Citate despre insule și noapte, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la insule și noapte, dar cu o relevanță mică.
Miradoniz
Miradoniz avea palat de stânci.
Drept streșină era un codru vechi
Și colonadele erau de munți în șir,
Ce negri de bazalt se înșirau,
Pe când deasupra, streșina antică,
Codrul cel vechi fremea îmflat de vânt,
O vale-adâncă ce-ngropa în codri,
Vechi ca pământul, jumeta din munte,
Mâncând cu trunchii rupți scările negre
De stînci, care duceau sus în palat
O vale-adâncă și întinsă, lungă,
Tăiată de un fluviu adînc, bătrân,
Ce pe-a lui spate văluroase pare
A duce insulele ce le are-n el
O vale cât o țară e grădina
Castelului Miradoniz.
Iar în castel de treci prin colonade,
Dai de înalte hale cu plafondul
Lor negru strălucit și cu păduri
De flori. Păduri cărora florile
[...] Citește tot
poezie celebră de Mihai Eminescu (1872)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul Corsar
Vânturile urlau, valurile se umflau,
Cerul era înnorat, de-un gri murdar,
Când echipajul cu ochii-n flăcări, pe-o navă fără nume,
A tras alături de ultimul corsar.
"De ce-aleargă velierul cu velele întinse-n furtuna hohotitoare,
Când celelalte nave le țin de vergă strâns înfășurate?
Spune, veniți de pe coastele Salvadorului* cel sfânt
Sau din golful Caraibelor îmbelșugate?"*
"Venind de pe-un țărm necunoscut, dintr-un golf de sondă* neatins,
Navigăm fără compas și cârmă pe unde lipsite de hotar;
Deasupra, dedesuptul navei noastre mor păsările mării și rechinii
Iar ea-i condusă de ultimul Corsar."
"Pe stâncile Capului Verde se vor auzi-n această noapte
O izbitură strașnică și-un muget infernal;
Iar mâine apele, gemând, vor trage din străfunduri
Epava și cadavrele la mal."
[...] Citește tot
poezie de Thomas B. Macaulay, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiu
După un naufragiu groaznic
Ce i-a scufundat în ceață
Șase marinari nevolnici
Care-au mai scăpat cu viață
Înotând și zi, și noapte
Peste apa plumburie
Fură azvârliți de valuri
Pe o insulă pustie.
Trei luni s-au hrănit cu ierburi
Și cu pești găsiți la mal,
Își făcură și-o colibă
Și trăiau original.
Nu le mai lipsea nimica,
Ba ades le prisosea,
Aveau hrană, ierburi, apă,
Doar femeie le lipsea.
[...] Citește tot
poezie satirică de Ion Pribeagu (mai 1973)
Adăugat de Marius Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Un cântec la sfârșitul lumii
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
O albină zboară-n jurul unei flori de trifoi,
Un pescar repară năvodul încă ud.
Delfinii fericiți fac salturi în mare,
Puii de vrabie aleargă printre stropii unui havuz
Și șarpele are solzi aurii, așa cum trebuie să aibă.
În ziua-n care vine sfârșitul lumii
Femei sub umbrele traversează pajiștea,
Un bețivan moțăie sub copac,
Precupeții strigă pe stradă
Și-o iolă cu vela galbenă se-apropie de insulă,
În aer mai întârzie acordurile unei viori
Pentru a se pierde apoi într-o noapte înstelată.
Și-acei care-așteaptă fulgere și tunete
Sunt dezamăgiți.
Și-acei care-așteaptă semnele și trompetele arhanghelilor
Nu cred că așa ceva se-întâmplă-acum.
Atâta vreme cât soarele și luna sunt deasupra,
[...] Citește tot
poezie de Czeslaw Milosz,1911-2004, laureat al premiului Nob, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ultimul corsar
Anglia-i un loc bun pentru cei bogați și-n funcții plasați bine;
Însă Anglia-i un loc nemilos pentru cei săraci ca mine;
Iar cei mai mulți marinari nu vor avea parte prea des,
De porturi la fel de plăcute ca cele de pe insula Aves.
Erau acolo patruzeci de nave robuste, iuți, cu armament la bord:
Arme albe, puști și pistoale, cu tunuri la babord și la tribord.
Și-o mie de navigatori au făcut legi la Aves, cu bunăcredință,
Pentru-a-și alege căpitanii, cărora le jurau ascultare și credință.
De-acolo ne-am năpustit asupra Spaniolului plin de-aur, de țesături
Bătute-n argint, comori smulse băștinașilor prin groaznice torturi;
Apoi, am atacat căpitanii navelor comerciale, cu inimi de fiară,
Care biciuiau oamenii și-i hrăneau cu coji de pâine-amară.
O! Palmierii în Aves creșteau înalți, iar fructele păreau niște sfere
De aur, păsările colibri și papagalii erau minunați la vedere;
Iar tinerele negrese alergau spre-Aves, să scape de robie,
Și-i întâmpinau pe marinarii sosiți pe marea albastru-sidefie.
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea
Noaptea-i dulce-n primăvară, liniștită, răcoroasă,
Ca-ntr-un suflet cu durere o gândire mângâioasă,
Ici, colo, cerul dispare sub mari insule de nori,
Scuturând din a lui poale lungi și repezi meteori.
Pe un deal în depărtare un foc tainic strălucește
Ca un ochi roș de balaur care-adoarme și clipește.
Sunt păstori în șezătoare sau vro ceată de voinici?
E vro tabără de care sau un rond de tricolici?
Către munți prin întuneric un lung bucium se aude.
El aminte suvenirul celor timpuri negre, crude,
Când din culme-n culme noaptea buciumele răsunau
Și la lupte sângeroase pe români îi deșteptau.
Acum însă viața-i lină; țara doarme-n nepăsare!
Când și când, un câine latră la o umbră ce-i apare,
Și-ntr-o baltă mii de broaște în lung hor orăcăiesc,
Holbând ochii cu țintire la luceafărul ceresc!
poezie clasică de Vasile Alecsandri
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ipotești
Ce noapte albastră pe lac
Cu luna privind în oglindă,
Cu păsări ce-n noapte nu tac....
La mijloc de codru se-ntindă.
Nuferii râd către stele
Și-n mijlocul lor stă de mult,
Nemuritor și mai mândrul ca ele,
Luceafărul mândru, tăcut.
Veseli flăcăii râzând
Pe lac, printre nuferi, înoată
Spre insulă merg chiuind
Și par că rotesc lumea toată.
Doar florile-albastre mai stau
De martori la chiot și sfadă,
Doar ele putere mai au
Așa feerie să vadă.
[...] Citește tot
poezie de Ionel Ivașcu (8 septembrie 2005)
Adăugat de Ionel Ivascu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Aceste nopți
teama măsoară toamna tăcerea
când frunzele sugrumate de frig
se adună, li se taie emoția
devin insule scorojite,
trec nepăsător pe lângă moartea
scufundată în silogism,
întodeauna mai există o șansă
îmi reiau supraviețuirea cu alfabetul,
primele litere le aflu din gura mamei,
următoarele ca niste gloanțe
pătrund creierul încarcă gândurile în cuvinte
ca în niște vehicule cu farurile aprinse
să împraștie întunericul,
seara tata îmi aplică corecția
am uitat să iubesc,
costă o viață,
restul se repetă noapte de noapte
cu acribia sfârșitului.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
După furtună
Există-atâtea insule!
Multe precum stelele de pe crengile copacului ceresc la miezul nopții,
de unde meteoriții sunt scuturați și cad
asemenea fructelor în jurul goeletei numită Zborul Sorții.
Dar toate lucrurile trebuie să cadă așa a fost întotdeauna
de o parte Venus, de cealaltă Marte;
cad și sunt unice așa cum Pământul este unic,
o insulă-n marele-arhipelag al aștrilor.
Primul meu prieten a fost marea. Acum, este ultimul. Și cel mai drag.
Acum mă opresc din vorbit.
Muncesc, apoi citesc, relaxându-mă sub felinarul prins de catarg.
Încerc să uit ce-a fost fericirea,
iar când acest subterfugiu devine inutil, urmăresc stelele.
Uneori sunt doar eu și spuma mării tăiată de foarfecele vântului
înălbind puntea, și luna deschizând
ușa unui nor, și lumina stelelor deasupra mea.
Mai este și un drum în siajul lunii care mă duce acasă.
Din adâncul mării îmi cântă o creolă cu ochi de peruzea.
poezie de Derek Walcott, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Răzbunare
Există-n astă lume o credință
că, dacă-n noapte somnul nu-ți mai vine,
ești prins, în visul ei, de-o altă fi'nță,
iar tot ce faci e-ascuns de vagi cortine.
Așa că, draga mea, vreau răzbunare
și, dacă noaptea albă vrea să-mi fie,
voi căuta să intr-un transa care
în visul tău mă duce, prin magie,
În brațe să te iau în zbor cu mine,
să te așez pe-o plajă tropicală,
acolo unde mângâierea vine
ca valul ce nisipurile spală.
În umbra mea vei fi adăpostită
de-a soarelui lumină-n noaptea-n care
vei fi cum n-ai mai fost nicicând iubită:
pe-o insulă, intens, ca... răzbunare.
poezie de Daniel Vișan-Dimitriu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Și de-ar fi să mă uiți vreodată
Vreau să reții
o singură chestiune.
Deja știi cum funcționează:
dacă-mi arunc privirea-nspre
luna de cristal sau ramul ruginiu
al toamnei liniștite, ce-mi bate în fereastră,
dacă alint
focul și
cenușa imaterială
ori coaja încrețită a butucului arzând,
îmi zboară gândul la tine
de parcă toate cele ce sunt:
miresme, lumină, metale
ar fi mici luntri care plutesc
spre insulele tale care m-atrag.
Ce-o fi, o fi!
dacă azi un pic, mâine alt pic vei înceta să mă iubești
voi înceta și eu să te iubesc azi un pic, mâine alt pic.
[...] Citește tot
poezie celebră de Pablo Neruda, traducere de Dan Costinaș
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt disponibile și traduceri în engleză și portugheză.
Protocol al unui club Matei Caragiale
"Vis al galeșei Floride și-al ostroavelor Antile",
Orchidee! nu ești însăși arta marelui Matei,
Cu a selbelor cădere în corole și mantile
Sau cu Anzii albi în funduri ca o moarte de Protei?
Neajunsă, precum lancea unor iaduri vegetale,
Sub sărutul muștei Mima somptuos ca un manșon,
Locuiește cetluită somnurile-i seminale
În o rouă de poleiuri: Rașelica Nachmansohn.
O! vegheat din jilțul Naibei al Pământurilor Nalte,
De atlaz tulip în creștet încheiat cu cap de mort,
"Mult" poesc, cioplirea unei rare și pierdute dalte,
Pașadia își despoaie înnoptat semețu-i port.
O! scuipat de înverzita tuse a spumelor putride,
Cocoțat pe naufragii, nefiresc ca într-un ochean,
Împuind cămara nopții cu oracole stupide
Gore freamătă-n jiletcă de râios batracian.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Barbu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Europa
Precum petalele de flori
Se-nalță-n vânt cu al lor zbor,
Dorește și sufletul meu
Să se înalțe ca un zmeu,
Și să colinde-n lung și-n lat
Bătrânul continent visat.
E Europa, pământul strămoșilor,
Un leagăn veșnic și nemuritor
Grădină vie ce își scaldă-n ape
Păduri și flori dorind să le adape.
Cum fiecare stat e o-ncheietură
A continentului făptură,
Luptând pentru-ale sale năzuințe
Doar împreună au căpătat și biruințe.
Și adunați cu toții la o masă,
German, austriac, român,
Formăm o casă.
[...] Citește tot
poezie de Hermina-Paula Hănțăgam
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lumina mea,femeie
Cât de frumoasă poți să fii femeie!
Umerii tăi sunt ca două bolți
fluturii rotesc cununa zilei
tu ai gustul strugurilor copți!
Ochii tăi cu stele ard în mine
și mă striga-n nopțile fierbinți
tălpile îmi ard de doruri grele
și renasc în mine triburi, ginți!
Sprânceana ta în tandră arcuire
îmi tremură emoția pe tâmplă
secundele danseaza enigmatic
si nu mai știu cu mine ce se-ntâmpla!
Și sânii tai ca sferele în cântec
trezesc în mine marile pulsații
atâta viața rascolești în mine
cu galaxii de unde și vibrații!
[...] Citește tot
poezie de Ilorian Păunoiu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Neruda I
În Insula Negra se iubește
Atât se mult Neruda.
Ce se scrie pentru el
Se scrie pentru Lună.
Ei spuneau versetele lor:
Pot să scriu în versuri și
Să contemplez din afară
Aștrii infinitului,
În această noapte orbă.
Pot să scriu în versuri,
Neruda cânta,
În cântecele sale triste
Și speranța lui spulbera
Mările și cerurile,
În noaptea aceea întunecată.
Pot să scriu în versuri,
Neruda a recitat,
Pescărușul tandru și
Luna frumoasă.
În fiecare noapte întunecată
[...] Citește tot
poezie de Enrique Antonio Sanchez Liranzo (2018), traducere de Ioan Friciu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cele două stele ale sistemului binar, Arapius și Sanupius (Ara Puia și Sanu Puia) se îndreptaseră în mod vizibil spre apus, lăsând loc celor trei sateliți nocturni, Ara Camu, Ialu Pogo și Bango Bo. Candy se afla încă pe insula Gemeide, cu ceilalți membrii ai echipajului și cu Ando; în apropiere, micuța Mell și părinții acesteia, care-i supravegheau în continuare. Candy dădea semne de oboseală.
citat din romanul Proxima, Partea a-V-a: "Pe drumul de întoarcere" de Cornelia Georgescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agonie
din aer și apă haosul
coboară în strada bolnavă
surghiunită de nesomnul nopților albastre,
luminată de licuricii atrași de stele
ca de insule fierbinți într-un univers în schimbare,
pecete cuvintelor, lumina alungă visele
ce ne ucid amintirile cu parfumul florilor,
efemeride asaltează vinovate moartea clipei,
viața joacă cu numere iraționale
la ruletă
adevărul sucombă la naștere
ca un făt avortat.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marinarul
Cutreieră oceanele marinarii, pe talaz călare,
Iar eu stau acasă,-n odaia mea, și nu-s
Pe planeta asta mări sau ținuturi pe care
Să nu le bat, la nord, la sud, la răsărit sau la apus.
Deschid larg fereastra, sfidând leneșul confort,
Întind velele perdelelor până vibrează strună
Și cu ancora sus, la post, scot corabia din port
Fie vreme frumoasă, fie vremelnică furtună.
De-a lungul drumului sunt ancorați copaci
Care se-nclină-n fața navei mele iuți,
La izvoarele din vale-ncarc marfa, flori în saci
Și cântece marinărești în pântecoase buți;
Poveștile le iau de la vântul care melodios adie,
De la șesurile-ntinse și de la mările de laur,
Voi găsi și Lâna din Colchida, strălucitoare și-aurie,
Iar surorile Hesperide-mi vor dărui merele de aur.
[...] Citește tot
poezie de Michael Earls, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cârmaciul
Cârmaciul călătoriei privea lumea
dinlăuntrul insulei idealului:
păsările ivorii ce erau umbra vieții oamenilor
trandafirii-violet înflorindu-și petalele
înghimpau deschiderea trăirii
fluturele nopții săruta petalele înlăcrimate ale iubirii
după ce zburase din floare-n floare
o păpădie prin vântul risipirii poleniza lumea cu vise
o furnică trăgea după sine paiele durerii lumii
ploaia porții norilor șoptea pământului
lacrimile diluviului final
maiestos vulturul pleșuv plutea prin înaltul năzuințelor.
Apoi, a venit noaptea
cârmaciul plutea pe aleile goale ale cometei gândului
venea de la petrecerea neantului alb
jucase la ruleta gri a lumii
viitorul ivoriu al copiilor cu fire albe
pierduse
iar noaptea sfâșietoare
[...] Citește tot
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Romanța necunoscutei
În fiecare zi de întâi mai, o necunoscută apare
în balconul de marmură a palatului Versailles
și, aplecându-se spre bazinul Latonei, cântă:
Eu sunt ce n-a fost încă nimeni din toate câte-au fost
Și sunt,
Sunt ritmul primelor senzații
Și gestul primului avânt,
Sunt simetria primitivă a două buze-mpreunate,
Sunt frenezia ancestrală ce-n lutul omenesc se zbate,
Sunt visul unei nopți de vară, trăit de sexe diferite,
Sunt ura falselor feline, surprinse-n perne adormite,
Sunt gama rozelor păcate transcrise-n magicul carnet,
Sunt prada bestiei,
Himera netălmăcitului poet,
Sunt spasmul,
Lenea
Și dezgustul efemeridelor ce mor
Și-accentul circomflex al vieții
Al nimănui
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Minulescu din Flacăra, I, nr. 3 (5 noiembrie 1911)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre insule și noapte, adresa este: