Citate despre inocență și timp, pagina 2
Disperare
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;
Anarhia se răspândește în lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze - pretutindeni
Păstrarea inocenței devine inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Curba ochilor tăi
Curba ochilor tăi îmi înconjoară inima,
Un cerc de dans și de tandrețe,
Aureola timpului, leagăn nocturn și sigur,
Și dacă nu mai știu tot ce am trăit
E că ochii tăi nu m-au văzut întotdeauna.
Frunzele zilei și spuma de rouă,
Trestii de vânt, zâmbete parfumate,
Aripi acoperind lumea cu lumină,
Nave încărcate pe cer și pe mare,
Vânători de zgomote și surse de culori,
Parfumuri izvorâte dintr-un cuib al zorilor
Care zace mereu pe acoperișul stelelor,
Tot așa cum ziua depinde de inocență
Întreaga lume depinde de ochii tăi puri
Și tot sângele meu curge în privirile lor.
poezie clasică de Paul Eluard din Capitala durerii 1926, traducere de Doina-Maria Tudor
Adăugat de Doina Maria Tudor
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-asemeni
dedicată Elenei Ivan
Te-asemeni florii de lalea
Ce-ntruna mă îmbie
Miros, cu ani, o mie
Doar mie, vreau, a-mi da
Ești dulce, ești lumină
Pe geană mi te-așezi
Vreau doar să mă urmezi
În anii ce-or să vină
Of, iartă-mi gura păcătoasă
Ce spune verzi și-uscate
Vreau buze-mi asortate
Cu-a tale-n a mea casă
Pune-mi pecetea peste suflet
Ia-mi trupul ce te cheamă
Vino, nu-ți fie teamă
Pe-al dragostei blând sunet
Ascult-a noastră melodie
Cu glas de inocentă
[...] Citește tot
poezie de Dinu Marius Decebal (17 septembrie 2015)
Adăugat de Dinu Marius Decebal
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mi-e dor de anii nouăzeci
Mi-e dor de vremurile vechi
De anii plini de inocență,
Și de duioasele perechi...
- Unde ești adolescență?
Mi-e dor de vremurile apuse,
De anii veseli din liceu,
Si de iubitele supuse,
Ce preamăreau un derbedeu.
Mi-e dor de vremile trecute,
De verile acelea lungi,
Când se-nsera pe neștiute
Ca-n basmul unor nibelungi.
Mi-e dor, mi-e dor, dar ce folos?
Timpul nu mă iartă-n veci,
Mă biruie ca un colos,
Mi-e dor de anii nouăzeci.
poezie de Alex Dospian (decembrie 2012)
Adăugat de Alex Dospian
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Nimic nu se pierde
Adânc în subconștient, ni se spune,
Se află toate amintirile noastre, toate notele
Cântecelor pe care le-am auzit vreodată,
Toate frazele spuse de cei pe care i-am iubit,
Regretele și pierderile cu care am trecut prin lume
Și cu care, cu trecerea timpului, ne-am împăcat, glumele
Spuse-n familie, fiecare suvenir sentimental primit,
Fiecare lucru văzut, fiecare experiență, cuvânt anume
Care ne-a fost adresat în copilărie, înainte chiar
Ca noi să fi știut sau să fi înțeles deplin
Rosturile și mersul lumii în care trăim.
Totul se află acolo, minciuni legendare,
Lacrimi, sunete, zile aniversare, imagini
Fulgurante din ani uitați, îngălbenite pagini;
Toate cer să fie rechemate, doresc să reapară
Pe lume, înainte ca această lume să dispară;
Așteaptă poate un mic semn, o intimă chemare,
O vorbă, un refren, un miros, o prezență,
Un ecou dintr-un trecut când, cu inocență,
Priveam prezentul plini de încântare cu toții,
[...] Citește tot
poezie clasică de Noel Coward, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
În așteptarea celei ce a uitat să vină...
Se scutură de lacrimi bătrânii tei pe alei
Zadarnic așteptară să audă pașii ei.
Trecut-au zile întregi de chipul nu-și arată
Pierdută-n amintiri povară grea ea poartă.
Și uite cum se întorc frunzele de dor,
Și uite cum se așterne nemărginit covor
În așteptarea celei ce a uitat să vină
Pierdută-n amintiri înscrise pe retină.
Încărunțiră teii, dar ei azi nu-i mai pasă,
De ce i-ar mai păsa când grijile o apasă?
Nici inocența ei de acum n-o mai ajută
Pierdută-n amintiri e tot mai abătută.
Căzut-a încă-o frunză, ea iarna o așteaptă
Zadarnic către tei ea pasul și-l îndreaptă.
Trecut-au ani întregi copilă fiind pe atunci
Amintirea lor lăsă urme adânci.
[...] Citește tot
poezie de Adriana Monica Burtea (14 iulie 2016)
Adăugat de Adriana Monica Burtea
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cain
Fuge pe nisipul fabulei
Și piciorul lui este ușor.
O, păstor de lupi
Ai dinții luminii scurte
Ce-nțeapă zilele noastre.
Terori, avânturi,
Horcăit de păduri, acea mână
Ce despică foarte ușor batrâni stejari,
Ești făcut după imaginea inimii.
Și când ceasul e foarte întunecos,
Trupul acela vesel
Ești tu printre arborii vrăjiți?
Și în timp ce crăp de dorință,
Se schimbă timpul, te agiți bănuitor
Îmi scapi cu pasul meu.
[...] Citește tot
poezie clasică de Giuseppe Ungaretti
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când aveam 20 de ani, aveam ochi doar pentru fetele de vârsta mea. Orice femeie peste 30 de ani era învechită, peste 40 de ani era invizibilă. Astăzi, la 70 de ani, apreciez încă femeile de 20 de ani pentru tinerețea lor, vigoarea și (ocazional) inocența lor dulce.
citat din Frank Kaiser
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau
Vreau soarele să-l prind,
Cu-nțelepciunea vastelor incendii în priviri,
Păstrând același dor arid,
Să-l sting prin focul de iubiri.
Vreau iar lumina zilei, printre stele,
Năframă zeilor s-o dăruiesc,
Cu tot albitul ei în pânză,
S-acopăr ochii ce iubesc.
Vreau inima să-ți capturez,
Cu buzele fierbinți, de pe jăratec,
Candoarea zorilor dori-mi-aș să visezi,
Așa cum te visez în nopți, ca un ostatec.
poezie de Lilia Manole
Adăugat de Lilia Manole
Comentează! | Votează! | Copiază!
A Doua Venire
Rotindu-se, rotindu-se-într-o spirală din ce în ce mai largă,
Șoimul nu mai aude șoimarul.
Părțile se desfac; centrul nu le mai poate ține;
Anarhia se răspândește-n lume,
Mareea sângelui vlăguit încetează să pulseze - pretutindeni
Ceremonia inocenței a devenit inutilă;
În timp ce oamenilor buni le lipsesc convingerile,
Ticăloșii sunt plini de pasiuni intense.
Desigur, câteva revelații sunt la îndemână;
Desigur, a Doua Venire este la îndemână.
A Doua Venire! De-abia s-au spus acele cuvinte
Și, printr-o imagine imensă, Spiritus Mundi
Îmi tulbură vederea: undeva prin nisipurile pustiului
O înfățișare cu cap de om și trup de leu,
Cu o privire goală și neiertătoare, ca aceea a soarelui,
Își târâie-încet coapsele, în vreme ce în jurul ei
Se-apleacă indignate umbre de păsări ale deșertului.
Întunericul cade iarăși; dar știu eu acum
Că douăzeci de secole de somn împietrit
[...] Citește tot
poezie celebră de William Butler Yeats, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Plictiseală
Bătea ceasul ora unu
în odaia mea. Chip straniu
avea noaptea. Ca un craniu
sclipitor pornise luna
din zenit să se pogoare
printre cipreși, în grădină,
îmbrăcându-i în lumină
rece și strălucitoare.
Prin fereastra-ntunecată
ajungeau până la mine
urlete ca de jivine
de muzică-ndepărtată.
Cântec trist de altădată,
o mazurcă săltăreață,
inocentă și glumeață,
proastă ea și prost cântată.
[...] Citește tot
poezie clasică de Antonio Machado din Valori eterne ale poeziei hispane (1991), traducere de Darie Novăceanu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Izvor
De ani și ani, mereu revin cocorii,
Spre vadul lor de ape cu speranțe,
Așa cum arcuindu-se-n restanțe,
Pământul însetat rechiamă norii
Și lutul cald;deschizător de stanțe,
Stăpân peste sudorile candorii,
Răsare luminos la fel ca zorii,
Poemul nemuritelor instanțe,
Iar cerul plin de brazi și căprioare
De cerbi înalți cu inima ca para,
Când sevele irump cu primăvara,
Desferecând trecutul, desțelnit de floare,
Cuprins de o frenetică vâltoare,
Izvor de apă vie, cât e țara!...
sonet de Constantin Păun din Poligonul de echilibru (1993)
Adăugat de Constantin Păun
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eclipsa
Pe-aceleași căi de mii de ani umblate,
În goluri vaste legănându-și sfera,
Neptun adoră visător pe Terra, -
O biată lume plină de păcate
El niciodată n-a trecut bariera
Singurătății lui nevinovate, -
Și-n clipa asta ea e moartă, poate:
O umbră deasă-i umple atmosfera.
Neptun, se vede că tu n-ai lunetă
Să-i studiezi eclipsa de departe, -
Când inocenta tânără planetă
Se-ntreabă, cu privirea-ntr-altă parte:
Ce face oare Venera cochetă
Pe întuneric, singură cu Marte?
poezie celebră de George Topîrceanu
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Când oamenii n-au mai avut curajul să creadă în viața de jos, când n-au mai avut candoarea să creadă în viața de sus, au început să creadă în viața ca-n filme... Pentru o bună parte a lumii, filmul a fost într-adevăr o uzină care producea vise, conserve de vise. La început, vise sepia. Pe urmă, vise tehnicolore, iar spre dimineață, înainte de ora trezirii - coșmaruri...
Ecaterina Oproiu în Un idol pentru fiecare
Adăugat de Doina Bumbuț
Comentează! | Votează! | Copiază!
În lumina lunii
Luna-i tristă, rece, lipsită de sânge, mânjită cu iod.
Luna nouă profilul palid al unui cap de mort;
În pofida frumuseții perlelor arăbești, strălucitoare,
Bobocul florii de trandafir e mai frumos, socot.
Într-un colț de lume, eu, țărână însuflețită, muritoare,
Ador această lună palidă, ador acest chip de mort!
Și pe-altarul nopții, incendiată de flăcări, o floare
Beată de parfumuri stranii, inima mea o resemnare mare.
Cunosc bine buzele uscate de blesteme și de vin
Sărutând, după dezmăț, urma lunii cu miros de pelin.
Smintit cel care moare-mbrățișându-i imaginea în lacuri...
Fiindcă ea-i lumina inocenței, fiindcă preschimbă-n podoabe
Tot ce-atinge raza ei magică, iar lucrurile devin albe...
Se-albesc și cele mai negre suflete, și uită-o clipă de necazuri.
poezie de Delmira Agustini, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Zile de praf și caniculă
La vârsta adolescenței
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg șiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
și lăsat să putrezească
pe dușumeaua călduță din lemn
a inocenței urmează
zile de praf și caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu
poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dar care e lucrul din lume care să nu fie zilnic pervertit? Nu e niciunul, oricât de inocent, pe care oamenii să nu-l poată mânji de păcat; nicio artă oricât de binefăcătoare, căreia ei să nu-i poată răsturna intențiile; nimic așa de bun în sine, încât să nu poată fi întors spre o rea întrebuințare. Medicina este o artă de folos, oricine o cunoaște ca pe unul din cele mai excelente lucruri ce avem; și cu toate astea au fost timpuri când s-a făcut odioasă și adesea a ajuns în mâna unora o artă de-a otrăvi oamenii.
Moliere în Tartuffe, Prefață
Adăugat de Anamaria
Comentează! | Votează! | Copiază!
Abia mirări spinarea întrebării duce
(sonetivală)
***
mirări spinarea întrebării duce
sinceritate de lumini a cere
pe umbre, unde-s imnuri de tăcere
și preacuvânt pe a hârtiei cruce.
a ști cu vorbe însă-i drum de mere
lumești cunoașteri, fumegând năuce
din rugă, vând a lor de lut cauce
pe frunți călugărind sub veac himere.
***
sub ploaia cu morminte-abia de ești
un dumnezeu ținând la brațul stâng
femeie, har în visul meu nătâng,
abia de clipă-n veșniciei clești.
[...] Citește tot
sonet de Ștefan Petrea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Copil, nimic mai mult
Nesfârșit, un fel d-imensitate ce n-are vreun habar de termen,
nu vrea să știe de încotro, de-un ce va fi infantul germen
nevinovat, e doar sămânță cu încolțiri de-o moștenire
în fir plăpând, transport de timp recultivat în răsădire,
nostalgic viitor reîntors în poze de-un album de gânduri,
ce și-au uitat zilele lungi, vacanțe-n șiruri rânduri, rânduri,
pur până la iresponsabil, așa cum crezul în credință,
un nufăr alb, deschis impudic, plutind pe-un lin de suferință,
firul de puf de păpădie, din plopii, străjuind drumeaguri,
ce așteptă vânt să mute-n zbor vise cu fluturări de steaguri,
jurate sincer în candid ce se repetă în uitări
pe zi ce trece, pârâu, râu, rostogolind 'n sărate mări...
ce poate ele știu ce înseamnă s-aduni, cu sufletul umil,
în lacrimi inocente cursuri, izvor, de inimi de copil.
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (7 ianuarie 2014)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ai uitat
Ai uitat să mă-ntrebi, demult, de la un timp
De te mai vreau cum ziua-n fiecare zi;
Cu dimineața-n roua-ți să mă scald, să fii
Cum primăvara-n flori, un singur anotimp!?
Ai uitat să mă-ntrebi de mai am prinsă Luna
Să-ți dau, să stai ascunsă pe fața-i nevăzută,
Să te implor 'n amurg, lumină să-m faci rută;
S-o am să te-ntâlnesc, numai pe tine, una!?
Ai uitat să mă-ntrebi de te vreau noapte-adâncă,
Doar tu să-mi fi un gând, cum firul licăririi
Ce numai tu-l deznozi te pătimind iubirii...
Mă prăvălind 'n abis, din poale-n vârf de stâncă!?
Ai uitat să mă-ntrebi de-mi mai ești sus pe cer,
În val de puf de nori pe bleul sidefat,
Cu soare, lună, stele, în palme... ce mi-ai luat
Să n-am, de vei pleca, de nu-ți păstrez mister!?
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (27 iulie 2011)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inocență și timp, adresa este: