Citate despre inimă și viermi, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la inimă și viermi, dar cu o relevanță mică.
Doar reclame
Țânțarii au fecebook-ul lor,
Cu aripi, cu sânge și cu durere,
O, lume, uite cum zbor!
Dar stai, nu-i nici o plăcere...
Ciorile cântă absurd
Și mintea plutește în gol,
Rostesc rugăciuni ca un surd.
Cînd cumperi orice
Ai un gol
În stomac, în buzunar
Și în inimă.
Viermii iluziei te pândesc,
Eu adulmec reduceri
Inodore, insipide, inutile.
Până și ochii tăi au ochelari de soare.
De ce să să mai ascult
Muzică așa zis romantică,
Dacă tu vrei
Doar reclame?
poezie de Mircea Țenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răscruce
Iată locul dintre nicăieri și niciodată
Răscrucea vieții mele
unde niciun drum nu se oprește
Iată eu îți prezint trecutul
Negru cu ochi albaștrii de oțel - ura
Biciul tremură încă în mâna sa crispată
Vezi, el calcă în picioare
toate visurile mele de libertate
el îmi ară măruntaiele semănând grânele violenței
Vezi, el destramă copilăria mea, Africa mea pierdută pentru totdeauna
Vezi, ura îi mănâncă inima, se crede atotputernic
Iată-l îndreptându-se spre noaptea refuzului meu
El mi-a violat cerul
Și ploaia sfâșiată ce stropește pământul
Roșu este sângele său roșu asemenea iadului nebuniei
Și iat-o pe bunica tremurând
de frigul urii incredibile
Neagră ca noaptea cea mai lungă
Sclava din mine ascultă tobele
[...] Citește tot
poezie de Nicole Cage-Florentiny (august 1999)
Adăugat de Marinela Barabula
Comentează! | Votează! | Copiază!
Despre cum ni se schimbă starea de spirit când avem bani
Motto: "Necazul cel mare e că Dumnezeu a făcut prea puțini bani!" (Heinrich Heine)
Ani de zile eu n-am băgat de seamă
Care e cea mai teribilă dramă
Ce anume roade, ca un vierme la rădăcină
Biata ființă umană, până când o termină.
Ne uscăm pe picioare, n-avem chef de nimic
Universul ni se pare din ce în ce mai mic.
Ne zbatem ca șoarecii-n cușcă
Ne este rușine, mai tragem o dușcă.
Dăm telefoane, ne facem curaj
Pentru un mic împrumut punem totul în gaj.
Dar specia umană s-a sălbăticit
Prietenii cei mai buni au fugit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (12 septembrie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!
Duios pe o rază
Pleoape-și deschid stele
Cântă priveghetorile!
Ochii-nchid și te visează
Lunecând duios pe o rază.
Mirosind a crin de cleștar
Încântând inima, quasar,
Răsărind prin hău de vierme
Blazar ce ucide urme..
De crater cu meteor, mască,
Ce-au căzut să biciuiască
Unicorni ce bat în piept
Ce mi-au spus să te aștept!
Coborând tandru din stele
Și născându-mi visele,
De a fi privighetoare
Peste-nălțimi stelare,
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aștept anul unu
Aștept anul unu.
Anul păcii între popoare.
Ale istoriei mari abatoare
Vor fi dărâmate.
Inima mea de pe-acum murmură: "Frate,
Iartă-mă pentru urile strămoșești
Și-n numele suferințelor omenești,
Dă-mi mâna".
Și eu am mușcat țărâna
Și-am plâns.
Cei scumpi erau morți și focul căminului stâns,
În patria incendiată.
Sângele lumina, auroră ciudată.
Zare după zare cădea,
Înainte și-n urma mea.
Treceam fruntarii, râuri și munți.
Și nimeni nu era mai mare ca marii
[...] Citește tot
poezie clasică de Magda Isanos din Cântarea munților (1945)
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, adevăr sublime...
O, adevăr sublime - o, tinichea și paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună și bătaie,
Amor ceresc și dulce - a mucoșilor plod.
O, om, oglind-a lumei cu capul șui și sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum ești p-instinct stăpân
Se vede când femeia golește al ei sân.
Cind poala ș-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom și murdar,
Tu nu ești ca un taur și nu ești ca un câne,
Ce umil dă din coadă cățelei lui cu har.
Tu ești gelos - ferit-a... cucoșii doar și vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe și lacrima muierii
Nu mișcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Testament
când mă veți diseca, îmi veți găsi inima legănându-se ca un spânzurat de ultima speranță. să o scoateți cu grijă din fiecare amintire, până rămân mică, mică și încap în burtica roz a celui mai mic vierme din grădină. pentru că trebuie să crească și el mare. iar inima, să o lăsați întâi să-și recite ultima poezie. ați putea chiar să aplaudați, să păreți emoționați până la lacrimi. apoi să-i dați să sufle în lumânările de pe colivă. după petrecere, să o puneți la presat în albumul cu poze. mereu i-a plăcut să zâmbească prostește în fața morții.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Visam
că trăiesc într-o țară liberă
și conducătorii nu sunt viermi
sau râme credeam eu în alt vis
conectat la altă dimensiune
unde soarele era gratis pe cer
mă spălam cu apă fără să stau
în genunchi în fața celor care
și ei au căzut în genunchi în fața
stăpânilor stăpânilor mei
inima era străpunsă de iubire
pentru modelul de viață intrat
în vigoare odată cu deschiderea
ferestrelor care se jucau cu umila
mea ființă când se închideau
sau deschideau și totul depindea
de visul visat înainte să-i ating
limitele de sclav într-o lume rea
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înlănțuire de cuvinte
am fremătat din greu ca un copac
și mi-am întins rădăcinile-n glie
am vărsat și lacrimi pe versul opac
mi-am tatuat pe cord cântul de ciocârlie.
am învățat ce-i teama cu viermi sub scoarță
cu furtuni nebune am luptat din rărunchi
cu norii intriganți m-am luat la harță
să lase soarele să-mi pătrundă în trunchi.
codrii îmi sunt frați în povestiri de vis
m-am desfrunzit ca ei în fiecare toamnă
muguri de iubire primăveri mi-au prezis
ramuri mi-au înviat nimic nu le condamnă.
vuietul romantic în slove l-am descris
lumea cuvintelor la iubire mă-ndeamnă.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Suntem făcuți mai mult din noapte
Suntem făcuți mai mult din noapte.
Prezentul cu scânteia lui nu poate
să lumineze-abisurile toate
Și veșnicul amurg din noi.
Din când în când doar ies din adâncime
Ca niște vietăți din fund de mări
Necunoscute amintiri
Ce parcă nu sunt ale noastre,
Fragmente dintr-o viață pe care n-am trăit-o,
Crâmpeie care-ncearcă zadarnic să se-adune;
Un braț, o țeastă, lacul unui ochi
Cu nuferii pe care nu-i cunoaștem
Și-o luntre ce ne cheamă cu vâslele de vis.
În marii munți de-ntunecime
Sunt osândit să sap necontenit:
Ce voi găsi în adâncime,
Comoara unui gând nemărginit
Sau vechea stearpă-ntunecime?
[...] Citește tot
poezie clasică de Alexandru Philippide
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Boala
Trist, trist slăbit de boala îndelungată;
Monotone, monotone zile și nopți care vin și se tot duc.
Copacii s-au înveșmântat în mantii de umbră;
Ultimele orhidee adăpostesc stropi reci de rouă.
Ouăle depuse-n cuiburi pe vremea când am căzut la pat
S-au transformat în păsărele care și-au luat demult zborul.
Viermele, care zăcea nu demult ascuns în gaura lui,
S-a transformat în greiere cântând pe creanga unui copac.
Cele patru anotimpuri revin întotdeauna:
În natură nimic n-are odihnă,
Nici măcar pentru o clipă.
Numai în adâncul inimii unui om bătrân
Durerile-s mai tinere decât erau pe vremuri.
poezie de Bai Juyi
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vraja
în mine foste izvoare se întrepătrund
șanțuri de pământ sterp
zilele toate îmbrăcate la fel
ca un rătăcit îmi număr pașii
1, 2, 3
o bătaie de aripă la răsărit
aproape lumină
aproape întuneric
mă topesc în pardoseli comuniste
ușile metroului mă strâng
cresc și mă micșoresc în același timp
mâinile mele atotmângâietoare/atotvindecătoare
sângerează și trec aproape fără să observ
când ochii mi se închid
deschid noi găuri de vierme
dărâm uși ascunse
îmi șoptesc
cu o portavoce lipită de inimă
și tot nu aud și tot nu văd
doar pașii merg în gol și numără în gând
[...] Citește tot
poezie de Raluca Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu pot desface cerul în fâșii de apă
iar timpul nu-l înghesui
între două inutile clepsidre
oricum nicio imagine nu surprinde întregul
nici măcar vederea de sus
cum nici feliile de prezent nu dovedesc nimic
oricâte grafice îmi fac în mintea mea
nu cuprind sufletul
poate doar plaja asta pe care îmi zburdă inima
și scoica...
scoica aceea din care marea îmi șoptește
te iubesc delfinule
te iubesc atlantule rătăcit...
peste nuferi nouă
firicel de rouă
limba mea de lut
seara o ascut
polizor de stele
aripi albe și...
câmpii cu mărgele
[...] Citește tot
poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Diamante portocalii
Am crezut ca abea se vede
viața într-o rază ce îți străbate grăbită
ochiul deschis în lumină.
Am înțeles, în sfârșit! Iubirea îți ghicește
toate gusturile, proptită de o inimă ca o cireașă
arătoasă, în care viermele se bucură
că poate și el să se îndulcească preț de-un minut.
Câtă logică nu are să închizi acea pleoapă și să uiți
că viața e doar o pală de vânt,
o mărturisire despre frunzele ascunse în tine.
Ferestrele pe care ai reușit să le deschizi,
bat tare acum în ramuri
ferestrele bat tare acum în rame - cum nu e niciodată
zi sau târZIu, rămâne doar puțin joc cu focul,
mijind acel ochi spre soare doar ca să te uiți.
poezie de David Dafina
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cer de nisip
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aștern pe nisip
castele de sare
te îmbrățișez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut și îți sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfășoară sufletul vierme
păianjenul timp
cu ochii ciobiți de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriașe și-l trag de urechi
zile liliputane
iar rătăcesc amintiri amețite în sufletul meu labirint
urmărindu-ți firul, iubito, pașii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuț Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Prizonieratul necunoscutului
Am parcurs o veșnicie
printre camere bântuite de gânduri
și-am ales doar o pereche de cuvinte
cu care mi-am iscălit inima,
am ștampilat-o cu cerneală amară
lipindu-mi ușor numele pe ea
alături de numele ei,
pentru a mi-o separa
de blestemul incertitudinii.
Timpul nesortat din coșul cu suflete
ce azi planează în jurul nostru
este înghițit de gaura neagră a minților
aruncându-se prin colțuri paralele...
Și pământului i s-a făcut silă
de câte suflete a cuprins
de-a lungul miilor de ani
cu sarea, cu piperul
și cu fierea ce zac în ele
chiar dincolo de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa din Valuri (14 noiembrie 2007)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anti-Dacă (după Rudyard Kipling)
De poți să faci pe prostul când altul te repede
Făcând-o pe deșteptul și c-un cuvânt nu-l cerți,
De nu te-ncrezi în nimeni și nimeni nu te crede,
De-ți poți ierta păcatul, dar altora nu-l ierți;
De nu amâni o clipă un rău să-l împlinești,
Și dacă minți mai tare când alții nu spun drept,
De-ți place în iubire cu ură să lovești,
Și totuși îți pui mască de sfânt și de-nțelept,
De te te târăști ca viermii și-n visuri nu-ți iei zborul,
Și numai interesu-ți îl sui la rang de țel,
De părăsești învinsul și treci cu-nvingătorul,
Și-i vinzi, fără sfială, pe amândoi la fel;
De rabzi să-ți afli scrisul și spusa tălmăcite,
Drept adevăr, să-nșele mulțimea oarbă, și,
Când vorbele și fapta în vânt ți-s risipite,
Tu dându-le la dracu', poți altele scorni,
[...] Citește tot
poezie de Kostas Varnalis
Adăugat de Liviu Ceclan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Polen de vioară
Mă tachina ceva sub zăpada coastelor
Încet, pe sub ele se infiripa ceva
Uitată si pierdută intr-o toamnă din clipa mea
Gheizere fierbinți curg unduitor
Topesc aisbergul gândurilor
Mă impotriveam incătușat de amintiri
Inchis in catafalcul regretelor
Coconul in care m-am inchis, tăia orice răsăriri
Cu ambră boare de primăvară
Mi-ai cântat ca o vioară
Răscolind trupul de vierme
Zvâcnindu-mi măruntaiele
Te-ai prelins ca un fir de rouă
Pe inima insingurată si uscată
Ai înflorit in ochii... rosie lalea
Și am căzut in fluture, narcozat de sărutarea ta
Intre petale tale a răsărit primăvara
Polenul de infinit in brațe la tine-l simt
Și numai știu cine sunt
In primăvara ta am renăscut
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Încă plouă
Nu mai contenește ploaia - - -
Neagră ca lumea omului, ca viața care se duce - - -
Oarbă ca cele o mie nouă sute și patruzeci de cuie
Bătute pe cruce.
Nu mai contenește ploaia
Sunând ca pulsul inimii care bate-n ritmul ciocanului de pe Golgota,
Ca picioarele fariseilor necontenind forfota
Deasupra Mormântului:
Nu mai contenește ploaia
Pe Câmpul Sângelui unde răsar speranțe mici și unde creierul hain
Iși hrănește lăcomia acel vierme asemănător sprâncenei lui Cain.
Nu mai contenește ploaia
La picioarele Omului în Suferință, răstignit pe Cruce.
Hristoase, crucificat în fiecare zi, în fiecare noapte, ai milă de noi - - -
Cei Căzuți și cei, precum Lazăr, plini de bube, de noroi:
Lăsată-n Ploaie rana infectată pare aur și la fel străluce.
[...] Citește tot
poezie de Dame Edith Louis, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina înhămată
Pe sub mine umblă noaptea cu inima scoasă,
Mă caută prin bobul de grâu, pe limba de coasă,
Prin viermii trecuți în maldăr de carne de om,
Prin rădăcina adâncă săpată în coaste de pom.
Pe mine m-aleargă prelung pierderea mea
Din valurile în care înoată-n neștire o stea,
Timpul dispare în spații ascunse, albastre
Unde s-au topit amărând despărțirile noastre.
Nimeni nu umblă cu noaptea-n pantofii uzați
Punând tămâie la zborul de îngeri derutați,
Nimeni nu aruncă în brazdă, în limba de coasă
Bobul de grâu cât pâinea feliată pe masă.
Doar viermii încolțesc în coaste de stele,
Ne facem din pieile lor arătoase pavele,
Ne îndreptăm spre raiul primordial, total,
Să înhămăm lumina la propriul nostru cal.
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inimă și viermi, adresa este: