Citate despre iubire și oracol, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și oracol, dar cu o relevanță mică.
Nostalgie
Pe când cocoșii roșii cântaseră pentru a treia oară,
Împământind cerescul celor ce crai se visau
C-un fel de răzvrătire specifică unei dimineți urbane,
Iar floarea de salcâm își lepăda pe caldarâmuri reci junețea,
Sub ploaia decoltată și mult prea trivială,
Ce-i abuza nerușinată, grădinii, vie frumusețea,
Dezbrăcând-o ca pe un nud de Modigliani,
În tonuri calde, cafenii,
Treceam buimac la braț cu... Viața...
Cu-același sacou gri, Romarta,
Cu-aceeași fustă din poplin,
Ne sărutam, schimbând venin...
Și eu și Viața, chinuiți de finalul brutal al ultimului scenariu cosmic,
Căruia ne abandonaserăm doar din teama de a nu fi,
Eram... mai mult înțelepți decât tineri
Și mai mult firoscoși decât filosofi,
Mai mult buni decât frumoși
Și mai mult triști decât buni...
Cum eu nu fusesem drept cu Viața
[...] Citește tot
poezie de Alina Neagoe
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Numai tu!
Numai tu cobori tăcere întrupată-n poezie
Sărutănd pe ochi durerea printr-a lacrimii fereastră
Numai tu legeni pe foaie dulcea mării melodie
Numai eu transform tăcerea într-o liniște albastră
Numai tu îmi cazi pe pleoape de pe cer a veșnicie
Și te văd strălucitoare ca o rugăciune aprinsă
Mamă! Sfântă născătoare într-a nopții frenezie
Mă îmbraci în violet delirând de dor cuprinsă.
Numai tu dai nemuririi lung sărut din focul vieții
Numai eu atins de tine vin în frac, pegas galactic
Timpul se curbează-n cer, cade pradă dimineții
Numai eu rămân ca mâine, un exemplu! De romantic.
Toate lacrimile plânse s-au făcut fluvii de dor
Și-nvelesc în vise Luna ce poartă dragostea noastră
Din a vieții carte strânse amintiri ca un oracol
Sfera liniștii depline într-un univers semantic
[...] Citește tot
poezie de Bologa Nicolae (2018)
Adăugat de Bologa Nicolae
Comentează! | Votează! | Copiază!
Imaginea mamei în orișice floare
O lacrimă se prelinge pe al meu obraz,
Căutând tranșee de lumină și extaz...
O alta pune stăpânire pe-al meu grumaz,
Implorând veșnicia să-i mai dea un răgaz.
Lacrimi arse cuibărite-n palma-mi smerită
Dărâmă zidul în care mama-i zidită,
Dând la lumină chipu-i pur de Afrodită,
Cu fluturi albi în plete, mereu primenită.
E martie, lumea se-îmbracă în culoare,
Văd imaginea mamei în orișice floare.
Chiar de nu te chem mă-mbrățișezi protectoare,
Mângâierile tale-s turcoaze vectoare.
Pierdută-n șoapta doar de mine auzită,
Mă las pradă iubirii de tine hrănită.
Ceru-ai coborât în inima-mi albăstrită...
Mamă sfințită, cu tine mă simt împlinită!
[...] Citește tot
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
CREDINȚĂ
Împărțeam odaia-n două, citeam rugăciunea-n Carte,
În cădelnițele vremii ardeai visele deșarte
Ascundeam amărăciunea, îndulcindu-mă cu tine,
Pierdeai nopțile-n infern doar o zi să fii cu mine.
Alergam cu doru-n brațe, eram veșnic supărați,
Răscolind o vară-ntreagă fluturii neastâmpărați
Sprijinit pe coapsa mea legănați într-un hamac,
Adormeai cu mine-n brațe și felinarul din cerdac.
Nu eram femeia sfântă, avem suflet de nomadă,
Fluturi avortați în pântec îi lăsam pe lut ofrandă.
Ți-am fost înger fără aripi, izgonit din al tău Rai,
Deșteptai duhul din lampă în grădina din Serai
Eram doar o visătoare, gându-mi era judecat,
Că-ncingeam trupuri flămânde, neatinsă de păcat,
N-a fost dat, să fiu dresoare, să-mblânzesc în cușcă lei
Mi-am ascuns iubirea-n taina mâzgălită din condei.
[...] Citește tot
poezie de Mariana Petrache
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Frumoasa altor vremi
Tu mă adormi, căci porți miros de lapte
Și-n părul tău curg râuri cu smochini,
Iar pe genunchii-ți roz iau foc în noapte
Vechi acatiste scrise-n iambi felini.
Atunci când popii, galbeni, cad în transă,
Când falși fachiri se scurg pe funii-n jos,
Lovindu-mă de frunze-ți cer o șansă
Și pregătesc pocale cu spumos.
O, tu, sălbatico, ce porți în vene
Suav parfum de străzi și de-nserat,
Lasă-m-o clipă să-ți fac vânt cu pene
Și să te ung cu-arnică pe păcat!
Tu cea crescută-n nunți de felinare,
Împărățind hoteluri de nevoi,
Aprinde-mi foc și scrâșnet din amnare
Și-apoi aruncă-mi zdreanța în noroi!
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Duminica poemului mut (2015)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vechiul drum al mătăsii
Ai putea să-mi fii și mamă, și tată, și casap,
ai putea să mă calci în fiecare dimineață pe bombeu
cu roțile perechi și descentrate cu care te deplasezi
spre serviciu, ai putea să locuiești pe-același palier
cu mine, să ne ciocnim, pe-ntuneric, lângă ghena
de gunoi, ai putea să fii cea care îmi prinde
inima în palme ca pe un buchet de nuntă,
dacă-i avea răbdare să mai aștepți puțin sub turnul
din Pisa până când va atinge înclinația necesară,
ai putea să-mi aduci tu factura de lumină
sau prognoza meteo în plic, pe-ntreaga lună vitoare,
ca să mă dezobișnuiesc să-njur străinii care nu-și fac
decât meseria, ai putea să fii necunoscuta care
se osândește cu mine pe viață într-un lift nechemat
niciodată de nimeni, oh, și câte și mai câte ai mai putea fi,
toate din pricină că specia mea pe cale de dispariție
e dependentă de tine ca de glonțul ultim, cel care nu
va fi găsit niciodată, nicicând.
Copacii cad în anonimat mai repede ca oamenii,
[...] Citește tot
poezie de Dragoș Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoș Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Et l'amour est la et l'amour s'en va... (2)
ploua-ploua...
oracolele divagau orologii supersonice
ca niște carii forjau furibund în țesuturi
degetul uriaș desena în creștetul munților semnul
enigma / zbaterea / agonia / focul /resuscitarea / iarăși-moartea...
și noi
pe-jumătate-goi / pe-jumătate-îngeri
suspendați / aproape ireali în potirul
propriilor iluzii estetice / verticale până-la-cer-și-înapoi
micii salahori ai potopului
testere infailibile ale teribilismelor naturii albe
când
/ascunși în dragostea noastră ca-ntr-o arcă/
ți-am spus:
"aici, în lemnul ăsta cu miros de lămâi o să mă ivesc cumva pe neașteptate
în singurătățile tale ample și istovite. ca o fântână / doar ca o femeie"
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă celui care moare
Și sufletu-și păzește trupul, la căpătâi arzând
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând.
O lacrimă-și găsește cale ca-ntr-un oracol sfânt,
Un drum spre ultima suflare, un ultim jurământ.
Viața-i decât copac cu flori... rodește... și-n tăcere
Un vis și doar deșertăciuni, păcate și plăcere.
Un timp zadarnic irosit, o lume de ispite...
Înalță rugi spre cer, creștin! Pios să iei aminte!
Și sufletu-și păzește trupul la căpătâi arzând
Și clipa tremură-n oglindă. Coboară Duhul Sfânt.
Îți pregătești de-nmormântare gândul abia ivit
Te doare-o clipă viața toată și chipul ți-e cernit.
E doliu-n suflete și-n casă... Ce rost strigarea ta?!
Și plâns și lacrimă și clopot, curând tu vei lăsa.
E-o lume, iată,-n transformare, tu zid vei fii mereu,
Etern rămas în nemișcare, mucegăit și greu.
Precum un muc de lumânare, pâlpâitor, plăpând,
Îți curge-o lacrimă în suflet... Pleca-vei în curând.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și oracol, adresa este: