iubire şi măslini

Emoţia lui "a fi"

E simplu
Ca un singur nod închegat între două capete
Ale aceleaşi aţe,
Ca unirea a două jumătăţi de farfurie
Scăpată pe gresie
Din greşeală,
Ca tine când dormi...

E cald,
Ca nisipul uitat în soare
Fără chef de castele,
Ca suflul pieii obosite
Uscate în iarba
Fierbinte,
Ca tine când râzi...

E frumos,
Ca uliţa întinsă verde spre lumină
În flori,
Fără urme în pământul rece,

[...] Citeşte tot

poezie de Gabriela Chişcari (3 aprilie 2012)
Adăugat de Gabriela Chişcari
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cerne

Cerne cu flori de cireş în livadă
ninge cu arome savante din ceruri
bate un vânt de poeme ratate
se-învârt morişcă florile de tei
miresme domolesc vieţi agitate
menta pluteşte în aer
învolbură iubirea fără cruţare
ţârâie-n inimi cu flori de cais sângerii
lumini se-înăbuşă cu uimire felină
luna scânceşte vopsită
respirăm, fremătăm bucurie
parc-am fi pe estradă
sorbim incerţi din pahare
în forme ciudate de scară
parfumul desfăcut în văzduh împrăştie teama
acele pinului sfâşie mugurii
şiroim -
să ne-ascundem iubito sub ram de măslin!

poezie de Aurel Stănescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mă topesc

Te-am căutat în bobul de rouă
În picurul ploilor de vară
Despic şi cascada în două
Ne regăsim până deseară

Strigă-n ropot de cascadă
Izvorul ce curge din munţi
Lacrimi scăldate -ntr -o cadă
Cad gemând pe stîncile muţi

Dintr-un vartej chip îngeresc
Cu plete ude şi piele măsline
Valuri din cascadă -l învelesc
Pe lespede el doarme bine

Iar din senin peste el plouă
Cerul îl strigă tunetul urlă
Apare pe cer Luna cea nouă
Norii cu lacrimi curg gîrlă

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Umbră

Iată că iarăşi m-aţi năpădit,
Amintiri despre camarazii de arme, morţi în război,
Măslină a timpului,
Amintiri devenite astăzi un tot întreg,
Precum un tot întreg sunt blănurile unui mantou,
Precum miile de răni devin un singur articol de ziar.
Sumbră, imperceptibilă aparenţă ce şi-a luat
Forma instabilă a umbrei mele;
Un indian în veşnică pândă;
Umbră, vă târâţi spre mine,
Mai mult, însă, nu mă auziţi,
N-o să mai cunoaşteţi cântecele pe care le cânt.
O, destinule!
Astrul ceresc să vă aibă-n pază, multiplă umbră,
Că n-o să mă părăsiţi niciodată,
Fiindcă mă iubiţi
Şi dansaţi în soare şi nu faceţi colb.
Umbră-cerneală a soarelui.
Umbră-scris al luminii mele.
Arsenal de regrete.

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Guillaume Apollinaire, traducere de Dumitru Matcovschi
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mister

(alerg după tine)

Dă-mi din iubirea ta parfum
Să fiu o floare de salcâm
Sălbatică si plină de mister,
Floare de colţ sădită pe un nor.

Cu răsuflarea gurii mă atingi,
Şi înfloresc precum un măr
Petale albe de-mi revărs,
Sunt fulg de nea ce mă topesc.

Mă strângi în braţe, mă cuprinzi
Parcă sunt floare de măslin,
Buchete să le-aduni plângând
Să nu mă uiţi nici mai târziu.

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aş răsturna Carul Mare

Aş răsturna Carul Mare unde-o fi capătul lumii,
Să caut oglinda spartă, să o-ntreb cine sunt eu,
De sunt demon ori femeie, de ce iubesc toţi nebunii
Ce scriu vers furând din stele, slăvindu-l pe Dumnezeu,

De ce mă pierd prin mulţimea, ce altuia groapă-i sapă,
De ce coji alunecoase, îmi rănesc călcâiele,
De ce-i troc cu orţii popii, lumânări, fitil de lampă
Şi copii, înfometaţi, răscolesc noroaiele!

Nu mă simt o Penelopă, ţesând, ziua, la linţoliu,
Mi-aş dori din Carul Mare, semnul păcii-n vârful culmii,
Creangă de măslin şi laur, să afle cei cu orgoliu,
Că soarele când răsare, nu se-nvârte-n jurul lumii!

poezie de Ionica Bandrabur
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fericirile

Motto: "N-ai cum să te pierzi, şi nici să greşeşti
Dacă în inima ta pe Iisus Îl primeşti"...

Fericit omul bun, şi frumos, şi curat
Iisus Hristos şi pentru el S-a rugat

Pe Muntele Măslinilor şi pe Cruce
În urletele gloatei năuce.

Fericit cel ce pierde totul în viaţă
Avere, trufie măreaţă –

Dar nu şi credinţa în Domnul Iisus
Care pe toţi ne iubeşte nespus.

Fericită femeia ridicată de îngeri la stele
Din mocirla păcatelor grele.

Ea trupul şi sufletul şi-a pângărit
Dar totul se iartă, fiindcă s-a pocăit.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Corneliu Vadim Tudor (2 mai 2014)
Adăugat de Auditus
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lumina întunericului

Cum să mă despart
de Floarea-de-Colţ?
Iubirea-i piatră de granit,
nu pot, iubito, să-nţeleg
cum timpul se opune,
când două inimi se doresc
şi se unesc cu-n nume.
Stau în genunchi
rugându-mă la tot ce-i sfânt,
la Muntele Măslin mă duc,
vrând să mă reculeg.
De ce să-mi taie brazii verzi,
de ce să-mi ia şi munţii,
de ce câmpiile să ardă,
de ce sa moară pruncii.
Aştept lumina Lui să vină,
iar întunericul să plece.

poezie de Ion Răduţ din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Bucurie de Florii

Osana, e Rege! Se-aude-n mulţime,
Hristos e Mesia, al nostru-mpărat!
Tresalte pământul, răsune cântarea,
Să-I dăm astăzi slavă, mereu, ne-ncetat!

Şi-n drum se aşterne a pomilor frunze...
Măslini şi finici, apoi hainele moi;
Mulţimea tresaltă şi cântă-nainte:
Osana, e Rege, Cel Sfânt e cu noi!

Isus îi priveşte, coboară pe cale,
Călare pe-asin, blândul Rege Slăvit
Cunoaşte mulţimea, El ştie şi ura...
Pe cei ce-L vor pierde, pe Domnul iubit...

Priveşte de-asemeni... priveşte copiii
Şi-un zâmbet pe buze-nfloreşte frumos;
Osana ei cântă, o Rege-al Măririi,
Slăvit fii de-a pururi, Iubite Hristos!

[...] Citeşte tot

poezie de Toma Simona Magdalena (27 martie 2018)
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rugă bizară

Lasă-mă
să te înmiresmez cu tămâia şoaptelor
decantate în cădelniţa gurii,
să te botez în agheasma privirilor,
ştergându-ţi cu isopul degetelor epiderma
înflorită în fiecare amurg.
Icoană
în rama de măslin a pleoapelor,
veşnic te voi lumina
cu a dragostei candelă...
Măcar
să apun pe genunchii tăi înfloriţi
şi să adorm la clipocitul năvalnic
al venelor tale, lasă-mă...

Poate aşa
vom găsi rătăcita cărare
înspre Edenul pierdut.

poezie de Nicu Gavrilovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lampioane

aceeaşi fată cu pantofii în mână mereu cu inima zdruncinată precum o eclipsă de soare sau de lună îţi caută
cravată cu dungi verticale şi rupe
cu mâinile reci umbre culcate pe asfalt ireale
erai cu sufletul împărţit între două emisfere harta scrisului tău mi se pliase în palme şi aş fi înghiţit-o să-mi rămână fidelă
să nu umble cu parapanta prin lume să nu poată sări în nicio stratosferă

acele teiubescuri longiline surâdeau ca pe Marte iar eu mă temeam de război şi de mările roşii negre sau moarte sau de ani de război de cactuşi de amalgamul iubirii galactic
pictam în ulei ramura de măslin şi încercam să mă obişnuiesc cu firescul de a contempla lumea furnicilor tinere

anii trecuţi ziceam că ne sunt poveri anii ca nişte lampioane ce se înalţă triumfător dar peste orice iubire timpul trece cu şenile nu mor decât ceasurile
amintirile înfloresc c lujeri ai nopţii înfipţi în pământ care cresc şi descresc

poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin

În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.

Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.

Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Mi-e casă valul, mi-e iarnă zborul, mi-e suflet cerul...

Deschid ușa percepției cu urechile ciulite
către cei ce ascultă fiecare gând
cu respirația înretăiată
și ochii ridati de-atâta curgere de vreme.

Din cerul care a apus în trupurile merelor tomnatice
am rupt ca pe pâine colțul unei stele
înmiresmată cu izul nopților de vară trecută.
Am păstrat firimiturile de la cina tainei mele
și le-am lăsat să se alunece în mare
pentru că nu existau poduri pe care să plece
și să vină cântăreții versurilor de pace.

Îngenunchiază viața în vine, secată
de mâlul sentimentelor, de apa lacrimilor,
împuținate în jgheaburile cavernoase
ale locului în care cândva surâdeau ochii...
Peste toate acestea coboară o noapte rece,
mai rece ca gerul aducător de plete albe.

[...] Citeşte tot

poezie de Mirela Nicoleta Toniţă
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniţă
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un rondelist către amante

Amantelor, vă spun de-acum
Rămas bun ţie Mădălina
Şi ţie Marga, Flori, Crina,
Că v-am iubit ca un nebun.

Rămas bun dulce Loredană,
Fâşneaţa mea petrecăreaţă
Cu-angelic chip şi minte creaţă.
Rămasă de trei luni vădană.

Zile şi nopţi te-am consolat
Din zori şi până-n asfintit.
De-ţi mulţumeam, spuneai şoptit:
-Să fie pentru răposat.

Au revoire Ninet, la vreo agapă
De ne-ntâlneam, tu messalina
Cu mamelonul cât măslina
Şi mortul îl trezeai din groapă.

[...] Citeşte tot

parodie de Elena Victoria Glodean, după Mihai Ursachi (16 aprilie 2016)
Adăugat de EliGlodean
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cina cea de taină

S-au strâns în juru-i tulburi şi miraţi,
iar el se-nchide ca-nţelepţii; iată-l
cum dintr-ai lui se smulge, dintre fraţi,
şi ca un fluviu curge-nstrăinatul.
Îl năpădeşte vechea-nsingurare,
cea care l-a crescut spre fapte-adânci;
iar va umbla printre măslini,
şi-atunci îl vor lăsa cei ce-l iubesc mai tare.

La cea din urmă cină i-a chemat
şi (cum alungă-mpuşcături un stol
din lan) cuvântu-i de pe pâini a alungat
mâinile lor: spre el, neliniştit
se-ndreaptă-n zbor şi mesei dau ocol
şi caută scăpare. Însă el
e pretutindeni ca un asfinţit.

poezie de Rainer Maria Rilke din Cartea imaginilor, Partea întâi a cărţii întâi, traducere de Maria Banuş
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

M-am oprit o clipă

MOTTO:

"Lucrurile cele mai măreţe
se prăbuşesc într-o clipă."

"Brevibus momentis summa
verti." - Tacitus

M-am oprit lângă drum,
Să las clipa să treacă
Ca un fum printre foc,
Ca un fulg printre nori..

Dacă ploaia de vară
Udă câmpul cosit
Printre ierburi înalte
Plâng viorile, plâng.

[...] Citeşte tot

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Totul

Sunt o picătură din miezul pământului
şi un strop de apă din roua dimineţii,
curg anii precum secundele
şi viaţa nu are niciun sens.....
totul este nimic şi nimicul tot,
păpădia este fluturele-n zbor
şi fluturele este păpădie,
fructul pădurii este stins
de flacăra neînfricată a fricii
ce stă pe-o frunză de măslin,
spulberând esenţa vieţii,
cerul cade peste mine
cu razele-i fierbinţi de iubire,
pământul se zdrobeşte de durere
şi de lacrima vărsată-n văzduh,
de neputinţa iubirii,
de vrabia ce s-a sinucis,
de un căţel ce stă-n mijlocul străzii,
aşteptând să fie zdrobit de-un nimeni
care nu ştie că-i făcut din apă şi pământ

[...] Citeşte tot

poezie de Constantina Gina Dumitrescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Curaj, femeie

ţi-au fost lăsaţi mii de ani să tresari
curaj
pe câmpul de luptă grădină ocupată de copii
curaj
soldat într-o aşa armată mare
floare
prietenă albină
fluture îmbătat de culori şi polenuri
nepoată a lui donald răţuşcă galbenă ce te bălăceşti în iaz
viţă-de-vie ce urcă-n esenţe albastre arome
tandreţea ţi-e arma
înveliţi în lumină
ochii tăi se roagă şi cântă
curaj femeie cearcăn ce gemi sub uşi
curaj femeie păpădie
curaj femeie de măslin
curaj femeie îndrăgostită de o chitară
curaj femeie cu aripi de vultur
provoacă-ţi inima
ascultă paşii Lui

[...] Citeşte tot

poezie de Marilena Tiugan din Colivia cu aripi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Venită de neunde

venită de neunde, dintr-un regat pustiu
în care nu-s decât alei de crini,
unde poeţii poezii îţi scriu
şi-ţi împletesc doar raze de lumini,
cu ochii de culoarea albastrului etern,
culoarea iubirilor trădate,
şi-a voluptăţii ce-ţi aştern
doar deziluzii şi păcate;
părul spiralelor de fum
cu dulci iluzii senzuale
m-au fermecat acum postum
în amintiri sentimentale.
venita din regat străin
cu faţa ca a lunii pline,
păreai ca floarea de măslin
între albastre crinoline.

atât de crudă şi virgină,
veneai spre mine ca o stea
şi te-am primit ca pe-o regină

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Ionescu-Bucovu (martie 2009)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeie

Frunze albe de măslin
Curg pe jos într-o feerie
Tu femeie eşti suspin
Eşti şi dor pentru o mie.

Zilele devin poveşti
Noaptiile o simfonie
Bucurii împarţi mereu
De e greu sau de e bine.

Chipul tău e o grădină
Fruntea plină de lumină
Panseluţe, viorele
Izvorăsc privind la ele.

Mâinile sunt preţioase
Crinii albi miros a bine
Braţele îţi sunt iubiri
Leagăn pentru ce-i micuţi.

[...] Citeşte tot

poezie de Miriam Nadia Dăbău
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!