Citate despre iubire și limba română, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și limba română, dar cu o relevanță mică.
Sărbătoarea... Paștele creștin
Hristos a înviat scrie-n scriptură
Și-n fiecare an cu drag sărbătorim,
Iubirea lui Iisus e fără de măsură
Iar noi ca buni români o-mpărtășim.
Miroase a sarmale, miroase a friptură
De berbecuț pe jar lângă cuptor,
Ce gust plăcut de parcă-ți plouă-n gură,
E Paștele creștin... Iisus înălțător.
E sărbătoarea noastră creștinească
Să împărțim un ou, poate primim un dar,
De la cei dragi iubirea părintească
Iar de la sfinți povețe și mult har.
Să învățăm urmașii să iubească
Această țară unde ne-am născut.
Să nu uităm nici limba românească,
Să nu uităm de port și de trecut.
poezie de Marian Bărăscu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cuvintele
Iubire, silabele pe care egoist
le-aș numi ale mele
aleargă precum particulele
infinitului
într-o avalanșă de idei
să acopere cerul ivit
odată cu tine
cea care mă inspiri,
toate silabelele pe care
le-am putea cuprinde într-o suflare
sunt și ale tale
așa cum și eu sunt
al limbii române ucenic
venit dintr-un ungher al singurătății.
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Non omnis moriar
Clădit-au grecii doară cetăți de fală pline
Și temple mari și ziduri ciclopice-au zidit,
Dar toată măiestria clădirilor eline,
Columnele de marmur și templele divine,
De mult s-au năruit.
Trăiesc numai imagini, hrănite de-amintirea
Condeiului istoric, ca vis numai trăiesc:
Dar cine poate zice că le-a pierit mărirea?
Ce cap va fi-ndărătnic să nege nemurirea
Poporului grecesc?
Nu murii țin pe-o gintă, căci murii pot să cadă;
Nu oamenii fac neamul, căci ei se nasc și mor:
Bărbații numai poartă putere și dovadă,
Dar nu prin fier și lance, ei nu înving prin spadă,
Ci-nving cu mintea lor.
Se nasc, având în suflet mari, nobile destinuri;
Trăiesc, ca să creeze, și trec ca niște regi.
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Coșmar
În Taimâr, cu-o sanie cu reni
colo pân' și vara viscolește
dat-am de un sat de moldoveni
ce uitaseră săracii! românește.
I-a adus colo tătuca Țarul
și le-a dat pământ, cât vezi în jur,
numai că nu-ntra în el brăzdarul
cică e bocnă anul împrejur.
Și-au rămas: să crească urși în stână
și la sănii să înhame reni,
numai c-au uitat limba română,
dar în buletine-s "moldoveni".
M-au cinstit cu țuică din licheni,
m-au servit cu colțunași din pește,
și mi se jurau că-s moldoveni,
doar că nu pot să vorbească românește.
[...] Citește tot
poezie celebră de Nicolae Dabija (1988)
Adăugat de nicu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Rondelul limbii române
Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române,
Străluminând ca o făclie
ꞌN candela lanului de grâne.
Floare prinsă-n piept pe ie
În iureșul horei străbune,
Vechi cât iubirea de glie
Este graiul limbii române.
Doina dorurilor frățâne,
Sufletelor noastre temelie,
Limba graiului de pâne
Cu care hrănim orice bucurie
Veche cât iubirea de glie.
rondel de Costel Avrămescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nu sunt fiul tăcerii
Despre patrie nu pot spune nicicând
a fost odată ca niciodată o țară
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
din limba română nu mă poate da nimeni afară
N-a fost odată ca niciodată o țară
nu m-am născut la tăcere-n brațe
pe cei care tac tăcerea-i omoară
pe mine tăcerea n-o să mă-nhațe
Nu m-am născut la tăcere în brațe
gura de rai m-a-nvățat primul cuvânt
n-o fi și viitorul un joc de paiațe
despre patrie pot spune oricând
Mamă și fiică mi-e țara
și ard pentru ea în iubire ca para
poezie de Costel Zăgan din Cezeisme (1 mai 2008)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubindu-L pe Domnul, iubești aproapele!
Iubește, iubește aproapele
Cum cerul munții și apele,
Iubește mama și frații, iubește
Sufletul ce crește românește.
Iubește înotul și zborul înalt,
Iubește măreția oricărui bărbat,
Iubește copilul ce crește-ntre flori
Purtând în credință ecoul din zori.
Iubește și floarea ce crește-ntre spini,
Istoria păstrată în moloz și tăciuni,
Iubește credința primită ca dar
De la Sfântul Iisus prin cuie și har.
Iubește și hoțul, nu faptele lui,
Lasă-i nimicnicia în grija Domnului,
Îmbrățișează doar faptele bune,
Cu inima curată aleargă prin lume.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scrisoare către bunicul meu, învățătorul Marin Păunescu
"Tu să te ții de carte, măi băiete" (M.P.)
N-am apucat, iubite tată-mare,
Să-ți scriu, altundeva și altcândva
Deși, probabil, tot ce-am scris în viață,
Este răspunsul meu pe adresa ta.
Te rog să-mi ierți această tutuială,
Dar a mă mai preface este greu
Și-atunci când m-adresez cu "tu" înseamnă
Că te tratez ca și pe Dumnezeu.
Învățătorul meu cel mai de seamă
Ai fost și ești și cred c-ai să rămâi,
Tot ce-am aflat în viață de la tine
E și acum temeiul meu dintâi.
Și după viața ta de dascăl tragic,
Nici pensie nu ai avut în sat,
Pe patul morții te-a găsit scrisoarea
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu din Rugă pentru părinți (a două ediție, adăugită) (ianuarie 1998)
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Limba Română în cârciumă
Motto:
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohotește rea.
"Doina", Gr. Vieru
Iertați-mă, Doina și Ion,
Și voi ați murit pentru EA!
Sub lampa de neon
Voi mărturisi ceva:
Ziua Limbii Române
A fost batjocorită
De o intrusă cinică,
Cu suflet de nalbă,
Și-n mână c - o halbă.
Ea merită să fie hăituită, dar nu
Cu Ordinul Republicii miruită.
Mă arde și mă istovește trădarea, cruda!
Am fost sărutată de Iuda,
Pe banii mei și profanarea voastră!
S-a întâmplat in sfântă zi, de Limba Noastră!
[...] Citește tot
poezie de Maria Tonu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veronicăi Micle
ca o vioară strunele tale plângeau
erai o lacrimă ce -ți rătăcea prin suflet,
o inimă zburând în infinit,
cu plopii ce se tânguiau în vânt,
vrăjind vremelnicia în descânt.
nu mai vorbi și nu mai plânge
e vis zadarnic azi, acum,
această toamnă încrustată-n sânge
s-ar irosi în zbor pe vechiul drum.
pe la Văratic în vremi legendare
o veșnicie va ca să trăiască
povestea dragostei voastre barbare
ce dăinuie cât limba românească.
deși trecut-a timpul ca-n legende
izvorul amintirii a rămas,
poveștile de astăzi îi dau glas
și vor rămâne veșnic în calende.
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (18 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Omul din mine crește prin cuvinte
În fiecare zi de joi
îmi întâlnesc lumea imaginară,
stă cu mine la o cafea fierbinte
cu aburul ademenitor care sparge aerul,
tu ai gândul departe și surâzi
ca dintr-un tablou pe care-l apreciez demult
și-l privesc în fiecare zi de respirație adâncă
cu ochii plini de o lacrimă tainică.
Omul din mine crește prin cuvinte,
se-mbracă-n hlamida limbii române
și luptă cu sine pentru alții
pe baricadele clădite în aura înaintașilor.
În laboratoarele minții
se analizează și creează cu credință
ideea ce înflorește pe ram
și cu dragoste înflăcărată rodește
fructul ce nu se lasă niciodată mâncat.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
De ziua limbii române
Limba noastră cea străveche cu rostirea dulce, sfântă,
E-o comoară nestemată ce-o păstrăm și ne încântă,
Curge-n șipot ca izvorul, dulci fiori ne stăpânesc,
Zboară pe aripi de îngeri peste plaiul românesc.
În restriștile de vremuri, în durerea ei adâncă,
De vulturi ne-a fost păzită, gângurită-n vârf de stâncă,
Neamul ni l-a apărat sădind dragostea de țară,
Nimeni n-a putut înfrânge existența-i milenară.
Graiul, pasăre măiastră ce plutește-n zboru-i lin
Ne-a adus lumină-n suflet răspândind harul divin,
De-or veni timpuri mai bune sau de vor rămâne reci
El ne va fi idealul ce va dăinui în veci.
poezie de Nicolae Matei
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poet cu har divin
Te-ai născut chipeș și mândru,
În ninsori de flori și stele
Unde trupul ți-a crescut
Cât un plop frumos și verde.
Gândul, ți-a fost aripă
Aripă de nor și înger
Sufletul, de-argint și mură,
Pus în versuri splendide.
Tu! În răcoarea din livadă
Ai deschis o fructă coaptă
Cu un gând și dor adânc
Pus pe albe foi să scrie.
Tu! Ai dezghețat o Lună
Și o iarnă ai topit
Când povestea ta cu zâne
Mulți copii a adormit.
Tu! Fulgerul l-ai înmuiat
La un vers cântat cu drag
Norii ploaie au ținut
La iubirile cu prinți.
[...] Citește tot
poezie de Adelina Cojocaru (14 ianuarie 2019)
Adăugat de Adelina Cojocaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Casa de la Ipotești
Izvor de limba română izbucnit de sub această casă umilă, de unde a pornit să inunde cu apă vie întreaga patrie română, apoi tot pământul care aici la noi a devenit o gură de rai ca o inimă.
În fața prispei sale, fiecare tei ce-i stă de strajă
murmură poezii la cea mai mică adiere de vânt
și fiecare frunză devine o rimă nemuritoare, un sărut șoptitor trimis cu măreție tuturor.
Păsările de pe ramurile înflorite poartă numai strofe de aur pe aripile lor, răspândindu-le cu dărnicie în aer,
toate fiind imnuri sfinte ale dragostei tăinuite în cântecele lor.
Tot murmurul ce vibrează de jur-împrejur
sunt dulci psalmodieri ale iubirilor cu mărețe taine
iradiate de pe aceste tărâmuri de basm.
La ușa acestei case stau veșnic de strajă
îngerii cei mari ai Poeziei,
iar deasupra lor plutește zi și noapte Duhul nemuritor al creatorului lor care coboară deseori aici
pe raze de lumină lină să-i binecuvinteze pridvorul copilăriei.
De aceea, descoperiți-vă toți cei ce-i treceți pragul acestui măreț Templu al Poeziei,
de unde veți ieși mai înțelepți, mai puternici și mai purificați, mai buni și mai receptivi la tot ce-i frumos,
cu inimi mai tinere și mai luminate ca oricând.
poezie de Cristian Petru Bălan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pictează-mi o miriște
Domni din țări depărtate
Vin la noi să vadă
Eclipsa de soare.
Sunt multe azi de văzut.
Tați sărind ca armăsarii
Pe fiicele lor.
Nepoți violându-și bunicile.
Copii româno-arabi, fără tată,
Negrișori cârlionțați, fără părinți,
Luând la Română zece,
Căpătând premii
Cu doinele noastre.
Adolescente pierdute
Prin pustiul cel sur
Al bărbilor moșnegești.
Iepe bine hrănite
În baruri de noapte
Întinse
Pe genunchii
Politrucilor comerciali.
[...] Citește tot
poezie celebră de Grigore Vieru
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Desculț prin noroi...
Astăzi mergând desculț prin noroi
Îmi dau seama că sunt pe pământ oameni goi,
Dezbrăcați de bun simț, ne-mbrăcați în iubire
Umilind pe cel mic, neatinși de simțire.
Înveliți fastuos în veșminte bogate
Sclipind insolente și neasortate
Ce nu simt și nu știu ce e frica de boli
Și cultivă voit incultura în noi...
Inculți și bolnavi nu stau în spital
Prostia nu doare, nu are final,
Nici leac nu există și nu au scăpare,
Nici o carte deschisă nu-i ridică spre soare...
Își ridică prin gropi statui din orgolii
Și-așteaptă ovații, urale, elogii,
Nu au nici o urmă de respect în cuvinte
Ci au doar un vid în suflet și minte...
[...] Citește tot
poezie de Dan Moraru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nebuni de "fericirea" neamului
Poporul și-a ales, fericit, călăii
și, atunci, animalele cu chip de om
au declanșat urletul junglei,
au înlocuit dragostea cu ura,
au denaturat libertatea,
au siluit gramatica limbii și poezia,
au ronțăit România
și au izgonit-o pe Herta Muller
din patria ei - Limba română!
Au folosit legile la "igiena spatelui",
cum spunea Petre Țuțea.
Pentru ei, morții au devenit mai prețioși
decât nou-născuții.
Nebuni de "fericirea" neamului
și-au băgat-o și și-au scos-o,
în și din popor, precum au vrut
mușchii lor...
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sârghie
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iurie Osoianu: Dar undeva acolo sus s-a hotărât Să fiu poet...
Vă las pe dumneavoastră, dragă echipă și dragi consumatori de CITATEPEDIA
să trageți concluziile, amintindu-vă faptul că pentru aceasă limbă (românească) au murit oameni, că nu e permis așa ceva pe un site cultural. Nu e permis ca printre numele sonore (deja branduri) ale culturii universale să existe așa ceva. Nu am nimic personal cu nimeni - parol...
Mulțumesc pentru înțelegere, pentru răbdarea de a citi "creațiile jeniale și jenante" semnate de genialul poet al timpurilor noastre, Iurie Osoianu (5871 de voturi la 532 de citate), care cu atâta nonșalanță - își promovează tâmpeniile. Repet: n-am nimic cu omul menționat mai sus, dar cred că este infectat cu CoronaPoetika - vorbesc și eu așa ca opinia publică.
Scrierea incorectă, agramată, și excesiv de proastă din toate punctele de vedere, îmi dă dreptul să iau atitudine... Nu sunt un străjer al limbii române, dar respect memoria celor care s-au jertfit în numele neatârnarii neamului.
Mulțumesc și iertare dacă am pricinuit deranj.
Versuri de citit când ai mort în casă.
Spicuiri, câcâieli și canonizările limbii în creația lui Iurie Osoianu,
în care gramatica este desființată.
Țara cu popor în begenie...
... eu am venit la tine să mă-mbăt
cu apă rece și cu chioară taină
să răsturnăm o lume de omăt
cu tine-n doi și ambii fără haină
... independența noastră-i ca o ghicitoare -
eliberarea eliberării de eliberare...
eliberarea eliberării de eliberare
în ochi ce stă pacifică... cătoare (căcătoare cu aspect de ghicitoare)
... și iată-mă aguns la orizonturi
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drept la bască
Deci noi nu existăm deloc
Și nici ce scriem nu există,
Nu avem loc în acest joc,
În lumea lor închisă, tristă
Suntem fantome fără sens,
Sau doar amprente digitale,
Ce scriem noi, nu este vers,
După părerile matale
N-am să dau nume, n-are rost,
Oricum o lume ne citește,
Părerea ta chiar sună "prost"
Când ne tratezi "dumnezeiește"
Poate nu vezi, poate nu simți,
Sau nu citești limba română,
Nu încetezi ca să te minți,
Pe tron, cu secerea în mână
[...] Citește tot
poezie de Adi Conțu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spovedanie
Doamne, am furat
Câteva clipe de veșnicie,
Niște firimituri de iubiri rămase
De la ospețele ghiftuiților
Și tăinuite giuvaiere din limba română,
Dar le-am dat înzecit înapoi,
Doamne, iartă-mă!
Nu mi-am iubit aproapele,
Cum să-l iubesc, când el mă lovise,
Secătura, peste obraz?
Cum să i-l întind și pe celălalt
Să mă umilească simetric?
Și nu m-am căit,
Și nu i-am întors lovitura,
Iertător, ignorându-l,
Aproape că l-am iubit,
Doamne, iartă-mă!
Am ucis, cu sânge rece am ucis,
[...] Citește tot
poezie de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și limba română, adresa este: