inimă şi perle

Perle de timp

Acolo, unde plânsul zgomotos al izvoarelor
deşteaptă geana dimineţii,
căzând în cascade reci prin văi şerpuitoare şi tămăduitoare pentru suflet,
ne-am răcorit râvna inimii
şi durerea picioarelor zglobii neînţărcate de drumeţii,
aşa cum ploile reci răcoresc duritatea fierbinte a pietrelor încinse de soare.
Acolo, unde aburul ceţii se ridică spre cer
lăsând în urma lui fantomele brazilor bătrâni
şi aromele verzi ale naturii,
surâsul soarelui scalda perlele de rouă
agăţate pe suliţa fiecărui fir de iarbă
construind un câmp de vis
pentru ochii noştri sensibili la frumos.
Rătăciţi printre flori de câmp,
adorate de cerul sufletului,
timpul îşi lăsa clipele în zbor mărinimos
să trecă pe lângă noi ca vântul gândului.
Sărutată îndelung de tine iubire
şi de tot raiul înconjurător,
având martori ochii lacomi ai drumeţilor,

[...] Citeşte tot

poezie de Valeria Mahok (23 iunie 2006)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scriindu-mi tristeţea

Pronia cerească mi-a luat demult soţia,
Acum mi-a răpit şi fiul.
Cei doi ochi nu-s uscaţi încă,
Inima mea îşi doreşte moartea.
Plouă şi ploaia este absorbită de pământ,
O perlă se afundă în adâncul oceanului.
Scufundă-te în mare şi poţi găsi perla,
Sapă în pământ şi vei găsi apa.
Numai oamenii se întorc la sursa primară, acolo jos.
Pentru eternitate. Ştim asta.
Mă strâng în mine – spre cine m-aş putea întoarce acum?
Emaciat, o umbră în oglindă.

poezie de Mei Yaochen, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Castel sclav timpului

Îmi tăiam trupul cu condeiul
Răsfirându-mi crud mercurul
Se aduna într-o urmă nebunul
Pe unde sfinţise-i tu nisipul

Dezgheţat de tine dintr-un
castel de privire saturn
din zeroul absolut chiaun
într-o rouă cu care atârn

pe geana ta adormită
ce-mi lasă inima uimită
dărmându-i câte o stalactită
când răsfiri bucla de heruvimă

ca o adiere de boare lină, marină
in carapacea inimii, perlă divină
a oceanului stelar, tu rouă de quasar
ce te topeşti în abur de lumină

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te rog

Un ger năpraznic a căzut
Peste poteci si în grădină
Dantele albe căzând eu am văzut
Se asterne liniştea divină

Fulg răzleţ îmi joacă n faţă
Joc al genelor prin perle reci
Ţurţuri gustul aromă de viaţă
Căldura inimii pavăza de treci

Când cerul este n sărbătoare
Vesteşte venirea unui crai
Aud glasuri de orgă o încântare
Sufletele ce cântă în rai

Te astept să te arăţi în noapte
Prin asternuturi albe de zăpezi
Să mi vorbeşti în blânde soapte
Te rog adumi inima pierdută prin zapezi

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

prins de inimă cu o perlă
vuietul mării răscolite
e o simfonie nebună
ascultată în liniştea unui cercel

urmează tăcerea
îndulcită de şoapte
cu îngânări şi pauze
brodate pe braţe desprinse de trup
pe care aleargă note muzicale
în ordinea clipelor clare
ce par mai secrete
atât

poezie de Marilena Tiugan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Porţi spre Paradis

Emoţia surprinzătoare devine gând constant şi prezent,
gândul devine nevoie, nevoia se transformă-n iubire,
al inimii parcurs adiacent, sentiment omniprezent,
undă şi spirală, apoi, lumină-n dezrobire...
************************
Regele felin din înaltul castel privesc,
bucăţi de inimă zboară în vânt,
licurici statici clipa văduvesc,
culori dezactivate se pierd în cuvânt.
În seara-ntunecată, adevărata circumferinţă desenez,
culeg mici perle negre stăpânite de entităţi
în permanenţă evoluţie şi schimbare-n bucăţi,
un cadru alb-negru sau minunate monturi ecosez.
Prizonieră cu voie, iubirea-n muşcătura mâinii tale simt,
o văd cum niciodată nu face schimb
şi viaţa ţine strâns ca şi cum ar apăra-o de lanţuri cu zale dinţate
ce la pândă stau în mintea mea slabă, fragilă, plină de ambiguitate.
În dar primesc delicate ţesături, în mână prind coralul exonerat,
dorindu-mi acum a percepe netezimea stâncii ce l-a generat...
Mă-ntorc în sfârşit unde aerul e dens

[...] Citeşte tot

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Magdalenei

O, Magdaleno, arată-te, chipu-ţi-arată,
chipul ce-aidoma e cu-o roză-nvoalată.
Părul de aur ţi-arată, părul subţire,
ochii ca stele ce trec în uşoară clipire,
dulcea ta gură, ca trandafirul, mi-arată,
perlele mici, sânul tău gingaş, de fată.
Mâna de alabastru în care palpită
inima mea! O, tâmpă visare, smintită!
Ce mai râvnesc, nefericitul? Ce stărui?
Doar te privesc, vlaga se duce, mă nărui,
nu pot vorbi, flăcări ascuns săgetează,
capul îmi vâjâie, beznă pe ochi mi se-aşează.

poezie de Jan Kochanowski din Din poezia de dragoste a lumii (1965), traducere de Maria Banuş
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

În lumina lunii

Luna-i tristă, rece, lipsită de sânge, mânjită cu iod.
Luna nouă – profilul palid al unui cap de mort;
În pofida frumuseţii perlelor arăbeşti, strălucitoare,
Bobocul florii de trandafir e mai frumos, socot.

Într-un colţ de lume, eu, ţărână însufleţită, muritoare,
Ador această lună palidă, ador acest chip de mort!
Şi pe-altarul nopţii, incendiată de flăcări, o floare
Beată de parfumuri stranii, inima mea – o resemnare mare.

Cunosc bine buzele uscate de blesteme şi de vin
Sărutând, după dezmăţ, urma lunii cu miros de pelin.
Smintit cel care moare-mbrăţişându-i imaginea în lacuri...

Fiindcă ea-i lumina inocenţei, fiindcă preschimbă-n podoabe
Tot ce-atinge raza ei magică, iar lucrurile devin albe...
Se-albesc şi cele mai negre suflete, şi uită-o clipă de necazuri.

poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Colindul colţului de pâine

E miez de iarnă şi străbat din deal colinzi duioase
Iar geamurile strălucesc şi-s, astăzi, luminoase,
E hârjoneală pe drumeaguri, e ziua de Crăciun,
Şi orişice creştin doreşte să pară azi mai bun.

E sărbătoare peste sat dar lângă o portiţă
O bătrânică firavă, cu ochii de fetiţă,
Priveşte lung, dezamăgită, pe drumul ce-i pustiu
Precum pustiu îi este-n suflet, pustiu şi prea târziu.

În mână ţine un posmag şi se gândeşte "oare
Să muşc din el şi eu niţel?", căci leneş, la picioare
Se gudură un mâţ bătrân şi schelăie un câine
Privind cu jind la bucăţica minusculă de pâine.

Îl amiroase şi-l împarte, frăţeşte, la cei doi
Cercând să îşi înece foamea şi gândul la nevoi,
Că-i sărbătoare, e frumos, şi amintiri plăcute
O năpădesc şi îi revin din vremuri neştiute,

[...] Citeşte tot

poezie de Eugenia Mihu (12 decembrie 2016)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oare cine eşti tu, fată?!

Lacrima e fructul sfânt,
E al inimii cuvânt,
În vremi când sufletul tace
Neaflându-şi a sa pace...
Când glasul s-a săturat
Să mai strige-n lung şi-n lat,
Ofuri vii ce-l încovoaie,
Răscolind prin măruntaie.
Colţ de suflet sfâşiat
În vreun spin înveninat,
Perlă icnind fără vrere
Şi născută din durere,
Oare cine eşti tu, fată
Şi de cine ne-ai fost dată?!

poezie de Mihaela Banu din In volumul Eu râul tău, tu matca mea (2015)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alooo?!?...

- Bună, ce faci?...
Ţi-e dor de mine
Sau m-ai uitat definitiv?...
Te rog! E un imperativ
Să te revăd... Ce mult îmi placi!...
Mi-e gândul zilnic doar la tine,
Nu pot să mai trăiesc de taci.
Nu-nchide!
Te rog mult ascultă...
Că nu te costă, eu plătesc!
Din suflet mă-nvinovăţesc
De tot ce crezi gânduri perfide...
Mi-e inima dragoste multă
Şi şoaptele îmi sunt livide,
Te rog mai stai!
Dă-mi o speranţă
C-o să mă ierţi de ce crezi tu!...
I-aţi de la "nu" mică vacanţă,
Întreabă-ţi sincer sufletu'...
Nu-ţi cer nimic să pui, să dai,

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (5 aprilie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Amprentele noastre

O inimă plânge în cuvinte,
o amară constatare sau un dulce avertisment
ameţitor ca şi un lucru amânat de teama riscului
de a te risipi, din prea multă plăcere.
Ai grijă de visele tale
şi nu uita de frumuseţea nopţii!

Pe unde treci îţi laşi amprenta,
un timp trăit împreună, perle sub valuri,
un semn, nufărul deschis în palme,
un talisman ascuns în suflet,
o hoya albă care-mi vorbeşte în locul tău,
roua de pe flori înşirată pe lanţul de la gât
şi dulcele emoţiei rodiului înflorit.
O lume de poveste risipită în ochi cu mare dăruire!
Ce mult contează să rămâi cu un semn,
vibraţia dispare abia atunci când se vindecă
locul marcat de emoţie!

Chiar dacă nu eşti aici, poţi schimba ceva în bine,

[...] Citeşte tot

poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de Irina Lucia Mihalca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Just be f...b...

Uitaţi pe-o Terra-n deplasare
-Fără de mame şi copii,
"Click" zi şi noapte-n căutare
Sătui de trai de zi cu zi,
Din funduri de tărâm de suflet
În adânc străfund, în gând de vis-
Ne alergăm într-un răsuflet
Pe un ecran, spre Paradis...
Culori şi nume nu-s rivali;
Ne întâlnim idei şirag
Cum perle pure, în virtuali
Ne vindem inimi, drag la drag...
Facem "love club"-ul de Planetă,
Ne spovedim făr-a fi popi,
Părtaşi, fără de verighetă,
Trâind cu jind, pân-am fi gropi
În lumea, nudă-n siguranţă...
Ne-am fabricat amici tumult
Cu-acord de-o mică importanţă;
De-o floare pe cavou şi-ascult...

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (22 octombrie 2010)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Madrigal trist

I

De eşti sau nu cuminte, mi-e totuna!
Fii tristă şi frumoasă, draga mea!
Învie-n zvon de râu şi văgăuna,
În ochii plânşi e farmec, şi furtuna
Din orice floare face câte-o stea.

Când în restrişte fruntea ţi se pleacă,
Iubirea mea îşi încordează dorul
Simţind că-n groază inima-ţi se-neacă
Şi peste viaţa ta de azi, săracă,
Trecutul hâd îşi desfăşoară norul.

Mi-eşti dragă mult, când ochiul tău prelung
O undă caldă ca de sânge-l doare,
Când alintându-te nu pot s-alung
Prea grele chinuri care te străpung
Ca un suspin adânc de om ce moare.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Charles Baudelaire din Florile răului (1857), traducere de M.D. Ioanid
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Candori eterne

Tu eşti un vis din spaţiul ce naşte perle vii,
Un vis venit din cosmos, prin glorii să mă scalde,
Lăsând în dulci răsfrângeri aprinse bucurii,
Potop de fericire brodată cu smaralde...

Mi-e inima un templu cu-ascunse frumuseţi
În care-i numai ziuă cu fulgere de doruri.
Candorile din tine mă-nalţă-n zeci de vieţi,
Iar vocea ta-i aceeaşi cu-a îngerilor coruri.

Mireasma primăverii mă-mbată când apari,
Lumina ei troiene de nostalgii trimite.
Chiar umbra ta e-o vrajă ce-aruncă valuri mari
Făcându-mă cascada iubirii infinite.

Stăpână-mi eşti pe viaţă, chiar de-mi spui că-ţi sunt eu.
Un univers de inimi pulsează-n amândoi!
Ştim că-n Divinul Plan avut de Dumnezeu,
El, când crease lumea, a fost doar pentru noi...

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sărut ...

O pecetluire
Sfântă de iubire
Zefir ce adie
Puf de păpădie
Inimi în simţire
Din vis tresărire
Petale de roze
Candori de mimoze
Zbatere de fluturi
Zbor înalt de vulturi
Perle mici de rouă
Strop de lună nouă
Aripi moi de înger
Lucire de fulger
Raze blânde-n soare
Plinul de savoare
Pe nouri plutire
Tandră contopire
Buze-mpreunate
Pe nerăsuflate

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Banu din Ne învârtim în cercul vieţii (2012)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet de tacere

Ca un animal care şi’a primit prada
Mă-nchid în mine cu versurile tale,
Între noi şi noi acum
Ne urcăm pe cer pe împinse tăceri
Ne rod cuvintele tălpile
Dar privirea mea rămâne agăţaţă de chipul tău
Iar dorul tău urcă prelung cu mâinile mele.

Pentru că vii când nu te chem
Desculţ/ă prin roua gândurilor
Când nu ştiu ce caut
Pentru că nopţile nu au culoare
Dacă fugi cu albastrul în dinţi
Pentru că amurgul topit peste creştet
Nu e decât un vis întins pe sfoară
Zburându-ne clipele... fulgi

II
De mână cu sufletul, prin tine
călătorie

[...] Citeşte tot

poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!

Din noapte mi-am făcut cunună

Din clipa când te-am cunoscut
din noapte mi-am făcut cunună
şi-am încrustat în ea
turcoaze şi safire,
stelele de pe cer le-am înşirat
ca perle si doru'-n colier.
Cu margaretele câmpului
mi-am împletit gleznele
în brăţări înflorite, şi...
cu florile câmpului,
cu adierile vântului
şi cu toate visele inimii
mi-am umplut braţele...
că-n acest fel vreau să te aştept,
iar dacă vii - o veşnicie-n viaţă
vreau să te păstrez!

poezie de Maria Grosu
Adăugat de Nicoleta Ilade
Comentează! | Votează! | Copiază!

Să nu laşi...

Să nu laşi luna să te aştepte
Ti-am făcut din razele ei,.. trepte
Să urci cu buzele pe tâmple
Să nu laşi soarele să te cheme..
Te asteptă căldura palmelor
să-ţi împletească in bucle, diademe..
Să nu-mi laşi marea cu plaja goală
In scoicile ochilor,.. eşti perlă
Să nu laşi pădurea să-ţi strige ecoul
In poiana inimii, unde eşti izvorul..
Să nu laşi dorul să mă ucidă
Sub soare şi lună
Prin valuri şi codri
Căutându-ţi ochii...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cascada

Apă şi om,
voi sunteţi eterna mişcare!
Voi sunteţi goana neostoită: voi sunteţi spiritul!
O stâncă nu rămâne neclintită, un zeu nu rămâne deasupra:
strălucirea voastră despică blocurile de granit,
sub vocile voastre plesnesc tăcerile morţii.

O cascadă, tu, dans de perle,
din trunchiul tău de apă, unicul, prăvălit,
înfloreşti pe pământ milioane de ramuri fluide!
Te dăruieşti otrăvitei urzici din şanţurile drumurilor,
înalţi fântâna verde, ţâşnitoare, a palmierului,
în roua ta se răcoreşte floarea de nu-mă-uita,
iar unsurosul măslin te soarbe cu pompe de-aramă.
Tu eşti nemărginita iubire a pământului!

Aşa vreau şi eu, nemuritoarea-ţi iubire,
să curg în şiroaie şi să mă revărs peste omenire:
de jos, din singurătate, de jos
înspumat, să mă retopesc în iubire

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Yvan Goll din Poezia germană modernă (1967), traducere de Petre Stoica
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!