Citate despre infinit și poezie, pagina 2
Eminescu sau despre melancolie
Ca un vis încremenit
ca o spaimă împietrită
între plus și minus infinit
poezia pune lumea pe orbită
poezie de Costel Zăgan din Axiomele lui Don Quijote (15 iunie 2011)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
S-a spus că în opera lui Eminescu nu e aproape nimic ocazional și special. Totul are o semnificație eternă.
El n-ar fi început niciodată cu: "Te-am văzut plângând aseară", ca să ne cânte un episod mărunt din epopeea lui sentimentală.
Chiar când pleacă de la motive speciale, poezia lui se înalță până la etern și general. "Pe lângă plopii fără soț" nu e numai un oarecare amor stins al poetului, ci e însuși Amorul: e aproape tot ce cuprinde mai semnificativ pentru noi acest cuvânt scris cu literă mare.
Și această tendință de a se desmărgini face ca, în poeziile lui Eminescu, să întâlnim de atâtea ori și în atâtea forme splendide ideea de infinit ("sure văi de haos"; luna "vis al negurii eterne"; "vremea cearcă în zadar din goluri a se naște"; "din ce noian îndepărtat au răsărit în mine" etc.).
George Topîrceanu în Pe un volum de Eminescu, Proză
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cerul și iadul sunt două mari poeme care formulează singurele puncte pe care se învârtește existența noastră, bucuria și durerea. Nu reprezintă, oare, cerul, nu va reprezenta el întotdeauna imaginea infinitului sentimentelor noastre, ce nu va fi niciodată zugrăvit decât în amănuntele lui, pentru că fericirea nu este decât una singură? Pe când iadul nu reprezintă, oare, chinurile infinite ale durerilor noastre din care putem face opera poetică, întrucât toate durerile sunt atât de deosebite între ele?
Balzac în Femeia la treizeci de ani
Adăugat de scofieldutza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eternitate poetică
cinzeci de zile mai târziu porni spre tine
femeia ta de stele și rumene văpăi
și tu care credeai că nu mai vine
durutul pământesc cu ochii ei...
atâta frumusețe ce nicidecum n-a fericit-o
și-atâta resemnare pe frumosu-i chip
- femeia asta ce ți-a fost iubită
de azi la fel ca tine-i infinit...
cel mai frumos român din toți românii
și cel mai fericit din noi, din toți
azi Veronica Micle vine către tine
primește-o și-nțelege-o dacă poți...
cel mai duios poet din toți poeții
și cel mai gingaș și la suflet și la chip
șoptește-o rugă-n vers imensității
întru iertarea omului ce te-a iubit
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (17 iulie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eminescului
... Și stă să ploaie cu venin
Venin de șarpe
Peste poemul tău divin
Și peste moarte
În lume totu-i mărginit
Durerea - nu
Ploua venin cu infinit
Rădeai doar Tu...
poezie de Iurie Osoianu (7 iunie 2012)
Adăugat de Iurie Osoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cireașa de pe tort
Și încă n-ați văzut nimic din mine,
Doar o fărâmă... nu pot fi oprit,
Sunt stare de durere și de bine,
Sunt versul ce alină, infinit
Am să iubesc pe seară, dimineață,
Am să oftez în rime ne-ncetat
Și am să râd de toate, chiar de viață,
Cu lacrimi de iubire și păcat
Nu pot fi ce nu vreau, e sacrilegiu,
Un sfânt tabu pe care nu-l încalc,
E totul prea frumos, ca un arpegiu,
Pe care îl dansez, pe vârfuri calc
Și încă n-ați văzut nimic din totul,
Care mă urcă undeva mai sus,
Sunt o cireașă, undeva, pe tortul
Ce îndulcește ziua la apus
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și...
și nu mai vine nici un vers
din nici o sferă
luat ostatic de univers
cu uși de eră
și undeva pe orizont
o stea se naște
drept moașa-i stă pilat din pont
și eu -drept moaște
și e mai mult decât banal
mai explicit
modelul nou de ideal
și infinit
poezie de Iurie Osoianu (15 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nervi de primăvară
Primăvară...
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.
O lungă primăvară de visuri si păreri...
O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.
O nouă primăvară pe vechile dureri...
Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând:
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.
O, când va fi un cântec de alte primăveri?!...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: George Bacovia
Dintre muritori, doar poetul, în virtutea inspirației, mai poate străbate infinitul.
aforism de David Boia (14 decembrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
- a iubi (vezi și a fi îndrăgostit)
- Am înțeles
că a iubi
e un continuu vers
un poem nesfârșit neînțeles
de niciun critic din Univers
metafora metaforelor
în infinitul ritm al inimilor
Metafora metaforelor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un poet suferă infinit mai mult decât un politician, fiindcă el simte durerea lucrurilor...
aforism de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai poetul...
Lumea toată-i trecătoare.
Oamenii se trec și mor
Ca și miile de unde;
Ce un suflet le pătrunde,
Treierând necontenit
Sânul mărei infinit.
Numai poetul,
Ca pasări ce zboară
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului
În ramurile gândului,
În sfintele lunci,
Unde pasări ca el
Se-ntrec în cântări.
poezie celebră de Mihai Eminescu (1868)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Este infinit mai greu să traduci poezie decât proză, dar și satisfacția este infinit mai mare.
aforism de George Budoi din Traduceri și traducători (1 iunie 2015)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poem de matrice în fuior
Fluture din fluture,
cel viu răsarit
din cel mort
în petale căzut
într-un zbor spre infinit
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu nu scriu poezie de dragoste, căci nu vreau să rămân pentru totdeauna sub fustele Infinitului.
aforism de Francois Vaucluse, traducere de MariAnne
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Popoarele sunt singure; noi suntem însă singuri din veci. Rătăcitori cu glia-n spate, n-avem unde pleca și nici n-am putea. Popasul nostru e între dor și zeflemea. Și munca noastră: să tragem brazde sub un cer fără cer. E poezia negativă a infinitului mic..., e poezia unei țări de chin și madrigal.
Emil Cioran în Îndreptar pătimaș II, Despre nenoroc (2011)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fără
Fără noapte, stelele n-apar,
Fără vise, viața-i un calvar,
Fără vers, poetul e absent,
Fără mâine, tu rămâi prezent!
Fără Iad, nici Raiul n-are rost,
Făr' a fi, nu poți zice c-ai fost,
Fără întuneric, nicio rază nu-i,
Fără moarte, viața ta-i hai-hui!
Fără păsări, noimă cuibul n-are,
Fără lacrimi, plânsul piere-n zare,
Fără de ispită, sânii nu-ți tresar,
Fără dulce-n suflet, nu există-amar!
Fără absolut, nici relativ nu este,
Fără vis și forță, viața-ți joacă feste,
Fără definibil, nu-i indefinibil,
Fără măreție, nu e nici penibil!
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Limba romana
Poet sau nepoet,
Fiind sau nefiind,
Limba Romana-i taina,
Misterul infinit.
Caci cel ce-acum vorbeste,
Nu limba il domneste,
Ci el pe ea scriind,
Misterul deslusind.
Si nu de limba-n sine,
Ci cel ce o graieste,
Ca imparat domneste,
Misterul infinit.
poezie de Cătălin Antonov (5 octombrie 2001)
Adăugat de Cătălin Antonov
Comentează! | Votează! | Copiază!
Un infinit fără de margini e fiecare dintre noi; ne lipsește uneori zborul, alteori poezia dintrânsul!
aforism de Constantin Anton din Simplitate și firesc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Stau în cumpăna
balanței și fac un testament poetic
mă deplasez când pe un braț
când pe celălalt rapid o fac
cânt sub stele cu versul meu stingher
deranjant de cele mai multe ori
uneori stau la mijloc scutindu-mă
de furii în lumina lumânărilor topite
picur cu lacrimi și ceară fiecare vers
ce se întinde agresiv pe pagină
stau în cumpănă fără teamă
sau speranță că voi reuși să cuprind
infinitul în versuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre infinit și poezie, adresa este: