Citate despre inimă și odihnă, pagina 2
Caut har, îngăduie-mi odihnă...
Caut har înaintea Ta,
îngăduie-mi o clipă odihnă lângă Tine!
Lucrările ce le fac,
le voi sfârși mai apoi.
Pustie de vederea feței Tale,
inima mea nu cunoaște răgaz și tihnă
și truda mea-i numai povară fără margini
într-un pustiu de suferință.
Acum vara a venit la fereastra mea,
cu murmurul și suspinele ei
și albinele grăbite
aduc dragoste tufișului înflorit.
Iată ceasul de pace și de cântare,
față către față cu Tine,
binecuvântarea vieții mele,
în liniștea acestui blând popas!
poezie celebră de Rabindranath Tagore din Gitanjali - Ofranda Lirică
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?
Ce spaimă, ceas de ceas m-alungă?
Viața-i scurtă, ziua-i lungă.
Alt loc vrea inima, tot altul
Nu știu de vrea mereu înaltul;
Departe însă ar pleca,
S-ar rupe chiar din sinea sa.
La pieptul drag de cade-n zbor,
Gasește-un cer odihnitor,
Vârtejul-viață-o zmulge-n larg
Și-un singur loc i-e pururi drag;
Orice-a pierdut, orice-a râvnit,
Tot înșelată-i la sfârșit.
poezie celebră de Goethe din Poezii (1957), traducere de Maria Banuș
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Inima este cel mai frumos templu de pe pământ în care se odihnește Hristos. Ea este singura casă în care vrea să-și plece capul Hristos. Cât de fericiți eram atunci când, copii fiind, ne legănau mamele noastre în brațe, iar noi dormeam cu capul pe pieptul mamei! Tot așa se bucură și Hristos când Îl lăsăm să se odihnească în inimile noastre.
citat din Ioan Selejan
Adăugat de andreea93
Comentează! | Votează! | Copiază!
Fericirile vieții
Nu ai trăit de n-ai simțit
cum floarea de cais îmbată,
în primăvară
orice fată
și nici de n-ai stors vinul,
niciodată!
Nu ai trăit de n-ai simțit
în cântecul păsărilor,
o muzică a stelelor
și nici inimă n-ai avut,
prin crâng, de nu te-ai abătut!
Nu ai trăit de n-ai simțit
mirosul frunzei jeluite-n bătătură
și nici de n-ai adulmecat
mireasma primăverii-n arătură!
Nu ai trăit de n-ai simțit
aroma sfintelor gutui
îmbălsămând în iarnă, casa
și nici de nu te-ai odihnit
în fân, la coasă!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste de mai
Zâmbește soarele în bob de rouă
și-un curcubeu se leagănă voios.
Pe florile înmiresmate
se odihnește zborul cel duios.
Zâmbești și tu și-n ochii-ți verzi
ce oglindesc natura zgomotoasă
poți chiar și liniștea să-ți pierzi,
scăldându-te, în viața lor voioasă.
E-o primăvară plină de mister
pe câmpuri, în livezi și prin păduri.
Mă-mpodobesc cu flori de măr.
Tu, verde drag, iar inima îmi furi!
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Secvențe în alb și negru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum să-i mulțumesc lui Isus pentru că nu mi-a dat să găsesc decât amărăciune în prieteniile pământului; cu o inimă ca a mea m-aș fi lăsat prinsă și mi s-ar fi tăiat aripile, atunci cum aș fi putut să zbor și să mă odihnesc? Cum ar putea o inimă înclinată spre afecțiunea creaturilor să se unească intim cu Dumnezeu?... Ah! simt că Isus mă știa prea slabă pentru a mă expune ispitei, poate m-aș fi lăsat mistuită de înșelătoarea lumină dacă aș fi văzut-o strălucind înaintea ochilor mei...
Sfânta Tereza de Lisieux în Istoria unui suflet
Adăugat de margareta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ceea ce inima mea nu a înțeles niciodată este că noaptea a fost făcută pentru a dormi și a te odihni, nu pentru a-ți aminti și a te întrista.
Valentina Ruică în Însemnări personale (21 decembrie 2020)
Adăugat de Valentina Ruică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Undeva, între pământ și cer
Undeva, între pământ și cer
Sufletul meu rătăcește stingher
Și se zbate și încearcă a ști,
Unde mai bine s-ar putea odihni.
S-ar duce în cer, mai bine să-i fie
Durerea s-o uite, cum vântul adie
Dar cum ar putea să lase pământul
Când tot ce iubește îi macină gândul
De vorbă eu stau, cu sufletul meu
Încerc să-l ajut, să-l feresc de ce-i rău
Un sfat am să-i dau, pe pământ să mai stea,
Iubirea s-o lase în inima mea
Să o pot împărți cât încă trăiesc
S-o primească în dar, toți pe care-i iubesc
Să rămână cu ei după ce voi pleca
Amintire să fiu, eu... și inima mea!
poezie de Elena Bulancea (10 decembrie 2018)
Adăugat de Elena Bulancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum ar fi să îți imaginezi că fiecare om din jurul tău joacă un rol special ca să te servească cu toată forța vieții și a sufletului... pe Tine. Oamenii răi - să te antreneze să te poți apăra, să faci discernământ și să devii puternic. Oamenii pe care îi disprețuiești - să te antreneze să ai compasiune, empatie și înțelegere. Oamenii pe care îi iubești - să te antreneze să descoperi frumusețea și plăcerea vieții, să intri în contact cu inima ta și să îți ofere un loc unde să te poți odihni după toată munca de mai sus. Cum ai privi atunci oamenii din jur, mai ales când realizezi că toți știau deja asta, iar tu ai aflat doar acum?
citat din Pera Novacovici
Adăugat de George Aurelian Stochițoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Crângul pierdut (fragment)
Recunoștiința pentru dragostea ce s-a ivit
Când ai apărut tu,
mă chinuiam în adâncul cel mai ascuns
al unei peșteri fără aer și fără de ieșire.
Dădeam din mâini în întuneric, agonizând,
auzeam un horcăit, un zbor de aripi
ca pulsul unei păsări nevăzute.
Ți-ai revărsat asupră-mi părul
Și am urcat la soare și am văzut că el era doar aurora
ce acoperea o mare în flux de primăvară.
A fost de parc-aș fi sosit în cel mai mândru
port din miazăzi. Se-necau în tine
priveliștile cele mai strălucitoare:
munți limpezi, ascuțiți, încununati
cu zăpada trandafirie, cu izvoare tăinuite
în faldul umbros al pădurilor.
Am învățat să mă odihnesc pe umerii tăi
și să cobor prin râuri și pripoare,
să mă-mpletesc în ramurile-ntinse
[...] Citește tot
poezie clasică de Rafael Alberti
Adăugat de Gerra Orivera
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să trăiești în pace
Pacea e soția dragostei,
care înseamnă
curățirea minții,
blândețea sufletului,
dulceața inimii,
odihna vieții
și lungimea unei prietenii.
Inimile oamenilor
se leagă doar prin
armonie și pace.
Se unesc și prin
durere și fragilitate,
fără vărsare de sânge
și primesc binele în suflet.
poezie de Eugenia Calancea (11 august 2019)
Adăugat de Eugenia Calancea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nevoie de iubire
Am cercetat, anatomic vorbind
componența inimii;
desenele spuneau limpede:
traiectoria
parcursă de sânge de la creier
spre tălpi, și invers e drumul,
mereu același drum,
ce inima îl face
pentru binele trupului,
cedând la toate...
unde găsește creiere îmbâcsite
pompează să scoată osmoza apoi
lăsând cale liberă
se odihnește...
... Anatomic vorbind
inima se odihnește încorporând
seva pe care trupul un biet muritor
o ținuse la-ntuneric
neînțelegând că are nevoie
[...] Citește tot
poezie de Elena Olariu din Șoapte înscrise pe frunze (2010)
Adăugat de Genovica Manta
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune pentru morți
Pășește ușor, că ea este pe-aici
Acoperită toată de zăpadă
Vorbește-ncet, plăcerea să nu-i strici
S-audă florile cum cresc grămadă.
Și-avea un păr de aur ce lucea,
Ici-colo cu câte-o șuviță brună
Frumoasă și prea tânără era
Să cadă așa devreme în țărână.
Era ca nufărul din heleșteie
Însă abia-abia dacă a știut
Că nu mai e fetiță, ci femeie
Atât de repede și dulce a crescut.
Sicriu de lemn și piatră foarte grea
Îi stă pe piept și aspru o strivește
Și simt acum că am inima rea
Când ea acolo jos se odihnește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Oscar Wilde, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să nu te îngrijorezi dacă ai rănit inima unui bărbat; în cel mai rău caz este puțin scrântit și o săptămână de odihnă o să-l pună din nou într-o perfectă stare de funcționare.
citat din Helen Rowland
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
- tobă
- Toba este inima muzicii. Saxofonul poate cânta și apoi se odihnește, la fel ca toate instrumentele, cu excepția tobei; bateristul continuă - nu-și poate permite să se oprească.
definiție de Jo Jones
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire
Iubești - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori și de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.
Iubești - când suava icoană
ce-ți faci în durere prin veac
o ții înrămata ca-n rana
stravechiului verde copac.
Iubești - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânți să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.
Iubești - când simțiri se deșteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga
Adăugat de Elena Meculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Audioteca Citatepedia
Recită: Michelle Rosenberg
Așteptând ca rătăcitele tale cuvinte
Privirea ochilor mei
s-a proptit pe marginea
acestei zile
ștergându-mi lin
din calendarul sufletului
acea amorțeală statornică
tu ai plecat
și nimic nou sub inima ta
doar acel gust insipid
pe care îl știu
efectul exploziei
tăcerilor tale nucleare
eu îmi caut încă respirația
prin umbra trupului
unde-mi odihnesc rănile
prin palmele cuminți ale ierbii
așteptând ca rătăcitele tale cuvinte
să mă trezească
cu îmbrățișări de săruturi...
poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nefericirea este rezultatul încercărilor repetate de a trăi vibrația sentimentelor intense după legile rațiunii. Iubirea nu cunoaște decât glasul inimilor în care se odihnește dorul
Andreea Palasescu (4 aprilie 2015)
Adăugat de Andreea Palasescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
1917
Focul tăcu. E zi de odihnă. Privim din tranșee
rețeaua, livada cu flori, și zdrențele-n sârmă.
Simți Paștile-n liniști. Încă o dată cei zece tovarăși
stăm într-o groapă, asemenea bărcii fără de cârmă.
Scumpe făpturi, fluturi mulți, năvălesc din apus
cu-nalte sclipiri jucăușe, curate.
Trec pe deasupra în pâlcuri, culori salvate
din alt continent, cufundat și răpus.
Mâne bătaia va-ncepe din nou. Fii, inimă Źlemn,
când fiecare-n tăcere se-ntreabă: care pe munte
cădea-va întâiul? - Când fiecare pe cealaltă frunte
ar vrea să citească un semn.
Eu singur le zic: Fiți liniștiți! Odată cu zorile
cădea-vor întâi nu oameni, ci florile!
Dedițeii aceștia cu bluze albastre,
păpădii cu coifuri de aur ca ale noastre!
poezie celebră de Lucian Blaga din La curțile dorului (1938)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pluș de inimă
Pluș de inimă, să-mi fi
Să-mi odihnesc spinii..
Si de vei dori,.. ai iubii!
In petale se vor topi
De mac și iasomie
De care-ți plac dragă, ție..
Impletind din lăstari lor
Un hamac tandru de ador
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și odihnă, adresa este: