istorie şi revoluţie

Arhitectură sau medicină sau muzică sau economie, toate sunt planetele unui aceluiaşi grup solar. Indiferent de ceea ce facem şi lucrăm fiecare în parte, descifrăm cu toţii aceleaşi directive, care ne sânt comune, Adevărurile şi sensurile de viaţă ale unui timp au o unitate organică, de familie.
E naiv să crezi că o revoluţie începută într-o parte, într-o disciplină, se poate limita acolo. Istoria se creează dinăuntru, nu din afară, de la centru, nu de la periferie. Grosolănia noastră este că nu prindem decât schimbările vizibile, directe, care angajează imediat viaţa noastră.
Ne imaginăm de aceea că o revoluţie se cheamă numaidecât şi în primul rând o răsturnare politică sau economică, ceea ce este o naivitate îngerească. Punctul de plecare al unei revoluţii poate să fie în fizică, în astronomie, în matematici, oriunde în sfârşit. E de ajuns ca pe un singur plan de gândire sau de viaţă omenească să se schimbe structural ceva, pentru ca, din acel moment, virtual totul să fie schimbat. Toate se leagă în lumea asta: nu există nici fapte, nici preocupări izolate. Toate intră într-un ciclu. De ce ai vrea ca arhitectura să lipsească din acest lanţ? Lucrează aici liniştit: vrei sau nu vrei, ne vom întâlni până la urmă, tu, care faci arhitectura, eu, care fac economie politică, ăsta, care face antropologie, ăstălalt, care face algebră. Vehiculele sunt altele: drumul e acelaşi.

Mihail Sebastian în De două mii de ani
Adăugat de Avramescu Norvegia-Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţie pe bucăţi

Versul curge ca o apă
cuvântul sub piatră crapă
gândul se izbeşte-n cer
şi-alte animale pier

Ca româna nu-i niciuna
s-o ia şi pe ea furtuna
ce istorie băiete
vrei iarăşi să se repete

N-avem nevoie decât
să ne punem ştreang la gât
să dicteze cineva
ce să faci cu moartea ta

Revoluţie doar pe bucăţi
luaţi-o dacă vreţi din părţi

sonet de Costel Zăgan din Revoluţie cu repetiţie (19 februarie 2016)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Erezia politicii de joi

Revoluţia incident sau necesitate
No unde mergi
Mi-e foame merg la revoluţie
Voi Ăia de sus
jos
Că ne-aţi belit destul
ne-aţi furat
ne-aţi minţit
ne-aţi păcălit
AJUNGE
Poftiţi
la munca de pe jos
Ori
luaţi-vă concediu fără plată
Cu
răsplata la paştele cailor
Căci meritaţi
Tovarăşi Păcălici
Mai plimbaţi ursul
fără ajutor social

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Zăgan din Erezii de-o clipă II (8 august 2018)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poporan (cu voce schimbată, zeflemist, aproape vulgar): Sună! Sună întruna. Nu mai au nimic sfânt! La noi, cultul eroilor a dispărut. În ţara aceasta e ridicol să fii martir! (Ridică receptorul). Alo! Da, doamnă. Aici este casa mea memorială! Cum? Cu cine vorbiţi? (Apoteotic). Sunt senatorul Poporan! (Tare). Eu sunt erou naţional, cucoană! Cine nu mă cunoaşte, nu cunoaşte istorie! Da' matale cine naiba mai eşti? (Brusc devine amabil). Aha! Doamna Opinia? De la ziarul Libertatea Liberă? Îmi pare bine că vă cunosc... (Mecanic). Libertatea este specialitatea mea, stimată doamnă! La Revoluţie am luptat, personal şi în nume propriu, pentru libertate. Mi-am pierdut doi dinţi în Piaţa Libertăţii... Poftim? (Pauză). Vă interesează traficul de influenţă?... Situaţia s-a ameliorat sensibil, doamnă! S-au înregistrat progrese mari. Am introdus semne de circulaţie pentru traficul de influenţă! (Tare). Am umplut ţara cu sensuri giratorii! Influenţa circulă mai bine acum, comparativ cu guvernarea anterioară. Traficul s-a fluidizat, nu se mai blochează, nici măcar pe Bulevardul Justiţiei. Doriţi un interviu pe această temă? Sigur că da! Alo! Alo!... (Loveşte nervos în furcă). S-a întrerupt... Ah! Serviciile secrete mă urmăresc pas cu pas...

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Creştinismul, cea mai însemnată revoluţie binefăcătoare din istoria omenirii, a adus sporul cel mai mare în numărul îndatoririlor. Dar cu acesta şi norma de adaptare ideală: "Iubeşte pe aproapele tău...". Cultura unei societăţi nu este decât exteriorizarea îndatoririlor ce şi le impune conştiinţa indivizilor. Numărul îndatoririlor indică nivelul culturii.

Constantin Rădulescu-Motru în Psihologia poporului român
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nerva (deschide frigiderul): Deşertăciunea deşertăciunii... Totul este deşertăciune... Iar bogăţia este o scurtă iluzie deşartă... Totul se topeşte şi alunecă în neant... Lichidele nu mai au formă proprie, deci curg... Şi nu e vina mea... Nu eu am inventat stările de agregare ale materiei. Într-o economie solidă ca a noastră, lichidităţile se evaporă. Trec imediat în stare gazoasă... Banii devin sublimi, deci sublimează... Şi acum să vedeţi, comedia erorilor! Când statul câştigă, toată lumea are de pierdut... Populus pierde banii la poker, Guţă îşi pierde capitalul circulant, partidul pierde un militant de nădejde, iar domnul Poporan pierde mult din inepuizabilul său capital electoral... Acesta e capitalismul cu faţă umană... (Trist). Dar ce pot să fac eu, un amărât de funcţionar public, într-o asemenea dilemă istorică? Lozul cel mare mi-a scăpat! Eu l-am tras, dar mi l-a subtilizat tânărul acesta fără minte. Noua generaţie a luat caimacul... Mie nu-mi rămâne decât aureola de bărbat incoruptibil! Şi o plasă cu roşii... Vedeţi câtă inechitate există în ţară? În zadar, atâţia oameni şi-au jertfit viaţa pe baricade! Ce pot eu să fac? Nimic! Trebuie să mă mulţumesc cu nişte legume, donate de un simpatizant al partidului, în Piaţa Obor! (Cu invidie). În timp ce alţii se scaldă în numerar... Câtă ipocrizie! Şi mai au tupeul să afirme că revoluţia a creat şanse egale pentru fiecare... (Se aud bătăi timide în uşă) Câtă ipocrizie!

replică din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ştiţi vorba aceea "cine a câştigat a câştigat de două ori – o dată când a câştigat şi a doua oară când a rescris istoria"? Ce se întâmpla azi depinde de evenimentele istorice petrecute acum mulţi ani. Rusia, URSS s-a dezvoltat pe urmele Revoluţiei, perioadei staliniste, războiului şi societatea a fost foarte zdruncinată de aceste evenimente. Cred că pot spune că au fost catastrofice, împiedicând ţara să crească. A fost ca o implozie şi până acum oamenii nu ştiau de unde vine acest rău. E o problemă foarte complexă, iar dacă vrem să o înţelegem, trebuie să ne întoarcem la momentul când a apărut stricăciunea şi s-o reparăm. Iar acesta e un lucru primejdios şi dureros.

citat din Serghei Loznitsa
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Snobii şi cavalerii călimării din zilele noastre îşi pot spune mai mult ca niciodată că revoluţiile lumii nu s-au făcut sub semnul penei de gâscă. Nu, scrisului i-a fost rezervat să găsească de fiecare dată cauzele teoretice. Forţa ce a pus în mişcare marile avalanşe ale istoriei în domeniul politic şi religios, a fost numai, din timpuri imemoriale, puterea magică a cuvântului vorbit.

