Citate despre inventatori și poezie, pagina 2
Ești un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor
Îmi e dor de întristarea ce te leagă de decepții,
Și de mersul tău domol când te-ntorci de la iubit.
Animalic ți-e instinctul dar pe-alocuri ai pretenții
Și ma-nchizi în versuri seara, lângă un tâlhar grăbit.
Tu, mă pregătești de moarte, și mă-nbraci ca pe-o regină,
Peste sâni îmi pui eșarfe să-ți rămână numai ție.
Mă obligi să-mi scriu pedepse, să rămân fără lumină,
Și m-arunci în temniți noaptea lângă demoni de hârtie.
Dimineața pe răcoare mă privești cu ochi de sticlă,
Și din ei îți curge verde peste inima-mi de ceară,
Vreau să evadez din clipa când îți sunt atât de mică,
Și să inventez un vers, unde ma iubești o vară.
Îmi ești monstru cu pretenții și-aștepți sa-ți vorbesc în șoaptă,
Vrei să îți cerșesc iubire ca o ploaie sub un nor.
Mă dezbraci de amintiri și miros de pâine coaptă,
Ești un rău ce mă destramă, dar îmi e de tine dor!
poezie de Iuliana Dinte
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
poeții își vor găsi un loc
unde nu vor fi bolnavi
și nu vor muri niciodată
dacă nu există asemenea loc
el trebuie inventat
gogyohka de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul fără poeți
e cel mai vesel oraș
aici e o singură lume
una în care viața chiar se trăiește
nu năvălesc demoni și nici muze inventate
e liniște când e liniște
nici o ardere a cuvintelor nu e necesară
pentru că poeții au fost închiși în canalele
de la marginea orașului
numai în nopțile cu lună se mai aude câte un lătrat subțire
dar și atunci sunt păsări ce cântă
iar oamenii își dorm liniștiți visele
prin orașul fără poeți
curge râul de cerneală
și locuitorii îi gustă albastrul
de la răsărit până la apus
poezie de Any Drăgoianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grook de consolare
Desigur, te doare
când pierzi o mănușă,
dar închipuie-ți durerea
pe care-o simți n-o pot exprima
când, după ce-ai pierdut una,
o arunci și pe cealaltă,
pentru ca apoi
s-o găsești pe prima.
NB. Piet Hein,1905 1996, a fost un savant danez, filozof, matematician, inventator, arhitect și poet.
El susținea că marea falie culturală care ne desparte nu este cea dintre "a avea" și "a nu avea", ci dintre "
a cunoaște" și "a nu cunoaște".
* GROOK, " gruk" în daneză, termen creat de Piet Hein, este o formă sofisticată de aforism rimat,
caracterizat prin ironie, paradox, concizie și uneori prin accente satirice.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Joi
Eu încă scriu pentru tine
Lungi poeme cu vremuri bune
Inventez pretexte de bine
Colorate cu sâmburi de tăciune
Și mai scriu și pentru mine
Incantații de fericire
Rupte din soare apune
Sperând să mai cred în iubire,
Eu încă mai scriu pentru noi
Pentru tot ce a fost nefiind să ne fie
Pentru viața de aici și apoi
Eu încă mai scriu pentru ziua de joi....
poezie de Ioana Cîrneanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unui coleg
care s-a dat din belșug
cu multă pudră
a
mestecată cu praf de piper
omul e rău a spus nietzsche
o
z
i
c
și eu și noi știm că vom scrie
poezii cu unghia pe perete
dacă trebuie să scriem
scriem și suntem buni la treaba asta
dar nu inventa răutăți
poezia noastră e o simfonie
și noi plutim în valuri
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agora e oarbă și nu mai știe de durere
văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu știi cum se moare de durere
printre cele șapte lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău-e o altă minciună
inventată de Barabas
și eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeții
aproape unul de altul
printre agore și oglinzi
dorindu-și fiecare o altă naștere,
o altă iubire
toată durerea lumii mușcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisori imaginare
Ți-am scris scrisori, ca-n vremi de altă dată,
Ca o domniță-îndrăgostită-ntr-un castel,
Și așteptam așa emoționată
Răspuns, prin voiajorul porumbel.
Ți-am scris ades poeme de iubire
Și am visat o dragoste curată,
Cu cavaleri, domnite si turnire,
Dar n-ai citit poemul niciodată
M-am adaptat, cum fu-se cu putință
Și mi-am trimis scrisorile-n eter,
Chiar de-s in jean, s eu am rămas domniță,
Dar tu-n costum, tu nu ești cavaler.
Mai scriu și-acum, din când în când, poeme,
Dar nu-ți mai scriu de mult scrisori,
Te-am rătăcit pe undeva, prin vreme,
Prin timp, ca porumbeii voiajori.
[...] Citește tot
poezie de Florentina Mitrică (20 februarie 2021)
Adăugat de Florentina Mitrică
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeie, tu
În ochii tăi se oglindește Soarele,
Pământu-ntreg îți sărută picioarele,
Tu ești a poeziilor regină,
Bună și rea, păgână și divină!!
În palma ta, lutul devine artă,
În mintea ta, alb și negru se ceartă;
Doar tu, în pântec, poți zămisli viață,
Doar glasul tău de mamă-i cu dulceață!
Inima ta cuprinde Universul,
Frumusețea ta a inventat versul;
Știi să dezmierzi, dar și să dai fiori,
Sub pașii tăi răsar magice flori!
Fără aripi, ai învățat să zbori,
C-un zâmbet, știi să alungi negrii nori,
Pâinea se naște în palmele tale,
Ca o floare, te scuturi de petale!
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La început a fost punctul
la început a fost punctul
și în jurul lui miriade de virgule fecundându-l
astfel s-a format o stea
prima literă a universului: Alfa
a crescut mare devenind Omega
a explodat dând naștere celorlalte
litere din alfabet
literele s-au iubit din nevoie de cuvinte
cuvintele la rândul lor simțeau că lipsește ceva
și au stabilit reguli sub formă de propoziții
îmbinate în fraze
anii treceau
frazele erau din ce în ce mai lungi
și mai greu de citit
până într-o zi când cuvintele
au îmbătrânit și au devenit mai înțelepte
au spus că vorba multă le aduce sărăcia
și au inventat poezia
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Delirium Tremens (2006)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Agora e oarbă și nu mai știe de durere
văd poemele cum se târăsc
prin nisipul orb al agorei
tu nu știi cum se moare
de durere-printre cele șapte
lumi
inexistente
doar surâsul sardonic
al trupului tău -e o altă minciună
inventată de Barabas
și eu, eu cu foamea destinului
cu gropile comune ale timpului
văd poemele, văd poeții
aproape unul de altul
printre agore și oglinzi
dorindu-și fiecare o altă naștere,
o altă iubire
toată durerea lumii mușcă din mine
sunt poemul ce agonizează
prin pielea lupului-înainte de a muri(
poezie de Claudia Tomescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dormi, dragostea mea
Plânsul în oraș: mâini fricoase își schimbă într-ascuns culoarea
și încă o noapte Izabela va fi a dreptății, a nisipurilor
(respirația cavalerului printre cavaleri e cea mai galbenă).
Și spre dimineață la castel dacă s-ar auzi cântece: o cheie pe buze, oho,
și pe trădare. Dulce strigăt. Sarea depusă la porți. Spera să se
joace mai frumos (cavalerul, în depozite mari e sânge).
Tu dormi, dragostea mea. Sunt singur, am inventat poezia și nu mai am inimă.
poezie clasică de Virgil Mazilescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Majoritatea marilor savanți, a artiștilor, poeților, cântăreților, scriitorilor sau a marilor inventatori au cunoscut din proprie experiență legătura intimă dintre conștient și subconștient.
Joseph Murphy în Puterea Extraordinară a subconștientului tău
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!
Povestea celor doi...
n-am fost nicicând, nicicând iubit de tine deși îți insuflai că sunt iubit
simțeai un iz de nepăsare pentru mine ornamentat cu interes deosebit
și mai simțeai un fel de milă-n pripe ce imita perfecta încîntare
când încercam să fâlfâi din aripe și să le fac mai repede să zboare
și uneori mă alintai cu soi de stimă când împleteam în avalanșa de cuvinte
ba strofe fără noimă ba cu rimă ba lava din suflare mea cuminte
nici nu mă zic de alte sentimente de gelozie patimă ori vise
dar pot să le adun ca componente a unei matematici mai precise
și dacă facem și abstracție totală de-mprejurarile impuse de destin
și intonația din ruga ta fatală să fiu cumva alături, clandestin
pot afirma c-am fost iubit de tine într-o poveste inventată pentru doi
de oameni cu moravuri libertine și compromis cu îngerii din noi...
poezie de Iurie Osoianu (21 ianuarie 2020)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pătrund în suflet
zâmbete violete cu parfum
în leagăn născute
venită în taior roz
cu ochelari fumurii
șoptește pentru mine
te iubesc te iubesc te iubesc
un farmec de iubire
rămâne în zare
extaz și candoare
pentru poetul dansator
pe sârmă inventator de cuvinte
jongler de rime rostite
la fereastra lângă cer
totul pentru zâmbetul
cu parfum de tei
care mă doare mă doare
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Grook de consolare
Desigur, te doare
când pierzi o mănușă,
dar închipuie-ți durerea
pe care-o simți n-o pot exprima
când, după ce-ai pierdut una,
o arunci și pe cealaltă,
pentru ca apoi
s-o găsești pe prima.
NB. Piet Hein,1905 1996, a fost un savant danez, filozof, matematician, inventator, arhitect și poet.
El susținea că marea falie culturală care ne desparte nu este cea dintre "a avea" și "a nu avea", ci dintre " a
cunoaște" și "a nu cunoaște".
* GROOK, " gruk" în daneză, termen creat de Piet Hein, este o formă sofisticată de aforism rimat,
caracterizat prin ironie, paradox, concizie și uneori prin accente satirice.
poezie de Piet Hein, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Din celălalt Cuvânt (și-om învăța...) (lui Rodian Drăgoi)
Dincolo de eșafodul lumii,
lumina lunii și un poet dezorientat. Nu putea fi văzut. Strălucea. "Prea mult",
spuneau cei prezenți la execuție.
El îi vedea pe toți și pe fiecare în parte.
Le auzea glasul ca pe o poezie. Le inventa aripi ce se scuturau alert, în grația ochiului său de miere și de vers cald.
Doar scândura veche îi amintea de gloria unui arbore și felinarul cel vechi,
din colț,
de tăietura sprâncenelor, de corpul masiv,
tânăr,
în căutarea iubirii. Dădea semne că s-ar stinge ușor, când nimeni nu mai avea văz.
Întunericul doar lumina
și în ochii săi de poet și "din gura lui"...
Muguri verzi de Rai. Peste un pământ ars - rug unui preacuvânt.
poezie de Andreea Maftei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spleen
la ce bun să mai scriu
încă un poem de dragoste
pe lângă milioanele de poeme de dragoste
care se scriu neîncetat
de când egiptenii au inventat papirusurile
de fapt de dinainte de egipteni
de pe vremea când oamenii locuiau în peșteri
aveau părul lung și nici prin gând nu le trecea
că tocmai au scris
primul poem de dragoste din lume
atunci când au scrijelit pe peretele grotei
un fel de cerc alungit care semăna vag
cu o inimă
poezie de Maria Daniela Goea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la inventatori și poezie, dar cu o relevanță mică.
Autocaracterizare
Sunt prof universitar,
Cărturar și pamfletar,
Poet liric și satiric,
Aforist, epigramist,
Moralist și optimist,
Autor, inventator,
Visător, traducător,
Bugetar și om cu har,
Iubitor de vin Cotnar,
Om hazliu, cu mult cu umor,
Din păcate... muritor.
poezie de George Budoi din Poezii (7 iulie 2007)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Doamne
Ai născocit în ceruri poezia
Și-ai dat-o de pomană unui orb,
Să i se ierte astfel erezia
Pe care cei cu patimă o sorb.
Ai inventat simbolic poezia
Și-ai dăruit-o chiar și pe pământ,
Iar mie mi-ai luat trufia
Și mi-ai dat doar puterea ca să cânt.
poezie de Iolanda Mirea din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre inventatori și poezie, adresa este: