inimă şi uitare

Tacerea

Noaptea zvâcneşte în tâmple,
uitarea de legăminte.
Pe buza fierbinte
e nea.

Scrisoarea rămasă
pe colţul de masă.
Durerea apasă
pe inima
mea.

E trenul în gară,
fiori mă-npresoară.
Tăcerea coboară
in urma
ta.

poezie de Mara Bartis
Adăugat de Mara Bartis
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poetul este frumosul care lipseşte sufletului, el aduce vieţii noastre, ceea ce noi nu vedem, ce nu mai auzim, sau am uitat să simţim. Poetul nu poate să aparţină cuiva anume, el aparţine tuturor inimilor!

Mihail Coandă (28 septembrie 2017)
Adăugat de Mihail Coandă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Visele din inima mea

Visele din inima şi din mintea mea trec,
Nimic nu stă cu mine-ndelung, toate poartă-aripă;
Dar de la un copil mi-a rămas mângâierea
Unui cântec profund, prezent în fiecare clipă.

Dacă acesta ar trebui să mă părăsescă,
Prefer să mor ca-n toamnă frunzele, fără dureri,
Cu lucruri ale căror melodii s-au cântat cândva
Şi au fost apoi uitate – ca ploaia de mai ieri.

poezie clasică de Sara Teasdale, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când cel mai bun prieten te părăseşte, nu plânge! Închide-ţi lacrimile în cel mai ascuns colţ al inimii, numit "uitare".

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rătăcit

Cuprins profund de ochii tăi,
Lin pierd şirul vieţii cruzi.
Mă las purtat de tu şi noi
Printre vise şi iluizi'...

O atingere mi-ar fi de-ajuns
Să revin de-unde-am plecat,
Însă tu tot mă scufunzi
În locul de mult uitat...

Găsesc acolo amintiri
Sentimente multe... o comoară
Închid ochii şi suspin
Gândul că nu te mai am, mă omoară.

Dorinţa tare mă apasă,
De-a rămâne veşnic rătăcit,
În inima ta uitată,
De teamă să nu fi orbit.

poezie de Ilie Vlăduţ (29 aprilie 2012)
Adăugat de Ilie Vlăduţ
Comentează! | Votează! | Copiază!

Privelişte

S-a culcat o floare ca un fluture
Şi-am pătruns în zi ca-ntr-un năvod.
Lângă porţile cu mult norod,
Am uitat desagii să mi-i scutur.

Holde mari îşi freamătă păcatul.
Ştiu cum râmele au dat seminţi.
(Căile creşteau făgăduinţi
Şi-ntorceau pe după soare satul).

S-a crăpat nămeaza ca păstaia
Şi îşi coace-aripa zborul crud.
Răstigneşte inima bătaia,
Cu porumbul din poveste ud.

poezie clasică de Alexandru Robot
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Doctore, salvează-mă!

Doctore,
am nevoie de tratament.
Administrează-mi în
vena mâinii stângi
două-trei doze de... uitare.
Medicamentul ăla scump
şi aproape imposibil
de găsit în lumea
sufletelor îndrăgostite.
Vreau să-mi vindece
inima, să mi-o cureţe
de leacul devenit microb.
Da! Iubirea...
Abia îi mai simt
bătaia în piept...
Doctore, salvează-mă!
Plătesc oricât, cât îmi ceri?
Accepţi şi plata în lacrimi?
Le-am adunat în banca sufletului,
crezând că îmi voi putea

[...] Citeşte tot

poezie de Andreea Văduva
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Clipa

Pe lângă mine treci în grabă,
Apoi te-ntorci, mă-ntorc şi eu,
Iar inimile ni se-ntreabă,
De ce ne este-atât de greu?

Ochii se văd, se-mbrăţişează,
Dar noi rămânem surzi şi muţi,
Inima pe trunchi se-aşează,
În timp ce lama ţi-o ascuţi.

Opreşte clipa, fă tu pasul,
Spre ce-am fost noi acum doi ani,
Ia un ciocan şi sparge ceasul,
Prezentul ne face duşmani...

Trecutul eu nu pot să-l şterg,
Tu fă ceva să nu existe,
Să pot alături să îţi merg,
Făr' de-amintiri şi gânduri triste.

[...] Citeşte tot

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Andrei Vlad Balan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Corbii

Pe plopii ninşi
Coboară corbii-n pâlc de doliu,
Cernesc al iernei alb linţoliu,
Şi, trişti, de foame par învinşi...

Cugetători,
Privesc pe cer, privesc departe;
Pe când un glas de vânt împarte
Un cântec care dă fiori...

În cimitir,
Pribegi, s-au adunat la sfadă;
Iar sub uitare şi zăpadă
S-ascund mormintele în şir...

Şi pe când trec,
În a crepusculului oră,
Spre groapa unde doarme-o soră,
Şi-n suflet plânsul îl înec;

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

împietrire

Lipsa de durere (împietrirea) este o nepăsare întipărită în fire, o cugetare adormită, o fiică a gândurilor pătimaşe ce au pus stăpânire pe om, o îngheţare a râvnei, un laţ al bărbăţiei, o necunoaştere a străpungerii inimii, o poartă a deznădejdii, o maică a uitării.

definiţie de Sfântul Ioan Scărarul în Filocalia, volumul 9
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sufletul ploii

Îi lucesc în iarbă ochii adânci de ploaie,
Cred că e rănită pasărea-văpaie...
Când răsună glasul muntelui de fier,
Inima vântoasei tremură în cer.

Poa' să fie duh căzut din paradis -
Ce să fie, mamă, pasăre ori sfinx?
Cum zice legenda, s-a întâmplat odată,
Duhul prinse viaţă într-un fir de apă...

Nu este nălucă din vremuri uitate,
E sufletul ploii venit de departe.
E demult acolo, l-am văzut cândva,
Era piatră seacă, pământ nu era.

poezie de Ştefan Radu Muşat din Copilul şi Norul
Adăugat de Ana Georgiana Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

pe ţărmul uitării
vase de lut păstrează
inimi sfărâmate
în poveşti de iubire
ce nu s-au petrecut nicicând

gogyohka de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire adevărată! Pentru prima oară când te-am văzut am uitat de mine, dorind sa fiu tu. Atunci inima mea a început să bată cu adevărat, dar nu am mai ştiut unde, amândouă inimile devenind una singură.

Viorel Muha (noiembrie 2008)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Te-aş aduce înapoi

Două inimi stau în umbră,
S-or mai iubi? Chiar nu mai ştiu,
În minte e o ceaţă sumbră,
Dar tot al tău aş vrea să fiu.

E oare din obişnuinţă?
E amintirea ce o port?
Cu tine verde eram, fiinţă,
În lipsa ta sunt gri, sunt mort.

Le simt doar eu, ce nebunie!
Pare că e cum ai sperat,
Că a trecut o veşnicie,
Dar nici acum nu te-am uitat.

Două inimi? numai una,
Nu mai dai paşii către noi,
Te-ai depărtat, eşti precum luna,
Eu te-aş aduce înapoi...

poezie de Vlad Bălan
Adăugat de Vlad B
Comentează! | Votează! | Copiază!

Unei femei

Tu ai plecat cu sufletul nostalgic
De ceruri largi, de vecinici primăveri,
În ţara caldă unde totdeauna
Sunt înfloriţi frumoşii palmieri.

De pe la noi ce veşti să-ţi dau, iubito?
Nu sunt nici flori, nici rândunici... e iarnă...
Şi simt că peste inima mea tristă
Uitarea ta începe să s-aştearnă...

O! Vino mai curând... de mai ţii minte
Cuvintele şoptite la plecare,
Şi plânsul meu ce mi-l ştergeai cu părul, -
O! Vino mai curând... şi adu-mi soare...

poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sofism...

... cât de periculoase-s amintirile
dând mult de furcă inimii
şi-aşa ocupată cu măruntele treburi zilnice
pe care le dez"bate"
doar fiindcă i se năzare creierului
să-şi facă de cap.

... de n-ar fi într-un atât de labirintic
uitarea ar predomina,
dar nu se regăseşte-n atâtea canioane
şi de atâta gri ar fi plictisitor;
drept pentru care vechile imagini
mai colorează anostul prezent.

... în fond e o misterioasă controversă
de promovare simultană a uitării
şi năvalul amintirii;
ar mai fi uitare fără sursa de amintire
şi amintiri... uitate?

[...] Citeşte tot

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (23 ianuarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oameni frumoşi, vă mulţumesc!

Oameni frumoşi cu gânduri bune,
De Ziua Mea, voi mi-aţi urat:
Mulţi Ani şi bucurii cunune,
Să-mi fie versul lin, curat...

Să port în trupu-mi sănătate
Şi ţara-n inimă şi-n gând,
Să am puterea de-a străbate
Cu paşi statornici pe pământ.

Să mai aprind o lumânare
Pe crucea unui dulce tort,
Să-mi zboare inima în zare,
Pe unde-am fost, pe unde pot...

Oameni frumoşi cu gând înalt
De Ziua Mea voi mi-aţi urat
Să aleg muzele din salt.
Vă mulţumesc! Nu m-aţi uitat!

poezie de Marin Moscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cântec nesocotit

Ţi-am meşterit bănuţi de fier,
să-mi vinzi un ceas din sănii tăi
zbucnind în vine zurgălăi,
când flămânzeam de vis şi cer...

... Dar scalda caldă, nurii puri
iubeau ciorchinul cel mânat
Şi inima ţi-ai semănat
în colbul plin de scremături.

Ţi-am bănuit arginţi cu zimţi,
uitarea ta să-mi vinzi pe ei,
când rodul florilor din tei
îmi flămânzeau o stea în dinţi.

... Dar vrăjitoare de nefiri,
descântece turnaşi în prag.
Mi-ai dat fiertură de omag
să te descânt din amintiri...

poezie celebră de Nichita Stănescu din Argotice (1955)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sonetul 122

Cadoul tău, caietul, e în minte,
Acolo unde-s amintiri bogate
Ce fi-vor mai presus de-orice cuvinte,
Căci vor dura pentru eternitate.
Sau cel puţin atât cât e posibil
Ca inimă şi minte să existe;
Şi până vor pieri e imposibil
Ca amintirea ta să nu persiste.
Iar de caiet nu am nicio nevoie,
Nici de răboj, ca să-ţi înscriu iubirea;
De-aceea eu l-am dat de bunăvoie,
Că-n cap şi piept păstrez azi amintirea.

Fiindcă în mine s-ar lăsa uitarea
Dacă-n caiet ţi-aş consemna valoarea.

poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Speranta in iubire

Speranta e tot ce a ramas
Dintr-o dragoste pierduta
Atunci cand a uitat de tine
Persoana mult iubita.

Ramai cu sufletu pustiu
Si inima ti-e franta
Continuand sa crezi mereu
Ca dragostea e sfanta.

Cand e furtuna-n viata ta
Si nori negri vezi mereu
Sa-ti amintesti ca dupa ploaie
Mereu apare-un curcubeu.

poezie de Marius Vintilă
Adăugat de Marius Vintilă
Comentează! | Votează! | Copiază!