invidie şi moarte

Amici devotaţi

Amicii mei la-nmormântare
M-au regretat atât de tare,
Încât, erau cum s-ar părea,
Invidioşi pe moartea mea.

epigramă de Dan Căpruciu din Sonatele sonete. Sonete epigramatice, epigrame, Sonate bine (2011)
Această epigramă face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu te teme de invidioşi. Este de ajuns să ştii că ei mor de ciudă că eşti fericit: atunci eşti răplătit din plin.

citat din Othman Ibn 'Affan
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atica

Urăsc orice piatră şi invidiez
orice bucată de materie;
n-apuc să mor şi înviez
şi mi-e urât şi mă sperie
liniştea sinelui lor
strâns cu însuşi în braţe...

N-apuc niciodată să mor.
Am feţe, am faţe,
am ochi, ochiuri de apă
în care se azvârle Ofelia, nebuna,
şi nimeni n-o scapă, nimeni n-o scapă,
n-o trage la sine nici luna.

Să se iubească deci sinele cu sine,
singuratece cu singuratici,
dar ia-mă Doamne tu pe mine
Şi du-mă în ţărmurii mării, în Atici...

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Om, infectă brută, invidios şi crud, până şi viaţa viitoare, în egoismul tău stupid, ai creat-o doar pentru tine, - ca şi cum n-ar fi oameni, fiinţe, viaţă în universul îngrozitor de mare, decât în atomul de praf ce tu, îngâmfat netrebnic, îl locuieşti o clipă, ca şi cum câinii, fluturii, viermii, tovarăşii tăi de viaţă, ce mor şi ei ca tine, n-ar avea dreptul la un paradis! Îţi meriţi soarta: ţi-aş dori-o mai rea, nu eşti demn de un paradis, şi poate de-aceea viaţa ţi-e infernul!

finalul de la Bucureştii ce se duc de Henri Stahl (1910)
Adăugat de Dan Costinaş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu mai invidiaţi pomii pentru că reîntineresc în primăvară, pentru aceasta ei îmbătrânesc şi mor puţin în fiecarea toamnă...

Elena Stan
Adăugat de Elena Stan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Condorul

Fericit condorul
pentru care piscurile munţilor
nu sunt niciodată prea înalte

Condorul
invidiat de toate vieţuitoarele pământului
şi care pe noi, oamenii
ne vede din ce în ce mai mici

Condorul
care nu moare
decât fulgerat de vânător

De vânătorul
care nu poate ajunge la el

poezie de Ion Untaru din Condorul (2001)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Comedia artei şi a vieţii

Nu ştiu
cum am ajuns iar
pe
câmpul minat al copilăriei
Iarba-i până la genunchi
şi
creşte în continuare
Cărţile sunt jucăriile mele preferate
Mă joc numai cu tine dragoste
Partidele noastre
durează de-o viaţă
Aşa că înţeleg foarte bine
De ce ura mă invidiază şi ea
tot
din copilărie
Însă
nu mă plâng decât în versuri
Dacă se poate
albe În afara foilor pe care scriu
n-am mai văzut zăpadă

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (10 ianuarie 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dacă Hitler ar trăi azi, ar muri de invidie văzând faptele tiranului Vladimir Putin, fost KGB-ist, preşedintele "etern" al Rusiei.

aforism de George Budoi din Rusia şi ruşii în aforisme, epigrame, poezii, pamflete şi satire (13 ianuarie 2022)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

zăpada moare invidioasă
pe albul ghioceilor

a răguşit
implorând primăvara
să nu-l mai coase
înflorire castă
pe ia
cosmicei întineriri

poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Am îngrămadit în suflete lăzi cu amintiri neplăcute, balaurii invidiei, cioburile resentimentelor, de aceea nu mai avem loc pentru bucurii. Dacă nu vom face curăţenie în acest moment, vom muri sufocaţi!

citat din Elena Stan
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Gratuită răutate

O floare nu urăşte altă floare...
Un fluture nu bârfeşte alt fluture..
Un curcubeu nu-i invidios pe altul..
O stea nu înjură pe alta...
Noi ne -nfulecăm de vii..
Fiinţe raţionale cu adânci gândiri..
Eu stau si contemplez..
Gândim sau-n iaduri
Ne aruncăm unii pe alţii..
Să murim toţii de moare unul..
Gratuită răutate...

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Marea umilinţă

Regretaţilor mei amici Eugen Barbu, Nichita Stănescu, Adrian Păunescu, Fănuş Neagu, Gh. Eminescu, Ion Voicu, Aristide Buhoiu, Mircea Muşat, Mihai Ungheanu, Raoul Şorban, Sergiu Nicolaescu, Anca Petrescu, Ştefan Iordache, Antonie Plămădeală, Constantin Galeriu...

Ferice, dar, de voi, prieteni morţi
Că nu vedeţi cum ni se sparge ţara
Cum lupii trag cămaşa ei la sorţi
Şi-n iarnă ni se schimbă primăvara.

Eu pe-ntuneric scriu acest poem
Nişte nemernici iar ne-au stins lumina
Pe cine să înjur sau să blestem
Când noi, românii, purtăm toată vina?

Şi gazele, ca mâine, s-or opri
Pe urmă vom bea apă ruginie
Trăim calvarul ăsta zi de zi
Drum bun spre Evul Mediu, Românie!

Nici n-ai unde să suni, toţi se ascund
Eşti prizonierul neamurilor proaste
La Primărie? Eşti prea rupt în fund!

