Citate despre iubire și oaze, pagina 2
Nagoda răzvrătită
În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-și caute iubitul ajuns la carnaval.
Să fii chiar tu ursita plecată fără voie
din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt?
iar eu o amintire, ca și bătrânul Noe
ce-și căuta odată o palmă de pământ?
O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,
pe culmile gândirii, se pot opri oricând,
dar știu, dintodeauna, că fostele iubite
în triste carnavale nu s-or ivi nicicând.
Iar tu rămâi aceeași în sfânta amintire,
ce-mi bântuie uitarea pe timp nedefinit,
nagoda răzvrătită - iubită în neștire
pe malul unei oaze, la margini de zenit.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Constantinescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nagoda răzvrătită
În fiecare seară, când frunzele uscate
adună neuitarea sub pomii de pe mal,
ursita părăsită coboară din cetate
să-și caute iubitul ajuns la carnaval.
Să fii chiar tu ursita plecată fără voie
din turnul amăgirii pe-o aripă de vânt,
iar eu o amintire, precum bătrânul Noe
ce-și căuta pe mare o palmă de pământ?
O, nicidecum, iubito, miraje retrezite,
pe culmile gândirii, se pot opri oricând,
dar știu, dintodeauna, că fostele iubite
în triste carnavale nu s-or ivi nicicând.
Iar tu rămâi aceeași în sfânta amintire,
ce-mi bântuie uitarea pe timp nedefinit,
nagoda răzvrătită - iubită în neștire
pe malul unei oaze, la margini de zenit.
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din Drum spre eternitate (2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mama
Să fii mamă nu-i ușor,
E un rol copleșitor,
O povară, deși dulce,
N-o poate oricine duce.
E o binecuvântare
Să aduci pe lume-o floare
Cu petale drăgălașe,
Rod al dragostei gingașe.
Să fii mamă-i uimitor!
Ca femeie, poți să fii
Muză pentru poezii,
Mâna calmă pe o frunte
Încrustată cu griji multe;
Glasul cald la ceas de noapte
Când alini dureri prin șoapte.
Poți opri cu-n zâmbet drag
Chiar taifunul lângă prag.
Învii oază de pruncie
[...] Citește tot
poezie de Gabriela Gențiana Groza din Irundel și Irundica (2008)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubitul ascuns
Ascuns între povești necuvântătoare
ascultam poezii de mreje picturale,
în locul unde ajuns-am eu străpuns
neștiut, nedorit, dar sfințit și uns
cu pagini plumbice și rare.
În treceri de timp piese a unui joc
ajunsă e raza lumină de mijloc
într-al meu zid controversat și nepătruns,
dar veșnic dorit și neajuns.
Secret în cea-ngropată regăsire,
m-am bucurat să pot cânta
legende cu miez de iubire
ascunse și ele într-o stea.
Mister deslușit și-ncheiat,
oaza de taine se risipește...
n-a fost ascuns și tulburat
decât doar iubitul iubind neîncetat
și care tot mai iubește...
poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Să ai ce să pierzi... (2007)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Lady D
Aș vrea să cuprind o poveste în brațe,
dar povestea mea ești tu,
așa te am mereu
în caietul meu cu vise,
nu contează că ne desparte
un ocean de tăcere,
că vârful munților
trece dincolo
de ceața gândurilor noastre,
că păsările nu mai zboară
dincolo de conturul sufletului tău,
ca râul se transformă în dor,
că eu,
eu exist doar prin privirea ta.
Nu ar conta
că visele noastre
slefuiesc diamantele uitări,
făcând spațiul dintre noi
să pară o oază de necuvinte,
acolo unde literele
[...] Citește tot
poezie de Mihail Coandă (22 noiembrie 2016, Rîpa, Motru)
Adăugat de dory58
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sunt robul iubirii
Sunt robul iubirii
cu miros de iasomie
și gust de trandafiri!
Sunt robul iubirii
unei oaze de cleștar
învelită-n nuferi albi
ce strâng la piept
pentru culcuș de seară
iubiri de mult uitate
de prinți și de regine
ce doar luna... și nufărul le știe!
Năluca lor în noapte
plutește peste ape
Iar salcia la mal...
ascultă a lor șoapte!
O broască-n stufăriș
le cântă la țambal
iar la chitară, un greier mic
o acompaniază formând un grup hilar!
Dar răsăritul, cu o rază
[...] Citește tot
poezie de Mariana Zorița Purice
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am visat Țara de Foc
Am visat că eram tânăr și tu erai tânără și tinerețea era veșnică,
iar cuvintele aveau o valoare, iar sentimentele o valoare dublă
și tu mi-ai spus Pleacă. Și eu am plecat pe planeta Epsilon,
unde am plâns mult, iar tu râdeau pe Pământ.
Apoi m-am trezit, râdeai în somn, eu eram treaz lângă tine,
trist și cu totul treaz și mă întrebam la ce bun trezia,
la ce bun visele că nici poemul acesta sobru nu mă salvează de moarte.
A plecat în Țara de Foc, unde focile nu au noroc.
S-a înconjurat de fecioare frumoase,
un harem cum nu s-a mai văzut.
Nimereau acolo marinari rătăciți
pe care fecioarele îi travesteau în ceea ce erau ele însele.
Se auzeau de departe strigăte de durere,
probabil ale marinarilor rătăciți.
Trăiam o necontenită uluire,
nu pot spune că nu mă atrag perversiunile,
dar prea era evidentă tortura.
Absorbit eram de lacome amintiri. Era o oază a copilăriei?
Nici nu știu de când mă aflam acolo.
Mă gândeam să scriu și eu poeme,
[...] Citește tot
poezie de Vladimir Marius
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
Știe tot pământul
Adie vântul,
Soarele străluce,
Pe mine gândul
Spre tine mă duce.
Adie vântul,
Pomii au înflorit,
Știe tot pământul
Cât noi ne-am iubit.
Vreau pe-o adiere
Să ajung departe,
De-a ta mângâiere
Să am iarăși parte.
Vreau să fiu o rază
Să îți ating chipul,
Iar tu a mea oază
Ce oprește timpul.
[...] Citește tot
poezie de Răzvan Isac (17 martie 2015)
Adăugat de Răzvan Isac
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și oaze, dar cu o relevanță mică.
Caravanserai
Am traversat nisipurile
prin oaze mi-am așternut poemele și iubirile
prin DUMNEZEU mi-au înverzit binecuvântatele insule
Eu nu călătoresc prin lumea asta
ci prin constelații divine
mi-am petrecut ultimele vieți
iubindu-mă cu duhurile nisipurilor
lăsându-mi sângele prin temple de aur
colecționând idoli, înălțând castele
să-mi adăpostesc propriile vise
Deasupra mea bântuie amorurile
cu aripi de ulii
prădându-mă, hrănindu-se din mine cu lăcomie
trupul meu e o adevărată Agora
unde prinții poposesc la lăsarea serii
și mai pun câte-o cărămidă
pe Altarul Soarelui
[...] Citește tot
poezie de Alina Beatrice Chesca (30 septembrie 2010)
Adăugat de Alina Beatrice Chesca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pe când se-ntorc diezii...
Cu amintiri venite peste vreme,
să îmi așeze rime în poeme,
ajung și chipurile voastre, toate,
iubitelor din viața mea plecate,
la un sfârșit întârziat de vară
când dezertau diezii din fanfară,
iar vântu-i căuta pe dibuite
în gara vieții, plină de ispite.
Regretele, ieșind din clarinete,
îmi aminteau, cu intonări discrete,
că v-am lăsat pe toate într-o seară
la un peron întunecat din gară
când vânturile toamnei, răsculate,
vă-ademeneau cu melodii ciudate
pe drumuri de iubiri fără hotare,
prin oazele cu dune mișcătoare.
Ascult din nou tăcerea adunată
pe amăgiri întoarse..., deodată,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, ediția din 24.04.2021
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sonetul 17
Sunt litere doar treizeci și una,
Însă cuvinte sunt nenumărate
Ca boabele de rouă-n care luna
Aruncă scânteieri de-argint în noapte.
Și ele-n propoziții se adună
Și fraze de tot felul se creează
Ce uneori ne par ca o furtună,
Iar alteori ca o plăcută oază.
Și curg discursuri lungi, plictisitoare,
Sau altele ceva mai inspirate,
Care vor trece iute în uitare,
Căci a le ține minte nu se poate.
Șuvoiul de cuvinte curge, curge,
În dragoste, un "Te iubesc!" ajunge.
poezie de Octavian Cocoș (15 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tărâm de vânturi măturat
O, știu că ne-am iubit cu-nverșunare,
fără s-avem vreo teamă că ar fi păcat!
A fost un zbor de păsări călătoare
spre un tărâm străin, de vânturi măturat.
O noapte cât un veac de nebunie,
așa a fost atunci, să ne iubim din plin,
nici nu știam că totul va să fie
doar vraja oazelor, umplute cu venin.
Un scurt popas, o clipă trecătoare,
în haosul uitării, care ne-a furat,
eu vraci de dulci speranțe-nșelătoare,
tu muză ludică a marelui păcat.
Și ce-a rămas apoi în urma noastră?
doar lungile regrete dintr-un jurământ,
pe malul râului cu apă-albastră,
unde credeam că le-am găsit mormânt.
Au dispărut de-acolo într-o seară,
pândind-ne acum din umbre de trădări,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu (18 noiembrie 2019)
Adăugat de ugalen
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voluptas
Privesc cu detașare pe scenă de la stal,
cum ai intrat în rolul gândit de autor,
încât îndrăgostitul de mine-i un decor,
în care voluptatea-ți se-ntinde abisal
Mă perpelește-n dogoarea din deșert,
dezvăluind nuanțe sub orbitoarea-i rază,
hai, toarnă-mi apă pe trupul slab, inert,
de dune de nisip salvează-mă, tu, oază,
De cumpene ora fântânilor e anunțată,
Sărutu-ți, pansament pe buzele crăpate,
Pecete otrăvită pe ultima iubire eșuată,
Zvon de Yvonne, delir peste cetate...
parodie de Constantin Ardeleanu, după Ion Vinea
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spectacolul vieții naște fior deplin doar atunci când melanjul sentimentelor se hrănește din iubirea plină de patimi și lipsită de haina cumpătării. Omul cât trăiește e precum un însetat în mijlocul deșertului - mereu alergând după fata morgana în speranța găsirii în mod miraculos a unei oaze de fericire. Rămănând apoi acolo prizonier ori din contra, alegând să plece spre alte zari, indiferent de consecințe... a iubi e modul perfect în care viața ne dă impresia că suntem stăpâni pe liberul arbitru al destinului.
Sorin Șomandra
Adăugat de Sorin Șomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mirosul cerului
Plouă, mirosul de parfum al cerului
Amintește de căldura palmelor tale
Și-i rece ca o rană veche și mâinile
Ți le dărui cu dragostea mea.
Plouă printre stele ca la un ospăț marin,
Îmbrăcat în turcoaz verde albastru
Ținem amândoi culorile în mâini
Și simțim lumina Învierii, dragostea și moartea.
Dar inainte de toate această pasăre
Ce ne plimbă trupurile în zbor
Ca un salt peste o oază de nisip
Plouă și eu te iubesc ca pe o petală de mac
Din picăturile ploi se nasc
Îmbrățișările mele pentru tine.
poezie de Lorin Cimponeriu din Călătorie spre steaua promisă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
"La Mejor Versión De Mi"
nu mă vei ști niciodată întreagă
pentru că mă iubești doar într-o pauză de-o țigare
și cea mai bună versiune a mea o păstrez pentru atunci când
mă vei privi dincolo de iriși
nici nu-mi atingi albastrul
câte oceane ți-au mângâiat orgolilul
eu te-am chemat doar să-mi scoți un fir de nisip care-mi umbrea drumul spre tine
și tu mi-ai spus că e un deșert întreg
iubite
deșertul acela ești tu în toată splendoarea tăcerilor tale
fumează-ți țigarea
eu am găsit o oază în care mă dezbrac de tine
și rămân "La Mejor Versión De Mi"
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să te ating, n-am îndrăznit... (poezie adamică)
Mă detașez cu greu de tine, frumoasa mea, cu ochi de cer-
Mi te-au pictat poeții-n versuri și între colți de rinocer,
Agonizând în poezie, pe câte-un vers, vânat ușor
Ai lăsat aripa să-ți cadă pe munți de lacrimă și dor.
Te-am căutat prin mări, oceane, într-o lagună te-am găsit-
M-aș fi apropiat de tine, iubito, dar n-am îndrăznit,
Să-ți tulbur liniștea albastră în care mă visai (mi-ai spus)
Abia acum, când stă iubirea ca o statuie la apus.
Te-aș fi privit în ochi și poate, o lacrimă de aș fi fost,
Sub gene aș fi stat cuminte-n albastrul tău, ca-n adăpost.
Și nici n-ai fi simțit iubito, cum te iubesc, te-aș fi iubit,
Ca pe un înger de zăpadă, dar să te-ating, n-am îndrăznit.
Și te-am privit ca pe-o morgană, într-un deșert prea-ndepărtat-
Fugeai și dispăreai ca timpul, dar de uitat, nu te-am uitat.
Am fost și oază pentru tine, ca la nevoie să te-adun,
Din fire de nisip și sare și ploi pe frunte să îți pun.
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
În rutina zilnică
i-am făcut loc luminii în sufletul meu
lângă iubirea proaspătă diamantină
cu speranțe mari depășesc un clișeu
printre lucruri intime pătrund în rutină.
lumini cu chip de îngeri port pe tâmple
mâini diafane pun timpul în mișcare
scriu în jurnalul meu gânduri multiple
pe un țărm de vis trăiesc clipe solare.
tenebrele nopții dispar zilnic în raze
ritmuri muzicale mă invită la dans
flămândă sunt de iubiri de extaze
de stări mirabile să nu stau în suspans.
extind neastâmpărul la margini de fraze
prin căutări descopăr a căsniciei oaze.
sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Prin maci de dor arzând
Ce hoți de vise oarbe din mine te-au furat
Și cine te ascunde în umbre de tristețe,
De nu-mi răspunzi în oaza nestinsului oftat
Ce nostalgii străine te-au nins iar cu tandrețe?
Ce straie de-nserare te-au dezbrăcat de mine
Și unde să-ți caut dorul cu suflet exilat?
De toate-s vinovată, eu nu știu fără tine,
Nici să-nfloresc din muguri, nici să zâmbesc curat.
Ce ore blestemate te-au rătăcit hapsâne
De nu îți simt parfumul, nici licărul din gene?
Pendule sacadate în amânări păgâne
Îmi adâncesc amarul în nopți de Sânziene.
Ce sunt fără de tine? Solstițiu de opreliști.
Mi-e inima rănită și nu găsesc răspuns,
Veșminte sângerânde brodate cu neliniști
Și-o vină fără vină cu suliți m-a străpuns.
[...] Citește tot
poezie de Ines Vanda Popa
Adăugat de Ines Vanda Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
Drumul lacrimii
Liniștea din cer coboară
Peste răni ca un balsam
La bursa sorții un Sesam
Falimentând, mai înfioară
Și numai una din viori
Își frânge zborurile toate
Că doar o lacrimă mai poate
S-arate drumul spre comoară
Din înalturi priveghează
Iubirea Lui ca un Părinte:
Mijlocește Doamne sfinte
Drumul lacrimii spre oază!
poezie de Ion Untaru din Autportret fără oglindă (2005)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și oaze, adresa este: