Citate despre instinct și moarte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la instinct și moarte, dar cu o relevanță mică.
Cât timp omul se va identifica cu corpul său fizic, el va rămâne vulnerabil, slab, muritor ca și corpul fizic, și va fi atins de orice i se întâmplă corpului său. Dar dacă el încetează să se identifice cu corpul său fizic și cu impulsurile sale instinctive pentru a se identifica cu centrul universului, cu sursa vieții, cu Creatorul, el se va îndepărta din ce în ce mai mult de slăbiciune, de bătrânețe, de boală și de moarte, el se va apropia de Cel ce este nemuritor, omniscient, omniprezent.
citat din Omraam Mikhael Aivanhov
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Animal de companie
ne creștem moartea
ca pe-un animal de companie
primit la aniversarea
primului țipăt
înlănțuită
de umbră
îi arătăm toate potecile subconștientului
dezinvolți
o hrănim cu vulnerabilitățile noastre,
o periem,
îi ascuțim colții,
ba chiar
o asmuțim
instinctul însă
nu se poate dresa
vom sfârși
[...] Citește tot
poezie de Gabriel Petru Băețan din volumul de versuri Headshot
Adăugat de Gabriel Petru Băețan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Catrene pesimiste
Radeti flori, invapaiate de al soarelui sarut
Radeti fara nici o grija, vara este la-nceput
Va asteapta-o viata lunga, cu lumina si parfum,
Fericite, inca nu stiti ca si iarna e pe drum.
Soarele rasare, il vad stralucind,
Sub sarutul lui florile se-aprind,
Patimassi te -dreapta fata catre soare
Dar mor, sufocate, în imbratisare.
A fost adus pe lume fara-a fi intrebat
Instinctele ti-au fost strunite cu putere
Ce falsa libertate, atita ti s-a dat
Ai fost cu totul liber să suferi în tacere.
poezie de Jean Lulu Stern
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei cifre intoarse
Rataciti in instinctul corupt
Ne prindea impletiti faptul serii
Ne iubeam ca trei cifre intoarse
Dand binete carnal primaverii
Ne iubeam si pur si obscen
Ne pierdeam si in vis si in tina
Si-n durerea ca ne-am regasit
Intr-o lume ciudat de straina
Impletiti pe un pat de spital
Luam in ras si viata si moarte
Pe atunci in zadar incercam
Sa stam unul de altul, departe
Te chemam la mod vocativ
In priviri fara semn de-ntrebare
Dar amorul cu ardere-nceata
Era scrum dintr-o stea cazatoare
[...] Citește tot
poezie de Andreea Nemerovschi
Adăugat de Andreea Nemerovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Natural
într-un mod derizoriu
eram un troglodit al sistemului
îmi lăsam conștiința să odihnească acasă
când mă forțam să descopăr realitatea din afară
mă pierdeam în lucruri puerile
natural
trăiam într-o lume fictivă
cu senzația de moarte spirituală
atâta timp cât nu interesează pe nimeni
nici pe mine nu mă interesează
și viața curge din instinct
ca o apă între maluri
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să vorbim, de pildă, despre roiul de meșteri bucătari care de mai multe veacuri încoace părăsesc Franța, an de an, pentru a cerceta gurmanderiile străine. Cei mai mulți dintre ei izbândesc și, ascultând apoi de un instinct ce nu moare niciodată în inima francezilor, aduc în patrie rodul iscusinței lor. Lucrul e mai însemnat decât pare și acești oameni vor avea, ca și alții, un arbore genealogic.
Anthelme Brillat-Savarin în Fiziologia gustului (1825)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aș vrea să dau cuvinte muzicii
poet bătrân
în toate versurile adunate
riduri de stare
când elasticitatea cărnii dispare
mușchii recită lascivitatea duminicii
când stai tolănit în ghiftuiala clipei
bate un gong ora de lene prin paturi străine
femeia devine
femeia ce simte
vipera tăvălită în praf
instinctul de înaintare
din ochii orbilor
cântecul moare
sub balerină de gheață
[...] Citește tot
poezie de Erika Bloj
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigătul literei...
Când urlă litera prin tine
Și tâlcul crede amintiri visate,
Încearcă să răzbată către mine,
O carte despre literele toate.
Când joacă focu-n întuneric
Și marea-n amintiri tăcute,
Încearcă să-mi trimiți un feeric
De litere nemaivăzute.
Când scrie sunetul himere
Și instrumentele se sting dezacordate,
Încearcă să renaști plăcere,
Pe valul literei stigmate.
Când jocul mintii te condamnă
Și doar instinctul plânge,
Încearca să aduni prin toamnă,
Iubirea literei ce fuge.
[...] Citește tot
poezie de Liviu Reti (14 octombrie 2014)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
■"Surprinde total neplăcut, dramatic capitularea Diplomației în fața tenebrelor Războiului de secol XXI, surprinde blocarea dialogului între liderii mondiali, lipsa de interes pentru Pace. Totul vine în favoarea Corporațiilor producătoare de armament și a instalării "instinctelor morții", a sărăciei cronice, manipularea grosolană prin mass-media. Lipsa de respect pentru viața oamenilor!"■
☆Adrian Ibiș
Adrian Ibiș în Cartea "Intelligence. Studii de securitate", Editura Pansofia, București
Adăugat de Adrian Ibiș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Durerea nu este întotdeauna de ajuns. Se întâmplă, uneori, ca un om să reziste durerii până când ajunge să moară din cauza ei. Dar pentru orișicine există câte ceva de nesuportat ceva la care nici nu se poate gândi. Nu-i vorba de curaj sau de lașitate. Când cazi de undeva de sus, nu este o lașitate să te agăți de o frânghie. Când ieși la suprafața apei, nu ești laș dacă tragi aer în plămâni. Este, pur și simplu, un instinct care nu poate fi jugulat.
George Orwell în 1984
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Totu-i de vânzare
Pe lume totu-i de vânzare,
Se vinde casă, cal, imaș,
Dar prețul cel mai bun îl are,
Instinctul crud de ucigaș...
În vremile trecutei ere,
Gladiatorii se luptau,
Pentru-a gradenelor plăcere,
Și între ei se ucideau...
Acele vremuri sunt uitate,
Azi a ucide-i interzis,
Dar sunt prin suflet pitulate,
Dorințe strămutate-n vis...
Visăm cu toții să ucidem,
"Vânzând" simbolicul resort,
Prin care moartea o decidem,
La foarte îndrăgitul... sport...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Ilișiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răzor de țărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te ațâță
priveliștea goliciunii
de-ți vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veșniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.
O ari cu
fierul instinctului erotic
știrbindu-se
în rădăcini de nopți defrișate.
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Răzor de țărână zglobie
sub coviltir de piele unsă
cu seu de ifose babilonice...
Te ațâță
priveliștea goliciunii
de-ți vine să te faci
frate de moarte cu
sclipitoarele ouă de viermi
de sub spuza
timpului ars superficial.
Afli târziu
că iluzia veșniciei
a injectat-o cu sânge
departe de a fi
oglinda sufletului pur.
O ari cu
fierul instinctului erotic
știrbindu-se
în rădăcini de nopți defrișate.
[...] Citește tot
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Gânduri
mi-ai dat plecarea
am ales însingurarea
cuvintele se scurg și mor pe altar de dor
mă lovesc de treptele universului
la fiecare pas
atunci plantez flori
în asfaltul bătrân al sufletului
mă preling în mine
retras într-o incandescentă clipă
nu caut instinctul de a trăi
pe geam plâng frunze
cuvintele curg acum singure
uneori merg după mine
sângerând printre secole
mă ardea trecerea ta prin încăperile sufletului
strivit de gânduri, zac pe tăblia vieții
durea acut absența
atunci am țipat întâia oară
a chemare
poezie de Viorel Birtu Pîrăianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ascultă-ți inima...
Viața ce o trăim în realitate
Nu este o regie de vise realizate
Înainte de tot și toate
Să oferim bunătate
Fii sigur că vei avea parte
De ale tale fapte
Și până la moarte
Să crezi în Divinitate
Ne dorim și iubim
Prea mult... dar nu se poate
Vorbim și făptuim
Prea puțin... dar se poate
Visăm în fiecare noapte
Și ne trezim cu priviri încețoșate
Ne uităm unul la altul de aproape
Și uităm să fim buni... suntem departe
[...] Citește tot
poezie de Florin Găman
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
eu nu înțeleg multe lucruri
ce par a fi simple și nu sunt
cum ar fi de exemplu
scânteia de început
nașterea moartea această
trecere aproape brutală
prin zeci de anotimpuri incerte
din coapsa evei sâsâitul șarpelui
raiuri promise abandonate
îmi fac semnul crucii pe buze
accept desprinderi masive
din calota polară pentru că simt
cu instinctul acela primar
tragedia supraviețuirii
încă o dată îmi fac semnul crucii
pe frunte în dreptul inimii
și tot nu înțeleg de ce mi-au fost dați
ochii aceste fântâni larg deschise
înspre centrul pământului
poezie de Viorica Iliescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Simfonia picăturilor noastre
Ai intrat abrupt în poveste, simți taina
și pulsul ei care te dezarmează,
legi visele tale la inima mea,
le țeși prin ea și-i binecuvântezi pacea.
O piatră arunci în liniștea apei, sunetul ei
te poate conduce undeva sau altundeva,
departe și prea aproape, niciodată aici sau acolo,
pretutindeni și nicăieri. Un ambitus de nepătruns!
Fugi și rămâi, un cerc tonic al cvintelor,
mergi și străbați amplitudinile lumilor,
mereu așezat între ele, în permanentă mișcare,
te-arunci printre astre,
- o fugă cu totul tulburătoare -
adierile cerului plutesc între noi, pierduți în
dezmierdări de cuvinte,
pășim amețiți de furtuna dorințelor.
Secera lui Ceres ți-a tăiat
[...] Citește tot
poezie de Irina Lucia Mihalca
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dulce nebunie
Iubirea e un soi de nebunie,
Te pomenești zâmbind fără motiv,
Lumea întreagă-ți aparține ție
Și mergi pe drumul vieții instinctiv.
Iubirea-ți poate fi prieten fals,
Ce te înșală și îți joacă feste,
Plutești suav și dulce ca-ntr-un vals...
Deodată te trezești că... nu mai este!
Iubirea, taină a filosofiei,
Cu ea nu poți, fără ea nu se poate,
La inimă, culmea radiografiei,
La final, un morman de frunze moarte.
Degeaba lupți, te zbați, nu ai scăpare
Speri, rațiunea, de-ajutor să-ți fie,
Te va învinge, ca pe fiecare,
Iubirea, cea mai dulce nebunie!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pajiștea fierbinte a tinereții
ne rostogoleam într-o adiere caldă
pe niște câmpuri necosite
luminate tandru de o Lună
pe jumătate dezgolită de inhibiții,
fremăta grâul în spic sub trupurile arzând
descătușate de zalele întunericului,
șușotelile nopții
și tremurul pământului îl simțeam în artere
pulsând viață și moarte.
în noi se trezeau instinctiv
toate păcatele trupului
de la facerea lumii,
stăteam dezbrăcați de conștiință
și de sfială în fața naturii
și a lui Dumnezeu,
noaptea părea o pasăre gigantică
planând cosmic
peste câmpurile nesecerate
[...] Citește tot
poezie de Marian Florentin Ursu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Protest formal
nu mă pricep la vrăji și nici la teorie
iau totul brut, de-a gata, de-a întregul
frontal și verde-n față, sătul de-alegorie
în care prea sunt boul care-ți duce jugul
nu înțeleg o iotă din știința lumii
de a face răul să pară un progres
iar joaca de-a soldații îmi e de ne-nțeles
și tot ce fac aceia care se cred stăpânii
întreaga artă a omenirii e-un tânguit de jale
elogii la instincte, ode înșelării permanente -
din scâncetul acesta îmi pregătesc artiștii cale
dezmântuirii... și morții iminente?
credințe, erezii mascate, un Dumnezeu
să aibă numai gloata, iar vârfurile ură
cel ce îndură legea doar eu să fiu mereu
și neplătitul... Când cei stăpâni văzură
[...] Citește tot
poezie de Valeriu Barbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre instinct și moarte, adresa este: