iubire şi păcăleli

Alte emisfere

Oglinda mea e printre nori,
Cupidon nu mai are săgeţi,
Cafeaua braziliană s-a scumpit.
Napastele nu te cunosc,
Menta miroase la fel,
Inima nu vrea tratament.
Din pământ răsar speranţe,
Nimeni nu ştie limba lor
As vrea o cale către Lună,
Oceanele nu doresc plastic.
Buzele rotunde păcălesc
Iubiri pătrate, efemere,
Dacă îţi spun că te iubesc,
Tu o să fugi în alte emisfere!

poezie de Mircea Ţenche
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Alesul nostru ne-a păcălit

A spus "iarna nu-i ca vara"
Şi "Bă! Aici sunt banii voştri",
Iar noi, care iubim gargara,
Am crezut că... e de-ai noştri.

poezie de Paul Constantin (12 iulie 2010)
Adăugat de Paul Constantin
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ecou

Îmi vine parcă să te strig
Şi să-mi răspunzi că mă iubeşti,
Chiar dacă iar mă păcăleşti,
Aş învia, cât e de frig.

Îmi vine parcă să suport
Minciuna ta, încă o dată,
Chiar dacă e resuscitată,
M-ar învia, cât sunt de mort.

poezie de Marius Robu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Acelaşi drum

A trecut vara toridă
Ca un semn de exclamare
A venit toamna ursuză
Ca un semn de intrebare

Şi iubirea ta fierbinte
Ce m- a dus ieri în extaz
Diluată-i azi in puncte
Pot sa plâng sau să fac haz

Dar eu sunt cam realistă
Iau o carte de Voltaire
Si-un bilet mâine la teatru
Să il văd pe Moliere

Trist un zambet se ascunde
-Tu pe cine păcăleşti?
Zilele devin mai scurte
Nopţile nu sunt poveşti

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeile frumoase

Orice femeie este frumoasă, de la mama,
de la logodnica, de la soţia Eva, noi fiind bieţii Adami,
mereu păcăliţi.
Prima femeie admirată de mine
A fost profa de germană.
Ea m-a iubit în felul ei, adică îmi dădea note maxime,
De unde şi dragostea mea pentru poezia germană.
Apoi, toate iubitele mele erau frumoase,
Unele mai mititele, altele mai măricele,
Dar, cele mai frumoase au fost doctoriţele
care m-au salvat de la moarte.
A venit la mine o zână, era rezidentă,
mi-a spus – ai să trăieşti, dar ai răbdare.
Am trăit, mi-a arătat că şi ea avea probleme
Cu ganglionii, trăia, râdea, a ajuns mare.
Apoi a venit o zână la Terapie intensivă,
Acolo se murea de ficat, eu eram Prometeu,
Dar ea mi l-a pus la punct
şi m-a învăţat să merg.
Acum iubesc o princesse lointain,

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dus cu zăhărelul

şi încălzit la flacăra iubirii
rămâne perplex de abandonul ei
după atâtea nopţi de strâns în braţe
erau conectaţi la impresii
extrasenzoriale trepidau perfid
ca nişte arcuri viclene
comprimate-n paturi muncite
de pofte carnale
păcălit de toana inimii

sedus de umiditatea ei
debordantă după sărutul franţuzesc
nu acceptă că trebuie să meargă singur
sub linia albastră la orizont
dincolo de câmpul unde s-au iubit

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Rişti

anul ăsta să curte
zi sau să iubeşti
o mască
rişti asta fără să vrei
fără să
- ţi dai seama că iroseşti
efortul tuturor să te în
soare
fără să vezi ce arătare te du
ce păcăleală la altar
anul ăsta este sub zodia
riscului (?!) a loteriei

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În adolescenţa mea, o dragoste nefericită şi apoi experienţa mizerabilă a serviciului militar mi-au dezvăluit ce n-aş fi crezut niciodată că zace-n mine: multă ură, frustrare şi laşitate, dar şi multă putere de a îndura. Nu-mi mai fac de-atunci atâtea iluzii: nu sunt cu adevărat nici bun, nici frumos sufleteşte, nu pot fi un "model" pentru nimeni, aşa cum nici eu nu am modele în viaţă. Experienţele ulterioare m-au învăţat şi ele să nu mă păcălesc pe mine însumi. E tare bine să ştii ce zace cu adevărat în tine.

Mircea Cărtărescu în De ce iubim femeile
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ce-ar fi dacă...?

de nu te-am cunoscut pe tine,
sortit nu mi-a fost...
dacă-am iubit locuri străine,
căminul n-avea rost.

de am fugit din calea ta,
nu mi-a fost drum pe-acolo...
daca iubirea-mi absenta,
mi-era mai bine solo.

şi dacă tu nu m-ai iubit,
aşa a fost să fie...
dar, dacă eu te-am păcălit...
n-ar fi o nebunie?...

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Izvoarele vieţii (iunie 2009)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fuga

Fraţi oameni, lăsaţi-mă să respir alături de voi,
Vă spun un basm despre vulturul de munte, un basm moral,
mi-aş pune o grenadă în dreptul inimii să zbor spre voi,
nimeni nu va muri, dimpotrivă, moartea duşmanului este moartea mea,
viaţa prietenului este viaţa mea, iubirea iubitei este iubirea mea,
fuga fericirii este fuga mea, încotro?
Informatorii leproşi s-au ascuns, a venit echinocţiul nebunilor,
Chei oculte nu se mai găsesc nici la vehituri,
Conjuraţia sixtină pune un nud în faţă, fiica Afroditei,
Iluminaţii păstrează secretul Templului antic,
Un vultur însângerat pluteşte deasupra lumii,
Lirica 25 de miligrame capsula poate ucide?
Epileptic răspunde scepticul criticul meu dominator,
Reacţii adverse, cum se păstrează lirica? Ce dureri lecuieşte?
Ce anxietate? ARSURĂ, PULSAŢIE, JUNGHI, CRAMPE,
Furnicături sub inimă.
V-am păcălit, este vorba de doamnele Lyrica şi Doretta.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ave Maria

Nimic din tot nu ne mai place
Şi ne-a cuprins melancolia
Războaiele nu ne dau pace
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Semnăm tratate pentru moarte
Şi mii de morţi sunt mărturia
Când însăşi viaţa ne desparte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Şi nu mai punem preţ pe carte
Şi am ucis copilăria
Privim în gol tot mai departe
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

Nu mai visăm în miez de noapte
Căci prea ni-e slută omenia
Ne pleacă îngerii din şoapte
Cui să-i mai spui: Ave Maria!?

[...] Citeşte tot

poezie de Corneliu Sofronie
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Furt

Opreşte timpu-n loc şi fură-i secundarul,
să uite să mai treacă peste IUBIREA noastră,
şi schimbă-l cu norocul, când întâlneşti coşarul!
Norocul răsădeşte-n priviri de floare-albastră!

Topi-vom apoi clipa cu torţele IUBIRII,
doar tinereţea, veşnic, ne va lumina chipul,
zilele n-or mai umple cămările -amintirii,
vom fi îndrăgostiţii care-au păcălit timpul.

Fă asta primăvara, în zorii dimineţii,
când fluturii curtează magnolii înflorite
şi oamenii şi-ascultă, zâmbind, duhul blândeţii,
fără să pizmuiască iubirile-mplinite.

Să nu ai nicio milă de timpul fără pas!
Nu va băga de seamă că n-are secundar
şi, când, de oboseală, va face un popas,
fură-i şi viitorul, bagă-l în buzunar!

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Prima oară când am fost la Teatrul Italienilor să vă aud lu­crările, eram destul de nereceptiv şi chiar, o mărturisesc, plin de prejudecăţi, dar am o scuză, m-am păcălit de-atâtea ori; am auzit atâta muzică de şarlatani anunţată prin atâtea repetiţii. Dum­neavoastră m-aţi învins imediat. Ceea ce am simţit este de nedescris şi dacă veţi binevoi să nu râdeţi, voi încerca să v-o împăr­tăşesc. Mai întâi, această muzică mi s-a părut cunoscută, iar mai târziu, reflectând, am înţeles de unde venea mirajul; mi se părea că acea muzică este a mea şi o recunoşteam aşa cum recunoaşte orice om lucrurile pe care e sortit să le iubească. Pentru oricine altul decât pentru un om de spirit, această frază ar fi de un ridicol uriaş, mai cu seamă scrisă de cineva care, ca mine, nu ştie muzica, şi a cărui educaţie se mărgineşte la a fi auzit (cu mare plăcere, e drept) câteva bucăţi frumoase de Weber şi de Beethoven. Apoi trăsătura care m-a izbit între toate a fost măreţia. Această muzică înfăţişează ceea ce e mare şi te duce către ceea ce e mare. Am regăsit pretutindeni în operele dumneavoastră so­lemnitatea marilor vuiete, marilor aspecte ale Naturii şi solem­nitatea marilor patimi ale omului. Te simţi îndată cucerit şi sub­jugat. Una din bucăţile cele mai stranii şi care mi-a dat o senzaţie muzicală nouă e cea destinată să zugrăvească un extaz religios. Efectul produs de Intrarea oaspeţilor (Tannhäuser) şi de Serbarea nupţială (Lohengrin) e imens.

Charles Baudelaire în Critică literară şi muzicală. Jurnale intime, scrisoare adresată lui Wagner (1986)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ciocolată amară

Femeie, cine te sărută pe frunte şi pe inimă?
Doar vântul? Şi soarele când nu te-ascunzi de el?
Şi ploaia, uneori, sau neaua. Dar de iubit cu patimă?
Nu-i cine. Doar în vise mă cuprinde şi m- alintă uşurel,

Un tânăr ce miroase-a maci, cu ochi de ciocolată amară.
Mi-e drag, dar tare-i încruntat şi mai mult mânios îl ştiu.
Îmi face nopţile frumoase şi... poate-l păcălesc la vară,
Îi descreţesc fruntea şi mintea. Aş vrea să simt dacă e viu.

O fi, că doar nu umblă mort pe drum, sau.... poate.
Dar dacă-i mort ce-o fi păţit? Vreo boală? Sau iubirea?
De-aceea nu mai vrea plăceri să aibă. Nici păcate.
De înviat nu l-oi putea. Doar Dumnezeu, c-a lui este menirea.

poezie de Magdalena Rus
Adăugat de Magdalena Rus
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Între maluri umezite apa curge fără griji,
Peste pietre şlefuite şi cascade în oglinzi.
Dar amintirile vieţii, frunze verzi în crengi de timp
Ne petrec cu doruri calde, ce sufletul ne cuprind,
Până când încet se pierd şi muţesc după un timp,
Lăsând loc altor mlădiţe să se înfrupte din destin,
Căci viaţa ca şi apa nu se lasă păcălite,
Între maluri umezite ele curg că sunt iubite.

poezie de Valeria Mahok (13 noiembrie 2018)
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!

Fir necunoscut

Ieşind din verde fir ai apărut
Fată transparentă din zefir
Iarbă verde fir necunoscut
Ochii frunze verzi de trandafir

Apari zâmbitoare din frunză
Mergi pe iarba verde necosită
Pălăria ta e verde şi confuză
Păsările-ţi cântă ţie eşti iubită

Fir de iarbă trestie mlădie
De mijloc te as prinde odată
Îţi sărut urechea cu o melodie
Iubirea mea-ţi o dărui ţie toată

Eu nu ştiu, eşti adevărată fată
Sau eşti verdele din vânt turbat
Iluzie ce în vis şi gând se arată
Mă păcăleşte dar sunt bărbat

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Un bărbat fericit

Eşti un bărbat fericit.
Uite, dintr-o dată te iubesc mai multe femei.
Dar mă întreb,
Ce ai face, dacă-ntr-o zi vom veni la tine
Şi te vom întreba:
"Pe care-o alegi?"

Pe una, ai iubit-o-n copilărie,
Pe cealaltă, ai făcut-o femeie,
Cu una, vei avea un copil,
Iar cu mine împarţi dragostea adevărată.

Să nu-ţi treacă prin cap vreo fantezie
Cu haremuri şi dansuri deochiate, că nu este posibil
Suntem prea inteligente ca să ne păcăleşti.

Eu n-am să-ţi legăn copilul
Şi nici n-am s-o privesc în ochi
Pe cea care-a ţipat
Pentru prima dată-n braţele tale.

[...] Citeşte tot

poezie de Any Drăgoianu din Prin păcate, împreună (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ele, cărţile!

Ele nu ne întreabă, cine suntem şi cum ne cheamă
Ele nu ne întreabă, ce funcţii şi rang avem
Ele nu ne ascultă, când vorbim sau iubim
Ele ne dau vise, speranţe, lumină, nădejde
Ele nu ne trădează, invidiază, pizmuiesc sau urăsc
Ele nu ne fură, înşeală, păcălesc sau mint
Ele ne dau multe şi cer foarte puţin
De aceea să le iubim, să le îngrijim, căci neîngrijite
Nu ne vor mai da lumină, vor dispărea şi muri
Ele sunt cărţile, tăcute, care stau acolo, oriunde-o fi!

poezie de Viorel Muha (ianuarie 2009)
Adăugat de Viorel Muha
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când crezi că eşti corpul-minte totul se rezumă la o farsă, nu are nici o importanţă dacă este sexuală sau asexuală, păcăleala care te ţine "lipit" de minte rămâne. Scapă de ideea că tu eşti o entitate separată ruptă de întreg şi de nicăieri celebrarea apare! Când "Eu-Sunt" îl întâlneşte pe "Eu-Sunt" acolo există cea mai înaltă iubire! Această celebrare o poţi trăi ca şi beatitudine. Când discipolul dispare şi maestrul dispărut dispare doar beatitudinea fiinţării rămâne!

citat din Atmaji Maharaj
Adăugat de George Aurelian Stochiţoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Părea...

Părea a fi o rea insinuare -
un telefon de stirpe anonimă
ce m-anunţa ce-anume te animă
să mergi nocturnă foarte la plimbare.

Eu îţi purtam aşa de multă stimă
şi-o dragoste aşa nepieritoare
că orice semn minor de întrebare
asupra ta-mi părea o mare crimă.

Eşti prea făcută-n ciuda tuturora –
cu dragoste şi dor te-am urmărit
pe bulevard, prin spate pe la Cora,

un'te... pupai cu unu', pricăjit...
Era pe-ntâi, că se schimbase ora,
şi-am râs, cu poftă – iar m-ai păcălit.

poezie de Daniel Bratu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!