inimă şi salvare

Nu trebuie să vă căutaţi cuvintele în rugăciunea voastră; de câte ori gângăveala simplă şi monotonă a copiilor nu înmoaie inima tatălui lor?! Nu vă lansaţi în lungi discursuri pentru ca nu cumva să vă împrăştiaţi duhul în căutarea cuvintelor. Un singur cuvânt al vameşului a mişcat milostivirea lui Dumnezeu; un singur cuvânt plin de credinţă a salvat pe tâlhar. Prolixitatea, vorbăria în rugăciune umple spiritul de imagini şi-l împrăştie, în timp ce, adesea, un singur cuvânt are ca efect adunarea în sine a spiritului.

Sfântul Ioan Scărarul în Scara
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Numele meu străin e de atingerea Răului, murdărind
Cuvintele magice. Acestea, puteri în ele pot să adune
Pe care gura mea vouă vi le spune;
Din toată Fiinţa mea, se revarsă Lumina în valuri
Sunt o Fiinţă împrejmuită cu ziduri
Într-o lume înconjurată de ziduri,
Sunt chiar zidul zidului
Unicul, fiu al Unicului,
În mijlocul Universului,
Contemplându-l cu har...
În Singurătatea mea, rămân un Solitar...
Nu trece nicio zi fără ca eu să nu salvez ceva...
Toţi trec! Şi trec! Toţi trec prin faţa mea!
Este adevărat, sunt o Fiinţă din care sevele ţâşnesc
Şi sunt născut în Oceanul ceresc...
Mama mea este zeiţa Cerului, Nut,
Ea este cea care Forma mea, de-acum, mi-a făcut;
Eu sunt Nemişcatul,
Marele Nod al Destinului care zace în Ieri,
În mâna mea îşi află destinul Prezentul.

[...] Citeşte tot

poezie din Cartea egipteană a morţilor (1993), traducere de Maria Genescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Botezul

Iubirea a bătut la uşa omului, încetişor,
Cu bunătate, a adus apă din sfânt izvor.
Însă omul n-a recunoscut al său Creator,
A pus al păcatului lacăt pe-al uşii zăvor.

Şi-a bătut din nou la uşă, Iubirea agape,
A venit, omul să-l scape de negre păcate.
Prin sfânt legământ la cruce a semnat,
Cu sângele Său Sfânt, al eliberării act.

De robia păcatului, oricât de mic pare,
Cine crede şi se botează, are salvare.
Cine crede şi face tot ce Domnu-i cere,
Spre cerul veşniciei aleargă, nu piere.

Pumnul de ţărână din glia azi dezrobită,
Găsi-va pacea vieţii, atât de mult râvnită.
Sufletu-mbrăcat în strălucirea veşniciei,
Îşi poartă veşmântul alb, haina bucuriei.

[...] Citeşte tot

poezie de Dan Viorica
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu aş putea înţelege Universul fără tine

Când te pierdeam o clipă din ochi, te căutam la gura râului.
Nu ca să mă salvez de lacrimi sau de durere
pentru că toată copilăria mi-am petrecut-o printre flori;
era una mai slabă de inimă
şi aproape stinsă printre alte lucruri.
Aveam sentimentul că suferinţa ei trecuse de ierburile uscate
ca să sfârşească într-o dimineaţă rece sub o frunză îngălbenită.

Era deja toamnă la prima mea durere
într-o lume născută numai pentru mine,
Îmi spuneai că nu pot fi copil dacă n-am gust de lacrimă, mă ştergeai cu fruntea.
Cântecul tău era pornit să umble pe apele pământului.
Nu aş putea înţelege centrul universului fără tine
cum nu aş fi în stare să mă privesc
în oglindă cu ochii închişi.

Mi-ai spus odată să-i închid la suferinţă, nu ca să mă salvez de lacrimile
care vin din zona cea mai adâncă a spiritului,
ci să îndur orice rană a vieţii.
Ştiu că apele pământului se unesc

[...] Citeşte tot

poezie de Camelia Opriţa din Poeţii noştri (19 octombrie 2009)
Adăugat de Georgiana Dobrin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vizita tinerei doamne

Doamna mea suav albastră
Unică între femei
Dacă nu-mi baţi în fereastră,
Am să intru la idei:
Paşii tăi pe care-i ştiu
Nu se-arată pe cărare
Eu te-aştept ca pe-o salvare
Până nu e prea târziu;

Nu-ţi mai dă inima ghes,
S-a-ntâmplat vreo catastrofă
Că eu n-am mai scris o strofă
De uimire şi de stres?
Hai, prefă-te că nu-ţi pasă
Şi întoarce-te grăbită
Să nu mă găseşti iubită
Atârnând, cu limba scoasă
...
Şi răsună paşi pe trepte:
Graţie şi graţiere,

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Untaru din Vestitorul (1999)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Albina şi porumbiţa

Albina căzu în apă,
Iar porumbiţa o scapă,
Cu o frunză oarecare,
Ca un colac de salvare.

Porumbiţa, vrea să spună
A făcut o faptă bună,
Folosindu-se de plisc,
Însă, fără nici un risc.

Netemându-se de om
Porumbiţa sta-ntr-un pom,
Dar omul, inimă rea,
Îndreptă puşca spre ea.

Albina zbură de zor
Şi-nţepă pe vânător,
Care iute se feri
Şi ţinta nu nimeri.

[...] Citeşte tot

poezie de Gheorghe Ionescu din Viforniţa (2005)
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bărbaţii doresc să poarte o bătălie, să trăiască o aventură şi să salveze o frumuseţe. Asta este scris în inimile lor. Acestea sunt jocurile băieţeilor. Despre acestea sunt filmele privite de bărbaţi. Pur şi simplu vezi lucrul acesta. Este de netăgăduit.

citat din John Eldredge
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Scrisoare mamei

"Mater dulcissima" – acum se lasă ceaţa,
Naviglio bate-n neştire pe diguri,
arborii se umplu de apă, ard de zăpadă:
nu sunt trist în Nord: nu sunt
în pace cu mine, dar nu aştept
iertarea nimănui, mulţi îmi sunt datori lacrimi
adevărate. Ştiu că nu eşti bine, că trăieşti,
ca toate mamele poeţilor, săracă
şi dreaptă în măsura dragostei
pentru fii îndepărtaţi. Astăzi sunt eu
că îţi scriu. " -În sfârşit - vei spune- două cuvinte
dela acel băiat care fugi noaptea cu un palton scurt
şi ceva versuri în buzunar. Săracul, aşa bun la inimă,
îl vor ucide într-o zi în cine ştie ce loc".
" Sigur, îmi amintesc, fu din acea staţie cenuşie
de trenuri încete care duceau migdale şi portocale
la gura Imerei, râul plin de coţofane,
de sare, de eucalipţi. Dar acum îţi mulţumesc,
asta vreau, de ironia ce ai pus
pe buza mea, blândă ca şi a ta.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Salvatore Quasimodo, stassia
Adăugat de nastasia herinean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Suflet trecător

Într-un oraş cu mult soare,
azi, simt palpitînd inimi
într-un tempo democrat.

Un trecător banal
balansează într-un colaps,
spulberîndu-mi gîndurile,
politizate şi ele,
pentru salvarea unui vis
prăbuşit.

Reculeg materia din cer
şi o preschimb
în cosmos anesteziat.

Aici, într-un spaţiu poetizat,
nici nu ţi-ai dori să iradiezi
între glorie şi epos.

Aşteptîndu-mi întîrziat paşii,

[...] Citeşte tot

poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bună varianta mea

La noapte ne certăm definitiv,
Ne despărţim în mici felii de pâine
Şi ne urâm acum fără motiv,
Să ne-mpăcăm fără motive mâine.

Nu-i cauză şi nu e nici efect
În toată încleştarea asta mare,
Iubirea noastră toată-i un defect,
Ferească Dumnezeu să se repare.

Îmi vine să te-njur de Dumnezeu
Si-apoi să-L rog pe El să te salveze,
Eşti binele, precum eşti răul meu,
Cea mai cumplită dintre ipoteze.

Mă calci pe nervi şi mă înnebuneşti,
Ai să mă faci, fierbinteo şi rebelo,
Cu-aceste negre mâini împărăteşti
Să-ţi nimeresc gâtlejul ca Othello.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lacrimile Franţei

Lacrimile Franţei

Demnitari de rang se-adună
În Franţa aniversată,
Să serbeze împreună,
Viaţa-n lumea democrată.

Soldaţi în marş defilează
La celebrul eveniment,
Când ţara aniversează
Trecut glorios în prezent.

La festivităţi din Nisa
Intră camionul morţii,
Cu teroare-n gânduri scrisă,
Păcii să-i îngroape sorţii.

Cei veniţi la promenadă,
Privind moment de neuitat,
Îşi pierd viaţa-n ambuscadă

[...] Citeşte tot

poezie de Maria Filipoiu din Nemuritorii / memorii (14 iulie 2014)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mulţumescu-Ţi Ţie, Doamne

Multumescu-Ţi Tie, Doamne,
C-ai venit în casa mea,
Stai la masă, de Ţi-e foame
Tot ce am bun, Îţi voi da

Loc de cinste vei primi
Căci Tu meriţi, Domnul meu
Şi toate le-om împărţi
Şi Te voi iubi mereu

Pentru Tine, m-am schimbat
Şi păcatul îl urăsc,
Nu mai sunt ca altădat
Tot ce am, Îţi dăruiesc

Inima şi viaţa mea
Sunt ale Tale, Ţi le-am dat,
Casa şi familia mea,
Tot ce am, şi-am căpătat,

[...] Citeşte tot

poezie de Florenţa Sărmăşan din Voi merge pe urmele Tale (12 decembrie 2016)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi aduci aminte de nişte grindină pe pervaz?

Îţi aduci aminte de nişte grindină pe pervaz?
Ne-a salvat de noaptea
în care ne-am contopit coşmarurile.
Dimineaţa am făcut dragoste fără să ne privim în ochi
pentru a nu descoperi groaza ce-a rămas în urmă.
"A fost o zi deosebită, mi-ai spus în uşă
am învăţat să nu iubim."
Am tăcut şi m-am uitat la tine în timp ce coborai scările
şi trântirea uşii a fost ca o împuşcătură în inimă.
Şi-atunci mi-aş fi dorit să alerg după tine şi să te îmbrăţişez prelung,
am vrut să-ţi spun că aş vrea să te ţin în viaţă
când această teribilă moarte, care se repetă
precum cometele în august,
ca mareea zilnică pe ţărmurile noastre,
va trece.

poezie de Menotti Lerro din Poeme alese, Genesi, Torino, (2013), traducere de Simona Sămulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tranşee fierbinţi

am sufletul încărcat
cu aisberguri
ce smulg tăcerea
orelor apăsate
de teamă
în ploaie întrerupt de
aritmii
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme care-mi vorbesc despre
iarba veştedă a cerului
singuratici
martorii trecerii
mă salvează, ei
îmi ridică inima
din tranşee fierbinţi.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cel mai bun prieten

C de la caine rau
Cainele latra la luna. Aud si n-aud pasi...

Imi iau inima in dinti si salvez un las;
Ii pun un nume in picioare de cocostarc,
in pozitie de drepti;
Ii pun o chitara in maini,
inspiratie si doua tristeti:
una plina de viata, de zgomot de masini
alta surprinsa de camera ascunsa printre asasini.

Bat un record, primesc aplauze si provoc la duel
timpul prezent cu efecte speciale.
Rasturnare de situatie -
trupul meu ranit de sufletul din el.

poezie de Ovidiu Hortopan
Adăugat de Ovidiu Hortopan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ceremonie de visuri

Într-o zi geroasă,
mult timp de la ultima spovedanie,
în reflexia oglinzii mă privesc,
cu o inimă diversă vorbesc.
În versuri dezvolt acum expilicit
o lume din care alung urâţenia,
apoi să ies salvat şi fericit
în ceruri senine să-mi aşez ceremonia
visurilor pure din care renasc mulţumit.

poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zâmbeşte!

Atingerea ta mă calmează în noaptea frumoasă
Ca raza de soare mă apasă, inimii îi salvează iubirea
Sub cerul senin mă aprind cu fiecare destin
Nu pot acoperi privirea
Căci mi s-a deschis inima
Nu pot acoperi zâmbetul unui copil
El este rază de soare în fiecare zi
Nu încerca să treci prin scoicile inimii mele
Ele privesc la nisipul mării albastre
Zâmbeşte cu buzele aprinse de foc!
Zâmbeşte celor care n-au avut noroc!
Zâmbeşte cu ochii sclipitori de iubire!
Zâmbeşte cu taină... iubirii din tine!
Zâmbeşte a mia oară cu dragoste nespusă!

poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Forţa dragostei

Ani buni, cu dor fierbinte,
amintirile l-au copleşit,
de atâta durere ajunsese
un biet suflet chinuit,
dar timpul şi-a făcut datoria
şi-ncet, încet rănile i-a vindecat
iar şansa de a crede în viaţă,
ca o minune,
o dragoste arzătoare
inima i-a captivat...
Iubea iubirea fără discernământ,
cu patimă, dorinţă, gingăşie,
tremura de nelinişti şi inima-i
tresărea de bucurie,
forţa dragostei era de neînvins,
iar exaltarea inimii n-avea cuprins!
Iubirea era leacul ce l-a salvat,
simţea şi regăsea frumuseţea vieţii,
din nou, la fiecare pas.

poezie de Luci Ţunea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Coşmar

Iar m-am trezit cu sufletul de plumb
Cu mintea gri, în scoarţa cenuşie...
Visam reîntoarcere din ţara lui Columb,
Eram epuizat d-eşec, pe veşnicie.

Aveam inima grea, bătăile mai rare
Aproape de apnee sufeream
Şi-n gerul crunt de afară, căutam răcoare...
Eram din nou captiv, inert şi agonizam.

Timpul şi spaţiul le simţeam arcan
În jocul sumbru al dramei, revenit...
Trăiam inevitabilul de care mă feream...
Eram din nou acasă, locul părăsit.

Straniu-i dorinţa şi să nu ţi-o vrei
Şi inima să-ţi stea îndoită în sul
De-o minte ce-ai şi raţiunea de le zei
Precum salvarea de la fulger printr-un nul.

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (4 iulie 2010)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Portret

cu sufletul încărcat
de aisberguri
învăţ tăcerea
răstignit în timp,
sufăr de persecuţia orelor apăsate
de teamă,
ploaia acoperă ritmul
alert al străzii,
ros de contrarii
servesc nefiresc
poeme în care
iarba veştedă creşte
pe cer,
doar martorii trecerii
mă salvează, ei
îmi ridică inima
din umbra cuvintelor.

poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!