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (24 iunie 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Sunt un optimist incurabil: cred că nimeni nu mă invidiază că mor!

aforism de Costel Zăgan din Inventeme (5 ianuarie 2017)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un om nu are o inimă ca a mea. Inima omenească este o linie, în timp ce a mea este un cerc şi posed abilitatea infinită de a fi la locul potrivit la momentul potrivit. Consecinţele acestui lucru sunt că mereu găsesc oameni în cel mai bun moment al lor şi în cel mai rău. Văd urâţenia şi frumuseţea lor şi mă întreb cum poate cineva să fie în două feluri în acelaşi timp. Totuşi, ei au un lucru pe care îl invidiez. Oamenii, lăsând la o parte orice altceva, au bunul-simţ de a muri.

citat din romanul Hoţul de cărţi de Markus Zusak
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Atlantida din suflet

m-am săturat de mărunţişuri şi
de lumea machiată cu praful neputinţei
în care trăim de ceva vreme
birocraţia sufocă până
la sinucidere
mă uit peste umăr şi văd
acelaşi infern
violuri
beţii
droguri
accidente şi morţi
teroare
sclavie
umilinţă
incompetenţă
sfidare
incompatibilitate
neputinţă
ură
aroganţă şi invidie

[...] Citeşte tot

poezie de Teodor Dume din Ferestre spre marginea lumii
Adăugat de Teodor Dume
Comentează! | Votează! | Copiază!

Români prin Europa

Pe această uşă,
Astfel scriu stăpânii:
Interzis să intre
Câinii şi românii.

Umblăm prin Europa ca bezmetici,
N-avem de lucru, n-avem bani de pâine,
În vremurile când nu mai contează
Deosebirea dintre om şi câine.

Acesta e şi continentul nostru,
Plutim incestuos din ţară-n ţară,
Copiii-nvaţă multilingv, cerşitul,
Cum pot şi omorî şi să şi moară.

Şi nimeni nu ne mai întinde mâna,
Decât cu viclenia jucăuşă,
De-a ne o prinde şi de-a o închide,
Cu minimum de riscuri, în cătuşă.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu (15 mai 2008)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

În mijlocul oceanului pe vreme de război

Fragila splendoare de pe-obrajii senzuali ai mării,
Faţa lunii calmă,-învelită-n argint şi-n cositor,
Fac din această navă un loc de vis, fermecător,
Plin de poezie, descântat de vrăjile-înserării.

Chiar acum, momentul e plin de freamăt şi de viaţă,
Înmiresmat de briza serii şi-înveselit de clinchet de pocale,
Iar stelele eterne, în goana lor pe-orbite muzicale
Urmăresc, invidioase, o omenire tânără şi îndrăzneaţă.

Şi, totuşi, în noaptea asta, o mie de mile mai departe,
Apa mării-i colorată, nefiresc, într-un roşu-atroce.
În faţa lunii, ca un afront, un nor obscen şi gri foarte
Se-înalţă de pe nave-aflate sub ploaia obuzelor – feroce.

Iar stelele surâd reci, indiferente, de altă lege guvernate,
Peste ape-întinse unde moartea şi viaţa curg amestecate!

[...] Citeşte tot

poezie de Joyce Kilmer, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vârstă

Moartea, deşi n-o văd, se ţine-aproape, pusă pe rele,
Invidioasă pe-al optzecilea an al vieţii mele.
Azi, i-aş da ultimii ani care mi-au mai rămas, binevoitor,
Pe unul din cei cincizeci care-au trecut cum trece-un nor.
Ah! Ea atinge tot ce există, nu stă pe A de B să îl distingă,
Dar, când îi propui un târg, refuză să-l atingă.

poezie de Walter Savage Landor, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Criminalii sunt insensibili la dureri fizice şi de aceea sunt lipsiţi, şi de compasiune faţă de alţii. Moartea le este indiferentă, iar distrugerea unei vieţi este lipsită de importanţă în ochii lor. Faţă de străini, în mod aparent, manifestă compasiune, sunt flexibili şi liniştiţi. Alcoolul este mai puţin gustat de ei decât jocurile de noroc sau plăcerile senzuale. Sunt mândri de isprăvile lor, în care dau dovadă de mai puţină inteligenţă decât de forţă fizică şi curaj. Ceea ce apare la ei ca mare abilitate nu este altceva decât efectul unui îndelungat exerciţiu. La toate acestea se poate adăuga că cei mai mulţi criminali au putere de judecată şi de anticipare redusă, voinţa lor este slabă, iar viaţa afectivă este centrată pe efecte foarte puternice (mânie, sete de răzbunare, invidie, ură), care le domină conduita. Trăirile simpatetice sunt o raritate, iar dacă apar, atunci vor avea o semnificaţie practică minoră.

citat clasic din Cesare Lombroso
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu ne invidia

De azi pe mâine, şi umil,
Ni se scurge viaţa tiptil;
Nu mai e loc şi pentru tine,
Nu ne lua credinţa-n bine!

Nu-nţelegem, de ce sfori tragi,
De ne laşi fără oameni dragi?
Oare din ce eşti plămădită,
La neiubire osândită?

Nici rugi, nici lacrimi nu te dor,
Nici dacă-s copii, cei ce mor!
De ce vii mereu nechemată
Şi nu te laşi înduplecată?

Din ce maşteră te-ai născut?
Ce tată-călău ai avut?
Copil ai fost? Ăsta ţi-e jocul?
Avidă, ne mănânci norocul!

[...] Citeşte tot

poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!