toții timpul și își contabilizează câtă vreme le-a mai rămas. Este sărbătoarea nașterii Adam-ului nostru comun.
citat din Charles Lamb
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru o posibilă întâlnire cu mama
locuiesc la periferia unei clipe și
deseori îmi închiriez
o singurătate
doar așa pentru a-mi pierde vremea
în tot acest timp
mai vorbesc cu Dumnezeu
despre una-alta
ultima oară l-am întrebat despre mama și
l-am rugat să lase fereastra deschisă
ca să pot privi înăuntru
și ca o consecință a indiferenței
m-a privit drept în ochi
apoi a râs
doar atât...
unii ar putea crede că sunt nebun
și că uneori îmi închipui lucruri
care nici nu există
ori că-mi împrumut durerea
[...] Citește tot
poezie de Teodor Dume
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cel care iubește mai mult
Privind pe cer la stele, știu că o fac degeaba,
Din partea lor, eu pot să mă deplasez la naiba,
Dar, pe pământ indiferența e-o altă socoteală,
Trebuie să ne ferim atât de om cât și de fiară.
N-ar fi aiurea ca aștrii să se consume pentru noi
Din dragoste, când noi nu le-o putem întoarce înapoi?
Că două inimi nu iubesc la fel s'a spus demult,
Prefer atunci, din doi, eu să iubesc mai mult.
Admirator de stele, cum mă cred, și care
Stele nu dau pe mine-o para nefolositoare,
Nu pot, acum când le văd sus să spun că ar fi
Din ele una ce mi-a lipsit pe timp de zi.
De-ar fi să dispară toți aștrii sau să moară,
Aș învăța să mă holbez la bolta goală
Și să simt că bezna de catran e minunată,
Deși, s-ar putea, să nu simt chiar de prima dată.
poezie clasică de Wystan Hugh Auden, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În orice întâlnire este ceva ce rămâne în mine din celălalt chiar și atunci când acela pleacă. Lăsăm în celălalt prin întâlnire câte puțin din noi. Ne lăsăm pe noi înșine ca un chip sculptat în marmura ființei aceluia pe care l-am întâlnit. Și dacă timpul, distanța sau indiferența acoperă cu praful uitării pe "celălalt" din noi, el ne interoghează și se strigă din îndepărtare pe sine însuși născând în noi dorul. Dorul este apelul "celuilalt din noi" către el însuși. Și suntem cu toții niște strigăte asurzitoare, căci freamătul "celuilalt din noi" se cheamă pe sine înapoi ca împreună cu noi, și nu știu pentru a câta oară, să intrăm din nou în veșnicie...
citat din Viorel I. Coman (mai 2009)
Adăugat de mihai tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
La începuturile tabu-ului încă nu exista o seaprație între sacru și necurat. Chiar de aceea lipsea îndeosebi orice noțiune care să poată fi luată vreodată în sensul opus. Animalul, omul, așezarea umană atinse de tabu sunt demonice, nu sacre și prin urmare, nici necurate în sensul căpătat mai târziu. Tocmai acestei semnificații de demonic, încă indiferentă, având o poziție intermediară, cu care nu este permisă intrarea în contact, i se potrivește mai bine termenul tabu, deoarece reliefează o caracteristică rămasă în cele din urmă pentru totdeauna comună sacrului și necuratului: teama de a le atinge. Dar această suprapunere persistentă a unor caracteristici importante evidențiază în același timp faptul că între cele două domenii a existat o concordanță originară, care mai întâi s-a diferențiat datorită unor condiții noi și care, în final, s-a dezvoltat în elemente contrare.
Sigmund Freud în Totem și Tabu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Emoții
O durere surdă,
Zgomot de aripi frânte...
Asta ne-am fost pentru o vreme
Tu si eu,
Noi doi,
Două petale de care floarea s-a descotorosit,
Doua frunze pe care vântul le-a răpit,
Două lacrimi pe obrazul unui om care a suferit.
Suntem noi doi,
Atât de apropiați si totuși atât de departe,
Suntem noi,
Răsăritul și Apusul
Soarele și Luna,
Iunie și Decembrie,
Suntem două elemente străine una de cealaltă
Care prin inegalitatea lor nu se vor putea uni niciodată.
Poate ca din aceasta cauza am trecut unul pe lângă altul atât de indiferenți
poezie de Alessandra Spătariu
Adăugat de Alessandra Spătariu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la indiferență și timp, dar cu o relevanță mică.
Efemeride (17)
Tai timpul
adunându-l crâmpeie
în poala sufletului
Tic tac
Tic tac
Mi-e sete...
o sete viscerală
de absolut
iar cuvântul tău tace...
Pereții camerei
sunt reci
și gri
ca o indiferență
ce s-a așezat
între noi
Îmi sângerez palmele
și încerc
să-i încălzesc
cu roșul sângelui meu
Și scriu...
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O să pun zurgălăi timpului
să-l aud
să-l învăț să nu mai treacă așa pe neauzite
o să-l priponesc ca pe un bidiviu nărăvaș
într-o poiană unde să nu se mai sature de verde
o să-l leg chiar de inima mea
oricum face ea pe ceasornicul
poate așa o să îmbătrânească
să nu mai iubească
să facă ceva util
picătura și secunda
să învețe să bată egal
cu indiferență
fără aere de primadonă
apoi o să-i pun timpului și ochii mei
să vadă că nu e normal să treacă așa
fără să cunoască lacrima
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zorii zilei anunțau începutul altei săptămâni. Urmau câteva zile deloc plăcute pentru tânărul comandant. Se trezi anevoie, fără pic de entuziasm. Contrar obiceiului său, în această zi nu se grăbea deloc să plece spre Institut, doar știa ce-l aștepta acolo. De cum deschise ochii, zări pe fereastră câteva sclipiri luminoase. "Iarăși reporterii? Nu s-au mai săturat oare?" își spuse în gând, deși știa că zilele acestea, oamenii presei vor avea mult material, pe seama lui. Se convinse însă în curând că de fapt nu erau blitz-urile aparatelor foto ale reporterilor sau ale altor curioși, când auzi clar câteva tunete specifice furtunilor de vară. Se apropie de fereastră; într-adevăr, cerul era brăzdat de numeroase fulgere, la intervale de timp destul de scurte. În curând se porni și ploaia, o ploaie rapidă, care umplu străzile de șuvoaie de apă în doar câteva clipe. "Canalizare proastă..." se gândi Lucian cu indiferență, dar imediat își aminti de dulăul său negru. Era Nero în casă sau nu? Coborî rapid treptele, tare îngrijorat, așa cum era îmbrăcat, adică încă în pijama, dar se liniști când își zări câinele în holul de la intrare, încolăcit leneș în locul amenajat pentru el. În lămâi, evident, era papagalul cel colorat și foarte zgomotos, dar tare drăgălaș, Rikky. Iată că se stricase brusc și vremea, de parcă știa ce se petrecea în sufletul comandantului misiunii; și acolo era o adevărată furtună.
citat din romanul Proxima, Partea I: "O misiune specială" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu cultivăm manuscrisul vibrând de viață, nu-l invităm să circule încă umed, motivând că, fiind fragil, va fi repede sfâșiat. În schimb aruncăm pe piață mii de cărți turnate în literă rece, indiferentă, și avem impresia că sunt citite. Nemângâindu-le mâna, le sfâșie timpul.
citat din Mircea Horia Simionescu
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre indiferență și timp, adresa este: