Citate despre inimă și prăpăstii, pagina 2
Metamorfozarea dorului (sonet)
METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)
Cu-al timpului fuior țes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieții mai ușor să îndur
Plânsul singurătății din apusuri.
În colț de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.
Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.
Va răsări laur în destin menit,
Din dor metamorfozat în chihlimbar,
Încununând iubirea la infinit.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din Sonete dedicate iubirii (18 mai 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Metamorfozarea dorului (sonet)
METAMORFOZAREA DORULUI
(sonet afectiv)
Cu-al timpului fuior țes voal de visuri,
Ca să-l dăruiesc dorului trubadur,
Prin toamna vieții mai ușor să îndur
Plânsul singurătății din apusuri.
În colț de voal leg al inimii murmur,
Să nu spargă tăcerea din abisuri.
Un veac a fi purtat prin universuri,
Căutând muză pentru mariaj pur.
Împreună trec al stelelor hotar,
Să-i cunune Împăratul din zenit,
Sorbind iubirea din pocal cu nectar.
Va răsări laur în destin menit,
Din vis metamorfozat în chihlimbar,
Pe-a veșniciei cale spre infinit.
[...] Citește tot
sonet de Maria Filipoiu din De dragoste și dor (2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Clipa
s-a sfărâmat,
pulberi de vise se preling,
îmbrățișând ultimul arpegiu al Baladei
zece
încui poarta
cheia deschide ușa speranței
un car scârțâie greu în abis
ritmuri sacadate de inimi
salcia plânge, așteptând
valuri, valuri de cifre și stele
șoaptele tăcerii
îmbrățișează clipa uitării.
poezie de Camelia Tripon
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cu cât prezentul
Cu cât prezentul urcă spre viitor, suvoi,
Adânc, tot mai nostalgic trecut rămânem noi!
Când viitorul fi-va prezent abia-nceput,
Demult antichitate va fi acest trecut!
Ades mi-aud în vine, de cine stie când,
Materia sau timpul necontenit pulsând:
Mai pure decât spicul imaculatei spumi,
În fiecare clipă se nasc atâtea lumi...
Mărire, armoniei din cer si din genuni!
Pătrunde bine tâlcul acestor succesiuni:
Alături de furnică si munte colosal,
Esti parte din solemnul poem universal!
Prin inimă, regretul să-ti treacă mai usor,
Ca prin adâncul mării o umbră de cocor...
poezie celebră de Eusebiu Camilar din Poezii, 1964
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Refugiul păsărilor de noapte
Acolo sus e un pin strâmb
cu trunchiul arcuit
stă absorbit și ascultă abisul.
Refugiu de păsări de noapte
în ora cea mai târzie răsună
de-un fâlfâit de aripi
Are chiar și un cuib inima mea,
suspendat în întuneric, o voce;
stă chiar ascultând, noaptea.
poezie de Salvatore Quasimodo, traducere de Nastasia Herinean
Adăugat de Nastasia Herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvinte de nisip
Joci cuvintele
celor care nu înțeleg
cu țelul vieții bleg
ce primesc și nu aleg
dintre nisipul abisurilor
perla infiniturilor
din carapacea inimilor
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ritm de continuat
Noaptea nu a fost de vină
S-a-ntâmplat că s-a-ntâmplat
Fire oarbe de lumină
Au suit încălecat.
Lucii plase sanguine
Desenând Electric-Cer
Tremură în voi și-n mine
Ciorna Marelui-Mister
Peste cat și peste vis
Lungi persoane somnambule
Clatină lângă abis
Þeste verzi de libelule.
Și gunoiul în căldări
Fierbe colorând cu pete
Roșu-galben fund de mări
Pe înecul din perete.
[...] Citește tot
poezie de Nina Cassian
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
De neuitat
De voi uita, adu-mi aminte,
Dar ce tot spun, nu pot să uit,
Degeaba caut prin cuvinte,
S-ascund că inima mi-o mint.
Mă tot prefac, dar vezi tu, dorul
Mi-aduce-n gânduri chipul tău
Și-ascund în zâmbet adevărul,
Când simt că mă mai pierd în hău.
Tu îmi lipsești și din păcate
Așa va fi aici, de-acum,
Deși cu mine, ești departe,
Nu mai pășim pe-același drum.
Ne leagă însă poezia,
În ritmul ei ne regăsim
Și ne șoptim că veșnicia,
Ne va lăsa să ne-ntâlnim.
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt douăzeci de ani...
Sunt douăzeci de ani și încă unul...
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.
Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu știu un lucru care-i ținta vieții:
Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roșu-al meu și-al dimineții.
E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.
Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Și cerul se întunecă-n frumos
Însângerat și vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
- dragoste (vezi și iubire)
- Dragostea este energia cosmică ce izbucnește în constelații și se ascunde în abisul atomului; este șoptită de Duhul Sfânt în inimă și afișată înaintea ochilor oamenilor pe Cruce. Ea ne oferă tot ce are și cere de la noi tot ce-i putem da.
definiție de Lumsden Barkway
Adăugat de Adriana Pleșca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Păsări de abis
ne vedeam la capătul zilei
într-o absidă,
uneori
te așteptam la capătul puterilor
într-o trecere a vieții
prin fața ochilor.
te credeam centrul absolut al
Pământului,
tu mă luai drept
punctul de sprijin
al singurătăților tale.
erai ca trecerea unui inel
prin degetul destinului,
eu eram doar fulgerarea unei păsări
de abis
prin inima ta
într-o secundă,
tu te lăsai săgetată
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene triviale
cade pământul
lumea și cerul
în legământul
tare ca gerul
apa la vale
curge în cale
coarde vocale
rup verticale
moare iubirea
inima moare
slabă ca firea
albă de sare
melancolia
tristă oftează
în colivia
largă la bază
[...] Citește tot
poezie de Iurie Osoianu (15 septembrie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
...atât de mult...
Sângele tău e lumina ochilor mei,
Lacrimile mele sunt picături de ploaie...
... cad în oceanul tău...
Inima mea e pierdută în abisul lui,
Asemeni scufundării Titanicului.
poezie de Alexandru Nicovici (2009)
Adăugat de Alexandru Nicovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Elogiu muzei mele
De-ar fi să-ți fac altar, l-aș face din inima mea;
să fii din Soare și Pământ o parte,
din mireasma primăverii și ruginia toamnă,
din Eternitate,
a sufletului meu angelică doamnă.
De-ar fi să-ți fac un templu, l-aș face din albii trandafiri;
să fii o parte din Eden,
din rugăciunea către Tatăl Meu, din albul purității,
să-mi fii imnul abisal de suflet, scris într-un catren,
tu, veșnică Lumină a divinității.
De-ar fi să-ți scriu Poemul, l-aș scrie cu sângele de suflet;
să fii nemuritoarea doamnă a spiritului meu,
zeiță divină,
ție să mănchin, și-apoi lui Dumnezeu,
în veacuri de lumină!...
poezie de Ștefan Radu Mușat (3 noiembrie 2009)
Adăugat de Ștefan Radu Mușat
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Banii care vin spre noi ne pot face aroganți și zgârciți, cum succesul ne poate răsturna în abisul înfricoșător al patimilor sufletești. Drumul către iubire se îngustează când ne uităm spre ceilalți de la înălțimea vulturilor aflați în zbor. Blândețea inimii se usucă pe vrejii de dispreț, de ură și de trufie, dacă sufletul nu este pregătit să primească reușita sa cu modestia și grația unei flori. Tot ce reușim pentru noi și ne aduce energie este menit a se întoarce către aceia ce se zbat, încă, în suferință și-n păcat.
citat celebru din Nicolae Steinhardt
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul și marea [L'homme et la mer]
Om liber, marea veșnic o vei iubi plenar!
Marea-i oglinda ta; la suflet poți privi
În curgerea eternă a undei sale vii,
Căci hăul tău din spirit nu-i mai puțin amar.
Îți place să plonjezi în chipul reflectat
Și să îi mângâi ochii, și să îl strângi la sân,
Ca inima să uite de-al ei tumult hapsân,
Distrasă de-acest plânset sălbatic, neînfrânat.
Și tu și ea sunteți discreți și-ntunecați:
Căci profunzimea ta, om drag, e nepătrunsă;
Iar bogăția ta, O, mare, stă ascunsă,
Când cu atâta zel misterul vi-l păstrați!
Și iată cum s-au dus ani mulți, chinuitori,
De când nu aveți milă și sunteți învrăjbiți,
Masacrul și omorul ce mult le îndrăgiți,
O, veșnici combatanți și frați necruțători!
poezie clasică de Charles Baudelaire, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lună plină sângerie...
Ca o inimă pustie,
Prevestești speranțe în lume,
Poate rele, poate bune,
Cu nume sau fără nume,
Vii sau moarte în genune,
Oricum, farmeci pe oricine.
Valeria Mahok (aprilie 2015)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
An învățat
Am pansat spinii trandafirilor cu maci
până când am invățat că iubirea este.
Am fabricat dulcegării afumate,
hrană pentru o inimă exilată în aburul norilor,
până când gheața realitații m-a învățat
că a fi
este
Nu a fost...
Am contopit lacrimile cu trupul mării
până am învățat că sarea durerii
curată alb o rană însângerată.
Am ars suflet cu focul deznădejdii
până am înțeles că cenușa
zămislește sâmburele renașterii.
Am căutat zborul în stoluri de păsări
până am înțeles că aripile mele
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță (2008)
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt singur
Obârșiile-izvoare
mă mai leagă. Nu sunt singur.
Mi-a crescut pe câmp o floare,
unde sunt, să nu fiu singur.
Jaruri sfinte, nor fierbinte,
trec pe cer, să nu ard singur.
Inimi bat, se spun cuvinte,
pe pământ să nu cânt singur.
Umbra-alături ia ființă,
unde merg, să nu merg singur.
Neguri vin din neființă
mărturii că nu sunt singur.
Vulturi din robie scapă
și se-nalță; nu lupt singur.
Cade în abis o apă,
în adânc să nu cad singur.
[...] Citește tot
poezie celebră de Lucian Blaga din Vârsta de fier
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Oglinda timpului
Din mintea mea o mare de aburi
Aruncam câte un gând înspre
fântâna timpului abisal
Culegeam spațiul rămas pe toate marginile
În căușul palmei
La câte trei gânduri îmi puneam o dorință
Iar gestul se propaga magnetic
Abisul zămislea câte trei ecouri
Suflându-le către inima mea
Apoi îmi repeta un dor
Simțeam trăirea decupată empatic
Pe lungimea de undă a bătăii de aripă
Alergând sinusoidal pe raza tăcerii
poezie de Mihaela Maxim
Adăugat de Sabyanna
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și prăpăstii, adresa este: