Citate despre iubire și meșteri, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și meșteri, dar cu o relevanță mică.
Idilă cu piatra
idila artistului cu roca neîmblânzită,
sălbăticită de atâta frumusețe
se transformă într-o curte făcută pietrei...
la început se cântă pietrei încă neîndrăgostite
apoi artistul se pliază într-un fel de ritual
pe forma ondulândă a trupului ei marmoreean
încă netransfigurat de spinii luminii
și de mușcăturile lacome ale dălții în piatră.
meșterul nici nu îndrăznește
să-i zâmbească pietrei neîmblânzite...
există o rivalitate la început de idilă
între cei doi îndrăgostiți,
o tatonare a expresiilor figurative,
o sinteză a curburilor și dinamismului,
a mesajului și a destinului pietrei îndrăgostite
după facere și transfigurare,
piatra devină o blândă felină
încă neîndrăgostită, de-a pururi,
de pygmalionul ei sedus și abandonat
ea se odihnește doar în brațele visului
[...] Citește tot
poezie de Mariana Didu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Meșterul din Univers
Proverbe 8:22-31
Pe Mine Domnul m-a făcut
Chiar întâia Lui lucrare
Să fiu un soare și un scut
Lumină să fiu îndurare
Mai "nainte de-nceput
Eu am fost din veșnicie
Nici pământul când făcut
Nu a fost atunci să fie
Adâncuri nu existau
Nici izvoarele de apă
Undele nu-și revărsau
Apa nefiind creată
Însumi Eu am fost născută
Mai "nainte decât munții
Când lumina nevăzută
Nu își regăsea pierduții
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (8 iunie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Umil
argonaut de dincolo de timp
mărșeluiam spre veșnicie
înveșmântat în praful astrofizic
pavându-mă în drumul meu
cărare pentru schiopi și orbi
cu dorul începutului fără sfîrșit
am obosit aici doar pentr-o clipă
cât să-înfloresc în mine mărul
din care cei ce vor mușca să vadă
că sunt ei goi dar pot să meargă
toiag de sprijin îmi era iubirea
din care pentru voi mă ciopleam arcă
neștiutori să mă vâsliți prin taina vieții
chemați de strălucirea lânilor de aur
spre țărmul însorit cu amazoane
speram că-n visul lor erotic
păcatul mă va întrupa idee
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Epopee
urmez Calea Lactee să trec de genune
turmele de vise pasc pe pajiștea nopții
aspir cu nesaț stelară minune
schimbând în lumină sinistre concepții.
nu-i târziu să fiu val de lumină
să luminez pământul cu gândurile mele
iubirea divină o am în albumină
pacea cerească îmi cântă sub piele.
nu-i târziu să meșteresc poeme
le dau culorile din curcubeie
să dăinuie și dincolo de vreme
cu romantism năvalnic de femeie.
sunt epopeea ce se scurge din condeie
fiecare cuvânt o plângere încheie.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Înțelepciunea toamnei
în palmele nopții suspină un flaut
crinii s-au ofilit în poala grădinii
a plecat mirajul, dar unde să-l caut?
toamna a venit sub pleoapa luminii
fluturi au pierit în grindina rece
nu se mai aude cântec de ciocârlie
berze și cocori s-au pregătit să plece
urme de mândrie au lăsat pe glie.
dar e vremea nunților rost de veselie
mesele-s bogate cu bucate alese
toamna meșterește iubiri cu măiestrie
timpul ca episcop cunună mirese.
înec melancolia într-un pahar cu vin
înțelepciunea toamnei este dar divin.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Aptitudine
administrez o dragoste din horoscop
emoții, fantezii în suflet meșterește
din versul clasic mi-am făcut un scop
îmi împacă inima când mai greșește.
trăiesc o fremătare sub clar de lună
steaua mea mă plimbă în Carul Mare
strâng miracole care mă fac mai bună
visul meu romantic e binecuvântare.
așa cum e viața este un dar divin
îngeri mă călăuzesc pe cărări de vise
stingem tot amarul la un pahar de vin
despicăm povești prin sânge transmise.
revelații în lumină din ceruri revin
umplându-mi sufletul cu fericiri promise.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La hotarele realității
pun trăirile mele pe primul plan
îmi văd de treabă cu bune cu rele
zburd printre cuvinte cu mult elan
așteptând noaptea să-mi zâmbească stele.
drumul pe Golgota e și greu și ușor
prăpăstii în jur parcă stau la pândă
de-atâtea ori eu am visat că zbor
aripi de raze să mă cuprindă.
meșteresc la iluzii cât e ziua de lungă
viața o privesc ca pe-un stand cu dantele
murmur de izvoare mereu o să m-atingă
cu vorbele iubirii din tainice castele.
soarta mea se duce dar mai am un scop
să fac inima să cânte pe al morții stetoscop.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cronică rimată la vol. "Dumnezeu este singurul meu prieten" Ana Dragoianu
La cronică, eu nu ascund,
Cum truda mi-e 'mpărțită-n două,
Căci versul este mai profund
Și autoarea-mi pare nouă.
Cu "y"-grecul din coadă șters
Sub care publica vedeta
Și-n poezii cu noul vers
Eu n-am recunoscut poeta.
Deasupra ochiului ce plânge
Făcând din lacrimi cugetare
O cronică nu îmi ajunge
Să scriu de Ana autoare.
Cu iambii presărați în sole
Eu scrisul i-l percep mai greu:
Ori este Ana lui Manole
Ori prietena lui Dumnezeu?
[...] Citește tot
poezie de Laurian Ionică
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Trusou de mireasă
Din toamnă, mi-am croit o rochie de frunze
Și i-am pus nasturi vii- treizeci de buburuze.
Apoi, am împletit fâșii de curcubeu,
Făcându-mi cingătoare cu-o pafta, scarabeu.
Dintr-un nor dantelat, mi-am cusut și o trenă,
Mănuși din spuma mării mi-a făcut o sirenă.
Pantofi, dintr-un ghețar ce plutea în derivă,
Din pânză de păianjen, ciorapi de Casta Divă.
Din boabe mici de rouă mi-am meșterit cercei
Și-un colier de stele am asortat la ei.
Brățări din visul Lunii, am comandat aseară
Și un inel din dorul IUBIRII de-astă vară,
Cu un splendid smarald, furat din ochii tăi
Și-un pic de peruzea, plânsă de ochii mei.
Și flori de lămâiță, păstrate-n amintire
Am prins într-un buchet, cu vise de IUBIRE.
[...] Citește tot
poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
La aniversare
Cincizeci de ani au trecut
De când alături de tine,
O viață-ntreagă-am petrecut
Și m-am simțit foarte bine.
Astăzi, la nunta de aur,
Trandafirii albi ți-i dăruiesc.
Aș vrea să fiu un meșter faur
Și visele să-ți împlinesc.
Știu cât de mult tu ți-ai dorit
Să ai în viață multă sănătate.
Cât am putut m-am străduit.
Mai mult, zău că nu se poate.
Asta nu ține de mine.
Ea vine de la Dumnezeu.
Dacă-i rău sau dacă-i bine,
Nu-mi permit să judec eu.
[...] Citește tot
poezie de Dumitru Delcă (octombrie 2010)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pigmalion
Pigmalion, bătrânul meșter faur,
Cu dalta lui cu mâna cea de aur,
Tu, sculptor al divinelor frumoase,
Cioplite-n fildeș, pline de agnoase,
Făcut-ai pe femeie atât de frumoasă
C-ai vrut s-o duci deja la tine-acasă
Soție ca să-ți fie în veci, plină de har,
Și s-o ferești de ochiul bărbatului barbar.
Îndrăgostit de propria-i făptură
Ai fost la Aphrodita-n bătătură
Să i ceri să ți-o transforme-n divă vie,
Ca tu s-o iei, băiete, de soție.
Dar Aphrodita cea geloasă, rea,
Ți-a aprobat să te-nsoțești cu ea,
Plină de gelozie, te-a blestemat în veci
Să tot cioplești statuile doar reci,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (14 octombrie 2011)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cetatea Neamțului
Sunt cu ceară picurate
Filele-n bucoavna mea,
Dar citesc, cum pot, în ea.
Spune-acolo de-o cetate
Care Neamțul se numea
Și-au zidit-o, spune-n cronici,
Nemți, germani sau teutonici.
E ruină azi de veacuri.
Unde-o fi? Vezi asta-i greu!
Cine credeți că sunt eu
Ca să știu atâtea fleacuri!
Cui va ști, îi dau un leu.
Zici că afli-n cărți de școală?
Aș! Rămâi cu mâna goală.
Deci, în ceasul dimineții,
Când prânzesc acei ce au,
În cetate-aici erau,
Lângă comandantul pieții,
[...] Citește tot
poezie celebră de George Coșbuc
Adăugat de Sagittarius
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Suflet defect
Aveai un suflet prea defect,
În toamna-n care te-am văzut,
Sunt meșterul tău fără scule,
Din primăvara ce-a trecut.
Sunt peretele tăcut din dreapta ta,
Ce-ți cunoaște starea după respirație,
Îți sunt tastatura deterioarată,
care-ți refuză comenzile cu grație.
Sunt copilul care se joacă cu tine,
Atunci când vrei să dai timpu-napoi,
Îți sunt spadă pentru dușmani,
Dar pot să-mi fiu și scut, în propriu-mi război.
Îți sunt dulcele vis, când dorul te apasă,
Îți pot bate coșmaru-n mii de cuie,
Dar tu ce ești, când eu sunt doar femeie,
Iubirea mea cea dulce-amaruie?
[...] Citește tot
poezie de Anna Panovici din Sfârșit de Autograf (9 aprilie 2011)
Adăugat de Anna Panovici
Comentează! | Votează! | Copiază!
Et in Arcadia ego
(plecasem de la copacul trăsnit)
1.
spune tu ce loc de vis
între iad și paradis
orb să fii să nu găsești
rai în cele pământești...
și uite-așa
imaginile - și fac de cap
amintirile vin peste noi
insularii din vecinătatea țărmului înalt
pe un paner
un guguștiuc și-un porumbel
și tot ce-ți cântă inimioara
[...] Citește tot
poezie de Ioan-Mircea Popovici
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Opere de artă vii
Atâtea opere de artă
Ai marilor artiști ai lumii
Prezintă fața minunată
Și gingășia caldă a femeii
Chemarea gingaș-a iubirii
Se vede-n artă peste tot
În florile alese a firii
Și bine le văd cum eu pot
Cea mai gingașă ființă
A omenirii e luată
Și e transpusă cu credință
În arta fină prelucrată
Și chipul gingaș al femeii
În artă parcă e o țintă
Spre ea se-ndreaptă și ateii
Pe orice credincios l-ncântă
[...] Citește tot
poezie de Ioan Daniel Bălan (29 decembrie 2017, Cluj)
Adăugat de Ioan Daniel Bălan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să ne iubim
puțin și toamna asta
care a venit după ce-au plecat
cocorii în bejanie
să ne atingem catifelat
cum o fac artiștii
să ne iubim prin jnepenii
mângâiați de soare și vânt
să ne tăvălim pe coastele
de granit cu dungi de spumă
să fim doi vulcani care fumează
liniștiți până la ultima lavă
s-o schimbăm între noi
așa fierbinte și suavă
suntem vulturii pleșuvi
care se trag de barbă
după ultima pulpă de lamă
de oțel inoxidabil uitată
pe etajera din cântecul permis
seara la focul de tabără stins
de pompierul care a împroșcat totul
[...] Citește tot
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Piramida
Căutat-a faraonul nemurirea în nisipuri,
Mii de arhitecți și meșteri a silit în mii de chipuri
Să-i clădească piramidă către-a cerurilor porți,
Viața-ntreagă ctitorit-a doar mormântul unei morți,
Căci trăia doar pentru dânsa, nempăcat, golit de sine,
Nu spre luxul vieții ăstei, ci al celei care vine,
Plănuind cu mult detaliu tot ce va să-l mulțumească,
După ce va fi să-ncheie socoteala pământească.
Și-n al său iatac adesea, dezbrăcat până la piele,
Își lega jur împrejuru-i de mumie obiele,
Ca-ntr-un joc ciudat, în care își imagina aprins
C-a murit și că pășește un hotar de necuprins.
Învelit în pânze astfel, ca un prunc reînfășat,
Se visa un flutur care, din gogoașă înviat
Spre o viață înnoită în câmpia-paradis,
Se juca în părul negru al lui Isis și Nephthys.
"Vino, tu, măreață Isis," striga dânsul în delir,
"Mă-ntregește, cum odată pe iubitul tău Osir!
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Ștefan Blesneag
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, norocoaso
ce distinsă e ora plutindă sub care te afli
cu extremele zâmbetului ce dau în aripi
și te împing razelor rușinoase de amurg
ori nesfârșitului sugestie la întâmplare-n burg.
ce norocos e cerul că se lasă pe tău umăr
cu resemnări de seară, cu spațiu-n număr,
cu toată răsărirea sentimentului în cristale
și gând îndoit pe aroganța genelor egale.
o, și pasu-ți triumfal înaintea aurorei încordare
întoarce întârzieri-n roze și-n glasul mângâiere
și meșterii ce au închis mișcări treze prin statui
împing toamne să plece din remușcările arămii.
o, norocoaso, tu ce pe braț găzduiești lumină,
însingurării farmec să-i prelungești ora vină...
tu, extaz senzual-n răspărul sonorului de frunză
ori în zbaterea ceramicii aciuată-n roșia-ți buză.
[...] Citește tot
poezie de Mihai Savin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit!
O, voi, bărbați glumeți ce m-ați iubit,
Cu mușchi de fier, cu palme cât lopata,
Ce vă făcuse munca - și armata -
Cu piept bombat și spate dăltuit!
Volubili, puși pe glume și smintiți,
Mușcați cu ironia pân' la sânge...
O, ce vă mai plăcea pe-atunci a strânge
Femeile în brațe! V-amintiți?
De pildă, Noni... Noni ce părea
Neptun abia ieșit din spuma mării,
Ce meșter, Doamne-n arta acostării,
Un ceas nu am putut a-i rezista.
Vai, ce-a ajuns! Din câte-am auzit,
A strâns o sută patruzeci de kile,
Se mișcă greu, mănâncă doar pastile
Și e confuz, peltic și bâlbâit.
[...] Citește tot
poezie de Petru Ioan Gârda
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Eu te iubesc, penelopă
stai întinsă tu, femeie, pe un pat de vise dulci,
parc-ai sta în așteptare și nu vreai ca să te culci,
ai pe cap maramă albă, trup de aur, sâni de aur,
plămădită din miresme, de un mare meșter faur,
în vârtejuri diafane doar privirea în nocturn
te-nfășoară în lințolii și-n inele de saturn,
treci printre cărări pierdute, la umbră de chiparoși,
îți privești oglinda în față și cu ochii tăi frumoși
te vezi tânără, regină, cum erai odinioară
și visezi idila-ți dragă, cum a fost întâia oară,
cum cupole de amiază se lăsau în dulci sonate,
în idile de iubire, lună, stele și agate,
joc de treceri, iuți, încete, scene din trecut bizare,
stând în pat așa de tristă tot mereu ți se năzare,
în cvadriga ta de visuri timpul își pierde măsura,
ochiul lăcrimează singur, a tăcut deja și gura,
pe o pernă roz- albastră tot visezi cai verzi pe cer,
care-apar din când în când după care iute pier,
vise aspre, ne-mplinite, deziluzii și păcate
trec prin fața ta, femeie, pline de singurătate,
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (24 februarie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și meșteri, adresa este: