inimă şi lalele

Cântec pentru Terra

superbă mama Terra se învârte pentru noi
când aduce soarele când aduce luna
gândurile negre le spală în ploi
mă creşte la piept nu îmi este totuna.

planeta aceasta -mama primordială
ne ţine în braţe la sânul lăptos
ne învaţă inima să fie cordială
ne trimite spre stele cu avânt voluptos.

naşte curcubeie în creştetul verde
ne învaţă să visam numai splendori
cu aripi de lumină ştie să ne dezmierde
şi ne strecoară în suflete candori.

casa noastră cu acoperiş de stele
ne ţine departe de daimon sperjur
cu veşti de primăvară de la rândunele
în orice colţ de lume trăim lung sejur.

[...] Citeşte tot

poezie de Floare Petrov
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Polen de vioară

Mă tachina ceva sub zăpada coastelor
Încet, pe sub ele se infiripa ceva
Uitată si pierdută intr-o toamnă din clipa mea
Gheizere fierbinţi curg unduitor
Topesc aisbergul gândurilor
Mă impotriveam incătuşat de amintiri
Inchis in catafalcul regretelor
Coconul in care m-am inchis, tăia orice răsăriri
Cu ambră boare de primăvară
Mi-ai cântat ca o vioară
Răscolind trupul de vierme
Zvâcnindu-mi măruntaiele
Te-ai prelins ca un fir de rouă
Pe inima insingurată si uscată
Ai înflorit in ochii... rosie lalea
Şi am căzut in fluture, narcozat de sărutarea ta
Intre petale tale a răsărit primăvara
Polenul de infinit in braţe la tine-l simt
Şi numai ştiu cine sunt
In primăvara ta am renăscut

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sub cruce...

Iubirea ta mă-mbracă-n parfum de patchouli,
Rămâne-aicea veghe, de potolire-n atrii;
Cum măduva-i în os poporul îngerimii,
'Nmuiat cu trunchiu-n dulce de Vino să-mi rămâi.

Iubirea ta mă umblă prin timpurile-ţi coapte,
Scot inima din teacă să-şi ia avânt pe Soare...
Murită-n Altădată când nu-exista-nviere,
Cu poalele luminii desfăşurări în bezne.

Şi-atât de tu prin soartă chemându-mi infinitul,
Şi-atât de tu nemoarte, consoartă din cel Sfânt;
Iubirea ta tulipe, certate cu sahare,
Îmi stă lipită-n taina ce îmi deschide zborul

Şi-albastrului mister De unde-ţi vine Cerul?
Cu bulbii-nseninării sbucniţi aur prin stele;
Cum îţi iubesc eu viaţa, pe vastele-mi trufii,
Aşa-ţi pândesc murirea, numai al meu să fii.

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te du, tristeţe!

Ce faci?! Iar vii tiptil în umbra mea?!
Mai lasă-mă odată, tu, ciudato!
Ştiam că te-am ascuns într-o lalea
uscată, ce-n gunoi am aruncat-o.

M-ai stors de vlagă, încruntând privirea
ce altădată-n Soare strălucea...
În Suflet mi-ai adus nefericirea,
punând-o-ntr-un buchet, de ziua mea!

Te bucuri, ticăloaso, de-mplinirea
ce simţi când vezi cum sufăr şi mă zbat!
Toti ştim că nu îţi place ca IUBIREA
să locuiasc-al Inimii curat.

Te crezi superioară, preţioasă,
când îţi arunci veşminte, la vedere.
Mă faci să nu mai vreau să ies din casă
şi-ai vrea să mă-nveleşti iar cu durere.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pleacă, tristeţe!

Ce faci, iar vii tiptil în umbra mea?!
Mai lasă-mă odată, tu, ciudato!
Ştiam că te-am ascuns într-o lalea
Uscată, ce-n gunoi am aruncat-o.

M-ai stors de vlagă, încruntând privirea
Ce altădată, 'n Soare strălucea...
În Suflet mi-ai adus nefericirea,
Punând-o-ntr-un buchet, de ziua mea!

Te bucuri, ticăloaso, de-mplinirea
Ce simţi, când vezi cum sufăr şi mă zbat!
Toti ştim că nu îţi place ca Iubirea
Să locuiasc-al Inimii curat.

Te crezi superioară, preţioasă,
Când îţi arunci veşminte la vedere,
Mă faci să nu mai vreau să ies din casă
Şi-ai vrea să mă-nveleşti iar cu durere.

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Stranieri. Inimi nenormale. La cap

aha tot e bine aici în Olanda
te uiţi pe geamul maşinii
care te zboară la muncă
şi nu înţelegi nimic
din reclame şi destinaţii
aşa că mai bine
te uiţi la mâinile tale tatuate de cicatrici
şi e cu strângere de pumni
şi e cu strângere de inimă
dar nu le înţelegi nici pe ele
cum morţii ei de viaţă
te pot duce acasă în
cea mai grozavă şi liniştită dragoste
ca apoi tot ele
să te readucă
în travaliul bolnav din străini

Olanda nu e tărâmul morilor de vânt
şi al saboţilor pictaţi
e doar o ţărişoară plată

[...] Citeşte tot

poezie de George G. Asztalos
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Providenţială

Dacă o iubeşti, te aşezi pod de traversat deşertul,
trambulină pentru crezul în flori,
o colinzi la pas în lung şi-n lat,
o ţii de mână şi o ridici de subsoara vederii,
limpezind cerul de nori.
Pătruns de viaţa din ea,
topeşti cu o-mbrăţişare ceaţa, fulgii de nea,
te apropii până la mutatul în dimineaţa buzelor,
le sorbi până te desprinzi de vechiul eu
şi te unifici cu poemul ce ti-e.
E uşor? Este greu?
E o întâlnire providenţială aceasta,
pe care necontenit, cu inima, o scrii.
Trage după ea luna şi soarele,
trage zilele rupte din rai ca strugurii copţi ce pleznesc în vii,
trage cortegii de lalele cu bulbii înfipţi în pântecul anilor. Ştii?
De la-nceput, s-au înfiorat de presimţiri petalele-n sărbătoare.
De atunci, am turtit între doruri timpul,
l-am legănat pe picioarele inimii,
liman de sărutat gândul cel bun.

[...] Citeşte tot

poezie de Iulia Dragomir
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vis viu

împart cerul în bucăţi
şi-mi iau câte o porţie de albastru
atunci când soarele plânge că nu te poate vedea,

laleaua galbenă primită de la tine
se-ntreabă unde-s furnicile ce-i ţineau companie
în grădina în care şi-a trăit copilăria,

o jerbă de neauzite reverii
mânate de sufletul mai neliniştit ca altă dată,
se opresc pe buzele-mi calde,
aşteaptă chemarea ta plăpândă
ce se pierde la poarta singurătăţii mele.

prezentul devine sufocant,
prefer să evadez iar în vise vii
misterul primăverii îmi sărută obrajii scufundaţi în alean
ochii-mi cerşesc iubirea păpădiilor,

flirtrez cu întunericul ce-mi inundă odaia

[...] Citeşte tot

poezie de Cuth Hajnalka
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Şi tu, suflete-al meu...

(Fiindcă astăzi e despre mine... toată ziua...)

Îţi lipiseşi Eul de inima mea
Să ne vezi dinafară încătuşare de foc
Se scuturase înăuntru sânge de lalea
Izbisem cu noi în floare de soc

Vin iar să ne înfrupte typhonuri de-adieri
Acelea de mănunchi ales cu strălumine
Sbucni-va printre pori chiar viile păreri
Că ne-am mutat în flori cu zilele senine

Stau laolaltă îngeri cu forme lungi de raiuri
Căci pentru mine slava se-împarte în neumbră
Culcai pe trup o stea şi va să-ţi cos de plaiuri
Vremile fericirii pierind "colibă sumbră"

Constant ne iese-n cale mângâietoare soartă

[...] Citeşte tot

poezie de Cipriana Tanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Întoarcere la viaţa normală

Am călcat pe sinea mea cu greutatea gândului,
Conştiinţa a ţipat din profunde, trecute istorii,
Mi-a amintit că Decebal a fost Regele Pământului
Şi că urmaşii lui au dovedit măreţie de glorii.

Am călcat pe demnitatea mea acceptând prezentul
Purtător de speranţă şi bună înţelegere, bună
Mărire în zarea lumii unde se pune accentul
Pe pace şi lumină înmugurind din inima străbună.

Porumbeii s-au speriat şi-au zburat la-ntuneric,
Copiii au adunat fulgi şi-au împărţit lalele,
Jandarmii-au mulţumit, la zidul lor puternic
Au îngenuncheat, momentan, hoardele rebele.

Cine-i însetat de sângele, de puterea poporului
Încredinţată prin vot printr-o alegere legală?
Am călcat pe sinea mea, prin vadul izvorului,
Strivindu-mi cu ştiinţă coloana vertebrală.

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mamă

mamă, cu suavitatea muşcată de timpul dintre aguzi
în tremure acum ajunsă şi-n nesigură mişcare...
bâjbâind cuvintele acestea de auzit ce abia le mai auzi,
mereu la geamul lumii începută a fi aprinsă uitare.

o, nici mersul nu-l mai ai ca lumea, din uşă-n perdele...
apăsarea ţi s-a subţiat pe podeaua cărare roasă
aproape străvezie tu, lângă crizanteme şi lalele,
tot mai deasă în disciplina icoanei de pe masă.

în nădejde abia adiere, aproape te mai încerci,
din ochii tăi laşi albastrul rotire spre ucigaşul nord.
unde-ţi este trăirea de odinioară, în ce sfârşiri te îneci
cu fusta grea de stele şi lumina-n pofte de cord?

o, mamă, plâng în verbul ce fuge-n gânduri încoronate...
explodarea tăcerii simt uneori sub al tău direct suspin.
în trupul tău sapă o absorbţie de autentică moarte,
sub ochii mei grimasa ţărnii contrazice gestul de caolin.

[...] Citeşte tot

poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cine mai scrie scrisori

după cum alăptatul la sânul mamei e simplu
şi umplerea stiloului Pionier cu temerile ţărilor calde
bate lutul
mama netezeşte o foaie de dictando
nu-şi poate aşeza inima drept
e imensă
ca o ducere

babushka
scrie şi tu fetelor
nu apăsa pe hârtie cuvântul
sângerează
sângerezi

uite
am găsit caietul de matematică al celei întâi plecată
voi lăsa cerneala să se strângă într-un ultim adio
aşa cum galopau lalele ei prin pătratele întregii lumi

bărbate

[...] Citeşte tot

poezie de Mariana Cornea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bobul salvator

De când mă lupt zadarnic, am pe frunte
Lalele sângerii şi-abia şoptesc:
"Dă-mi, Doamne, râvna Ta să mişc un munte,
Dar nu ca Marcu din Vârful Fracesc.

Ajută-mă să fiu al Tău, Stăpâne,
Şi muntele păcatelor ce-am strâns
Să-l duc din mine ca pe-un stârv de câine
În largul oceanicului plâns.

Nu-mi da averi, nici slavă, nici palate,
Ci cum i-ai dat lui Solomon în veac,
La fel şi eu, vreau pururi să am parte
De-un bob de-nţelepciune, nelumesc.

Căzând ca David, lăcrimând întruna,
Să mă ridic aşa cum el făcea
Şi Ţie mulţumind, să port Cununa
Sârmei ghimpate pentru Ţara mea!

[...] Citeşte tot

rugăciune de Traian Vasilcău (3 mai 2019)
Adăugat de Traian Vasilcău
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare de dragoste pentru laleaua din glastră

în vaza de aramă cu încrustaţii simetrice
trăieşte laleaua mea galbenă
de care m-am îndrăgostit începând de ieri
o privesc pe furiş când nu e atentă şi îi admir
petalele tulpina frunzele postura princiară
tot timpul laleaua mea tace
m-am temut să nu o fi supărat cu ceva
dar mi-a dat de înţeles că nu este cazul
eu însă îmi fac griji de aceea
mi-am luat inima în dinţi şi i-am scris
o scrisoare pe care i-o voi citi astă seară
(nu sunt sigură că ea poate citi şi nici nu i-aş pretinde aşa ceva)
prin care îi voi cere iertare
pentru orice gest sau cuvânt nepotrivit
pe care din nesăbuinţă doar
e posibil să-l fi făcut ori rostit
apoi îi voi mărturisi dragostea mea platonică
şi fără de speranţă pentru că
iubirea dintre un om şi o floare este un delict
atât de înspăimântător încât ceilalţi

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Restanţe

ploaia sau vântul...
sentimentele cuiva
scuturau florile de cireş
la o masă a timpului
nu aveam noi vreme!

! tramvaiul 12 îşi schimbase radical traseul

tu rămâneai

undeva la graniţa aceea
imperceptibilă uman
dintre văz şi irealitate
nu ştiu dacă voiam cu orice preţ
să te caut... să te identific
în dreptul inimii mele vreo 2-3 vrăbii
suficient de muzicale cât să acopere
eventuale trădări ale aproapelui

nu mai ştiu...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniela Luminiţa Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cadou de Dragobete

- Unde-s florile, băiete?
Aşa ştii tu să iubeşti?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă priveşti?

Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva preţios.

Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacţia lor...

Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva din Blogul "Rânduri rupte din viaţă"
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubirea, cadou de Dragobete

- Unde-s florile, băiete?
Aşa ştii tu să iubeşti?
Tocmai azi, de Dragobete,
Cu mâini goale mă priveşti?

Toate amicile mele,
Au primit ceva frumos,
Ciocolată sau lalele,
Ori, poate, ceva preţios.

Sincer, o să-mi fie jenă,
Când vor întreba în cor:
"Ce-ai primit în dar, Elenă?"
Parcă văd reacţia lor...

Cum le zic (de astă dată),
Că tu mi-ai adus... nimic?
Cu privirea aplecată,
Cum le zic? Zi, cum le zic?

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sfatul înţeleptului

Un orator în vârstă, experimentat,
Întâi mediteză şi apoi vorbeşte;
Nu vorbi fără socoteală:
Vorbeşte cuviincios, iar dacă vorbele cad încet, ce contează?
Chibzuieşte, apoi începe să grăieşti.
Spune-ţi singur de-ajuns, înainte să-ţi spună alţii de-ajuns.
Prin vorbire un om este superior unui animal,
Însă un animal îţi este superior dacă nu vorbeşti cum trebuie.
Cum ar putea cineva făuri o sabie bună din fier prost?
O, înţeleptule! Un nimeni nu devine cineva prin educaţie.
Ploaia, în beneficiul a toate care nu se află aproape de ape,
Face să crească lalelele în grădină şi buruienele pe sol sărac.
Pe pământurile saline nu cresc zorele:
De aceea nu arunca seminţele tale şi nu ara acolo.
A face bine unor persoane ticăloase şi nelegiuite
Este ca atunci când faci lucruri rele oamenilor buni.

Sinceritatea este pe placul lui Dumnezeu;
N-am văzut pe nimeni rătăcit pe un drum drept.

[...] Citeşte tot

poezie de Saadi, 1213 -1291, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Glossă – un poem iubitei

Cu ochiul candid de poeme,
Plutind cu sufletul spre stele,
Îmbujorat de-atâta vis,
Iubito, alt poem ţi-am scris,
Din sărutări catifelate
Ascunse-n văgăuni de noapte.
Din flori de crin, voal de mireasă
Pe chipu-ţi, vreau să strălucească.

Cu ochiul candid de poeme,
Dintr-un buchet de crizanteme,
Ţi-aş ninge-n păr de abanos
Doar un poem – cel mai frumos.
Şi talpa eu ţi-aş săruta
Şi în genunchi, iubita mea,
Aş sta de dor, la căpătâi...
Rămâi în visul meu! Rămâi!

Plutind cu sufletul spre stele,
Nectarul vieţii-am strâns din ele...

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Paradoxul creaţiei

Păşeam agale- în iulie de foc -
Cu soarele în explozie de atom.
Şi mă gândeam; ce mic sunt, deşi-s om...
Mai mic, decât un câine, hârjonind de joc.

Cu creierul- fierbinte de amintiri-
Găseam că sunt total în handicap.
Uitat pe aici, de lume... de nu încap;
N-am loc, nici cum cel câine, printre firi.

Căci limba nu serveşte la nimic,
Chiar de vorbeşti, căci nimeni nu ascultă.
Nici nu mai ştiu, ori lumea-i foarte multă?
Ori spaţiul, ce mi-l cer, devine mic?

Nici nu mai pot să-mi stăpânesc, în piept,
Dorinţele nebune- câştigate...
Ce-am învăţat, mulţi ani, când făceam carte...
Şi mulţi apoi, gândindu-mă deştept...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (17 mai 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!