Adolf Hitler în Mein Kampf, volumul I (1997)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Natura a trasat cu o mână grosolană, dar fermă, proiectul istoriei omului şi al revoluţiilor sale în liniile munţilor pe care i-a ridicat şi ale fluviilor pe care le face să coboare din vârfurile lor... Mările, munţii şi râurile sunt limitele cele mai naturale ale naţiunilor, obiceiurilor, limbilor, regatelor, tot atât cât şi ale teritoriilor, şi chiar în cele mai mari revoluţii umane, ele au fost linii directoare sau hotarele istoriei lumii. Daţi fluviilor un alt curs, lanţurilor de munţi o altă direcţie, malurilor mării alte contururi: nu este suficient pentru a schimba în întregime şi pentru totdeauna formele de dezvoltare a omenirii pe acest teren nesigur pe care se succedă naţiunile?

Johann G. Herder în Idei despre filosofia istoriei omenirii
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu doctrina lui Marx se întâmplă acum ceea ce s-a întâmplat nu o dată în istorie cu doctrinele cugetătorilor şi ale conducătorilor revoluţionari ai claselor asuprite în lupta lor pentru eliberare. Atâta timp cât marii revoluţionari erau în viaţă, ei erau supuşi de clasele asupritoare la persecuţii permanente, doctrina lor era întâmpinată cu cea mai sălbatică furie, cu cea mai turbată ură, împotriva ei se declanşau cele mai deşănţate campanii de minciuni şi calomnii. După moartea lor, se fac încercări de a-i transforma în icoane inofensive, de a-i canoniza, ca să zicem aşa, de a le înconjura numele cu o oarecare aureolă de glorie, pentru "consolarea" claselor asuprite şi pentru înşelarea acestora, golind învăţătura revoluţionară de conţinutul ei, tocindu-i ascuţişul revoluţionar şi vulgarizând-o. Burghezia şi oportuniştii din rândurile mişcării muncitoreşti se întâlnesc astăzi pe terenul acestei "prelucrări" a marxismului. Ei uită, denaturează, estompează latura revoluţionară a învăţăturii, spiritul ei revoluţionar. Este pus pe primul plan, este proslăvit ceea ce este acceptabil sau pare a fi acceptabil pentru burghezie.

Lenin în Statul şi revoluţia
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

E timpul să plecaţi...

E timpul să plecaţi, cât nu e prea târziu,
Pân' n-o simţi săracul că-i jupuit de viu.
I-aţi inşelat credinţa vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forţaţi norocul... ferească Dumnezeu...

Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E şi el ca şi voi, tot muritor de rând...
Şi el are răbdare... şi-acelaşi Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

E timpul să plecaţi, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul... şi-a expirat în van.

Aţi stat la cârma ţării de douăzeci de ani,
Ne-aţi luat pământuri, case, ne-aţi jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreţi o altă viată, că vă doriţi schimbare...

[...] Citeşte tot

poezie de Marin Bunget
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Omagiu eroilor Timişoarei

eroii Timişoarei au ars la crematoriu
au ajuns cenuşă spulberată-n vânt
în conştiinţa noastră au un loc meritoriu
pentru sacrificiul şi eroismul sfânt.

sângeroasa Revoluţie a început pe Bega
clopotele catedralei au bătut puternic
lacrimile gliei sunt Alfa şi Omega
unui popor eroic în toate cucernic.

zile de luptă cruntă pentru libertate
printre ninsori de vise se comemorează
lumini din candele vorbesc de pietate
istoria eroilor încă mai sângerează.

astăzi curg pe Bega omagii, demnitate
speranţa României luminată-i de-o rază.

poezie de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ţară a doinelor

istoria ţării a fost scrisă cu sânge
tratate meschine i-au schilodit trupul
Basarabia suspină neîncetat plânge
dar mai sunt lumini să-i mângâie chipul

ani lungi de chin revoluţii războaie
au îndurat românii mult compătimiţi
eroi se zvârcolesc pe drumuri de noroaie
luptând pentru dreptate împătimiţi

ţară a speranţelor cu munţi înţelepţi
fiii tăi s-au răspândit în lumea întreagă
Dumnezeu mai ştie încotro te îndrepţi
treci prin crize dar viaţa ţi-e dragă

ţară a doinelor plâns de nai şi vioară
sub tălpi de iubire tot răul o să piară

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Revoluţiile sunt prohodul istoriei. Când răposatul este întins pe catafalc şi cei care au crezut în el îl jelesc şi nu vor să se despartă de trupul lui, apare o ceată de turbulenţi care îl iau, îl aruncă mai repede în mormânt convingându-i pe cei care sunt în viaţă că, într-adevăr, mortul a dispărut cu totul, că nu mai are rost să trăiască după preceptele lui, că traiul trebuie luat dela capăt, cu alţi oaameni în preajmă: "morţii cu morţii, vii cu viii". Iar răposatul nostru a stat cam mult pe catafalc, fără a mai socoti perioada cât a fost muribund. Şi miroase al naibii de urât.

Aurel Neron în Cartea "Pe ambele părţi ale baricadei", Cap. XVIII, pag.129 (2009)
Adăugat de Aurel Neron
Comentează! | Votează! | Copiază!

Statul, o invenţie socială de o importanţă vitală pentru întrega societate, a fost creat cu scopul nobil de apărare a intereselor publice, naţionale. Istoric, pentru buna sa funcţionalitate democratică, în lume, au izbucnit mari revolte şi revoluţii pentru care s-au jertfit, puţin spus, zeci de milioane de oameni. La noi în ţară şi în majoritatea statelor lumii, există pericolul ca toate aceste mari cuceriri organizaţional-sociale democratice să fie anulate de pasivitatea dezastruoasă a cetăţenilor în faţa ofensivei crimei organizate deghizate în partide politice "democratice". Nu poate exista democraţie fără Justiţie independentă, fără stat de drept.

Adrian Ibiş în Cugetări. Reflecţii etice şi socio-filosofice (2013)
Adăugat de Adrian Ibiş
Comentează! | Votează! | Copiază!

Merry: M-ai cucerit imediat... (Lacrimogen). Atunci, pe covorul acela roşu, excitant şi detestabil, am înţeles că tu ai stofă de erou...
Poporan: Revoluţia a fost un act de mare curaj...
Merry (solemn): A fost un gest temerar! (Lacrimogenă) Ţii minte, Popy, cât de tare se ascuţise lupta de clasă? Tirania pândea din umbră! Dar noi doi am fost de neoprit! Am făcut dragoste, pe covorul cel mare al partidului... În jurul nostru alergau bezmeticii, soldaţii şi teroriştii...
Poporan: Scumpa mea! Aşa se scrie istoria...
Merry (îl sărută, printre gratii): Iubitule...
Poporan (învins): Te iubesc, Merry! Ador sânii tăi social decoltaţi. Tu eşti cea mai minunată personificare a reformei! (Autoritar). Dar lasă-mă să-mi termin discursul!

replici din piesa de teatru Partidul Naţional al lui Tata (Fantezie balcanică), scenariu de Valeriu Butulescu (2010)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Vechea şi bine ştiuta poveste, repetată de sute de ori, care afirmă că fabricile angajau femei şi copii şi că aceste femei şi aceşti copii ar fi trăit în condiţii satisfăcătoare înainte de a lucra în fabrici este unul dintre marile falsuri ale istoriei. Mamele care lucrau în fabrici nu aveau cu ce să gătească; ele nu îşi părăseau căminele sau bucătăriile pentru a merge să lucreze în fabrici, ele mergeau în fabrici deoarece nu aveau bucătării, sau, dacă aveau bucătării, nu aveau cu se gătească în ele. Iar fiii lor nu soseau din aşezăminte de copii confortabile. Ei erau înfometaţi şi aproape morţi de inaniţie. Toată vorbăria desper aşa-numitele orori de nedescris ale capitalismului timpuriu poate fi respinsă cu ajutorul unei singure statistici: tocmai în anii în care s-a dezvoltat capitalismul britanic, tocmai în perioada numită în Anglia «Revoluţia Industrială», în anii 1760-1830, tocmai în acei ani, populaţia Angliei s-a dublat, ceea ce înseamnă că sute sau mii de copii, care înainte ar fi murit, au supravieţuit şi au crescut, pentru a deveni bărbaţi şi femei.

citat din Ludwig von Mises
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Margarete

vine! nu vine! vine! nu vine...
aşteaptă!
aşa mi s-a spus de nenumărate ori
încât am ajuns să cred că asta-i numele meu adevărat
vine! nu vine! vine! nu vine...
fiecare zi se prelungeşte până se lipeşte de alta
şi tot aşa, zi după zi, epuizarea se căţără lingându-mi picioarele
aşteaptă. aştept. aşteaptă. aştept. aştept. aştept.
după care mi-am zis că am devenit zeul aşteptărilor
aşa cum şi Luna este zeiţa mareelor
aşteaptă!
şi-am aşteptat, dar Godot venea întotdeauna după unsprezece seară
abia târându-şi picioarele de la teatru şi se prăvălea lângă mine
zicând stins "a fost un triumf"
după care îşi desfăcea pachetul şi lua o muşcătură zdravănă
din tăcerile sleite... dacă ai fi văzut...
aşteaptă!
şi vedeam revoluţiile spălându-şi mâinile de sânge
nopţile ca şi cruciadele aveau ore bine stabilite
iar paznicul striga lipindu-şi incertitudinile

[...] Citeşte tot

poezie de Costel Macovei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Apel pentru Libertate

(O poezie de succes în timpul Revoluţiei anticomuniste)

Autorul aduce aici un poem patriotic anticomunist revoluţionar, scris în anul 1988, difuzat la două cunoscute posturi de radio cu emisiuni în limba română şi reprodus în acea perioadă de câteva publicaţii din exil. Conţinutul lui, care imediat a avut mare succes pretutindeni, în special în perioada Revoluţiei, fiind răspândit prin manifeste, vrea acum să încerce a arăta că nu şi-a pierdut valoarea istorică nici până în zilele noastre... Poezia-apel, rătăcită pentru un timp, a fost regăsită şi credem că se mai cuvine încă a fi reamintită.
Ea cerea atunci tuturor românilor să se răscoale împotriva tiraniei comuniste:

Să ne trezim, Români, din somnul cel de moarte,
Să facem Ţării ultimul serviciu,
Câci nu e mare niciun sacrificiu
Când Ţara doar de lacrimi are parte!

De-ajuns cu nefireasca amuţire!
De-ajuns cu aşteptări, speranţe chioare!
Sosit-a ceasul toţi să se răscoale!
Sosit-a ceasul sfânt de răzvrătire!

Sculaţi, Români, din Nistru pân' la Tisa!
Sculaţi, Români îngenunchiaţi sub cizme,
Să scoatem Ţara de sub cataclisme,
S-amestecăm tiranii toţi cu clisa!

[...] Citeşte tot

poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Democraţia nu are vârf, tovarăşi

ar fi bine să lăsaţi bălăngăneala asta imposibilă
de-a lungul şi de-a latul istoriei
ce dracu nu aţi mai jucat lapte gros niciodată
săriţi cât mai aproape de veriga slabă
puneţi presiune pe poeţi
nu-i mai lăsaţi să umble singuri ziua
daţi-le câte o muză sub acoperire
să le ştie sărutul
să le măsoare visele dimineaţa
altfel să nu vă miraţi că vor ieşi din transă
şi vor mai face o revoluţie

democraţia nu e niciodată scuzabilă
cum să vă fac să nu vă mai cereţi inutil scuze
loviţi cu realitatea crudă în fiecare vis
impozitaţi infinit tăcerile poeţilor
ele nu fac altceva decât să caute un dictator
acel gen de tiran al bunului simţ
al frumosului
al iubirii

[...] Citeşte tot

poezie de Tudor Gheorghe Calotescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!