Citate despre iubire și păduri, pagina 2
Amar
Oh, cât am fost de păcătos
în viața asta de prisos
Cât am iubit și cât am fost
în dragostea mea fără rost
Cu bani puțini și generos
Cu cel bogat și cârpănos
Dând bob de bob un plâns frumos
mici perle porcului sârmos
Acum te-apleacă, și de jos
culege-ți trupul os de os
și du-te'n codrul neguros
și fă-ți prieten un bot-gros
sau du-te'n vântul mânios
și plângi încet sau furios
[...] Citește tot
poezie celebră de Eugen Jebeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această dragoste
Această dragoste
atât de violentă
atât de firavă
atât de tandră
atât de disperată
această dragoste
frumoasă ca ziua
și urâtă ca vremea
când vremea e urâtă
această dragoste atât de adevărată
atât de frumoasă
atât de fericită
scăldată-n bucurie
și-atât de derizorie
tremurând de spaimă ca un copil în beznă
și totuși sigură de ea
ca omul calm în miez de noapte
această dragoste ce sperie pe atâția
și-i face să vorbească
și-i face să blesteme
[...] Citește tot
poezie celebră de Jacques Prevert
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Melancolie
Ce chiot, ce vaiet în toamnă...
Și codrul sălbatec vuiește -
Răsună-n coclauri un bucium,
Și doina mai jalnic pornește.
- Ascultă, tu, bine, iubito,
Nu plânge și nu-ți fie teamă -
Ascultă cum greu, din adâncuri,
Pământul la dânsul ne cheamă...
poezie celebră de George Bacovia
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Râuri cu poeme
Pădurea cu stejarii seculari
adună sfinte taine peste vreme,
prin inima bătrânilor stejari
curg fermecate râuri cu poeme.
Eu le ascult din nevăzutul rai
ce dăinuie sub bolta siderală,
în falnica pădure să tot stai
măreață și eternă catedrală!
Poemele mă țin în vraja lor,
mă adâncesc în tainică visare
și îmi sădesc în inimă un dor
adus pe vad de ape curgătoare.
S-așază dorul înlăuntrul meu,
la umbra unor amintiri uitate
în arcul frânt al unui curcubeu,
sub zidul dărâmat de la cetate.
Te chemă iar în codrul secular
cu strofele rescrise în poeme,
[...] Citește tot
poezie de Corneliu Neagu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mai ții minte, iubito? Era virgină pădurea în care ne rătăcisem.
aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
40 de aforiști reuniți într-o colecție memorabilă
Vezi detalii despre o antologie de referință!
Primavara
In livadă indrăgostite,
Florile șoptesc
Cuvinte de dragoste,
Înmiresmate șoapte,
Pe care poetul
Le-ascultă în noapte.
Parfumul florilor
Plutește pe-aripa vântului,
Peste câmpuri,
Peste pădure,
Peste oameni,
Și se-nalță la Cer
În spirala Infinitului.
Tu și cu mine,
Asemenea copiilor,
Privind inefabila minune
Și vorbe duioase ne spunem
Roșind, timid de iubire,
[...] Citește tot
poezie de Floarea Cărbune (2009)
Adăugat de Adina M. Neghirla
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragoste fragedă
Peste verdele-n neștire, plouă lacrimi de iubire,
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară.
Cântec nou, de înflorire, strălucește în privire
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară?!
Cântă-n fiecare floare, dragostea ca o chitară
Iar zefirul unduiește firul ierbii ce-mi zâmbește.
Pădurile șușotesc, frunzele se-nveselesc
Și obrajii-mi se roșesc, c-au aflat cât te iubesc!
Cântec nou, de înflorire strălucește în privire.
Primăvara dă de știre, vieții de a ei sosire
Și mă-nvăluie-n iubire, armonie, strălucire
Și iubesc a ei menire și iubesc, iubesc, iubire!
Și iubesc, a câta oară, ochii tăi de primăvară,
Geana și clipirea lor ca petala florilor,
Florilor de viorea care-mi ascund dragostea
Și mă rog, iar să mi-o dea, ca să gust amar din ea!
[...] Citește tot
poezie de Ioana Voicilă Dobre din Între verde și albastru
Adăugat de Ioana Voicilă Dobre
Comentează! | Votează! | Copiază!
Participă la discuție!
Pânza de păianjen
Ne sfărâmă viața bolovani
Și ne trec prin față iar, strigoi
E bolnavă toamna de castani
Și pădurea de atâtea ploi;
A murit și dragostea din lucruri
Pentru care suntem vinovați;
Dacă-n geam cu degetele bați,
Din insectare evadează fluturi.
poezie de Ion Untaru din Domnul Liszt (1994)
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubire de pădurar
În fiece primăvară
Când vii în pădurea mea,
Mă bagi în cumplită boală,
Tu, cu frumusețea ta.
Pentru tine, scumpă fată
Apa din mări aș seca.
Ca să te sărut odată
Oceanul l-aș traversa.
Pentru tine, cu securea,
Munților le tai pădurea.
Și de-acolo, de pe creste,
Ție, zână din poveste,
Flori de colț îți dăruiesc
Să-ți atăt cât te iubesc.
poezie de Dumitru Delcă (februarie 2015)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să fie sâmbătă la prânz
Să fie sâmbătă la prânz
Cu un bagaj cât mai ușor
Când pe pământ sunt nunți
S-o luăm spre munți
De care ni-i atât de dor
Va fi și noapte mai târziu
Și vor veni și zori de zi
Dar prin păduri adânci
Până atunci
Ne vom urî, ne vom iubi
Duminica s-a desființat
Tu ești lumina unui plâns
Și pentru veci aș vrea
Iubirea mea
Să fie sâmbătă la prânz
S-aprindem foc din lemne verzi
Să hohotim ca doi nebuni
[...] Citește tot
poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
O arhi-amintire
Era o zi senină, ca acum
(Tu, chintesență-a zilelor senine!).
Se destrămau pădurile de fum
În urmă, pe cețoasele coline.
Călătoream, de mult, către apus
Când drumul m-a adus într-o câmpie
Greu adâncită-n umbra viorie
A codrilor ce-o străjuiau de sus.
Și te-am zărit. Departe, în amurg,
Fixai curbura unui spațiu care
Înainta treptat în înserare
Cu soarele și neclintitul burg.
Stăteai pe pod, sub ziduri. Te-am iubit
Acolo chiar, pe dalele curbate,
Și am rămas cu tine în cetate,
Și cred că tot acolo am murit...
[...] Citește tot
poezie de Eugen Dorcescu din Epistole (1990)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Pagina de fericire
Primăvara aceasta
Ne luminează pagina de fericire
Înscrisă în calendarul uitării.
S-au deșteptat literele
Născându-se frunze
Și florile au înmugurit
În iriși.
Genele de ramuri s-au unit
În pădurea de suflete.
Sângeri sunt de-acum clipele
Vânt dulce cu iubirea dator,
Trilul de pasăre și susurul de izvor.
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Dansul anotimpurilor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copii frumoși (acrostih)
Ca noi mlădițe i-a crescut
O mamă scumpă, țara lor,
Primind iubire ca și scut
Ivit în prag de sărbători.
Iubesc pădurile de brad
Foșnind în adieri de vânt,
Rotindu-și conuri care cad
Ușoare, pe fertil pământ.
Maturi se vor vedea apoi,
Ostași ai patriei, sublimi,
Stând pavăză pe ger și ploi
Isteți urcând spre înălțimi.
poezie de Gabriela Gențiana Groza (21 decembrie 2019)
Adăugat de Gabriela Gențiana Groza
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
Dumnezeu este artistul care face ca lumea să fie prezentă
în mugurii culorilor, în vatra clipelor, în lemnul pădurilor;
Expresia Lui este scânteia care se ridică din țărână ca o minune fără veșminte
în inima fiecărui muritor iubirea...
poezie de Camelia Oprița
Adăugat de Camelia Oprița
Comentează! | Votează! | Copiază!
Veselie de primăvară
ascultați cum cântă pădurile
și cum se joacă prin ele vântul,
ascultați râurile pe toate gurile,
ascultați păsărilor cântul.
s-au sculat toți codrii bătrâni,
îi bucură căldura și soarele,
ascultați doinele la români,
ascultați cum susură izvoarele.
priviți și prindeți în palmă,
soarele, raza lui dulce și viața,
lumina de ploaie, limpede, calmă,
când cade peste noi dimineața.
jucați-vă noaptea cu stelele,
jucați-vă cu iubita de-a dorul,
intrați în hora-mare cu ielele,
că suntem pe pământ călătorul.
[...] Citește tot
poezie de Ion Ionescu-Bucovu (10 martie 2012)
Adăugat de Ion Ionescu-Bucovu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Dragul meu: Codrii bătrâni s-au culcat (Padurile s-au tăiat) Sunt culcate la pământ Totul a rămas doar vânt! Susură izvoarele [...] | Citește tot comentariul
Piatra de hotar
O piatră de hotar îngălbenită
despică râul care nu știe nimic despre aceasta
ca și cum apa și dragostea ar putea fi despărțite
Bătrânul filozof cu bastonul întors
alege desișul pădurii
pentru nevoia de a defini omul
Câinele său lovit de lacrima meteoritului
arde precum un semn
poezie de Miroslav Bruck, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Te-acopăr
Te-acopăr, iubito, cu trupul
În camera noastră de vis,
În sângele meu aud lupul
Cum urlă-n pădure deschis.
Te-acopăr, iubito, cu frunze
În noaptea cu lună și stele
Te sărut cu iubire pe buze,
Și pe sânii înfloriți de mărgele.
Te-acopăr, iubito, cu soare
Și nimeni nu știe de noi,
Doar apa ce curge-n izvoare,
Și iarba de-aici, din zăvoi.
poezie de Nicu Petria (18 septembrie 2012)
Adăugat de Nicu Petria
Comentează! | Votează! | Copiază!
VI
Pasărea domesticită sta în colivia ei - iar pasărea liberă în pădure.
Întâmplarea le întâlni când vremea apropierii lor se născu.
Pasărea sălbatică strigă: "O! Draga mea prietenă - hai să zburăm prin largul pădurii".
Pasărea din colivie șoptea: "Vin-o aici, aici amândouă trăi-vom în astă colivie".
"Oare între zăbrele - putea-voi să-mi întind larg, larg, aripile mele?" - spunea pasărea liberă.
"Vai! - n-aș ști în ce loc să-mi fac cuib sub întinsul acestei bolte înstelate" - spunea pasărea întemnițată.
Draga mea - vino să cântăm - cântarea pădurilor.
Apropie-te de mine și te voi învăța vorbirea celor știutori.
Pasărea pădurilor răspunde: "Nu - niciodată cântecele nu se pot învăța".
Pasărea din colivie spune: "Vai! deloc nu cunosc încă al pădurii cânt".
Sunt dornice de atâta dragoste - dar niciodată în zborul lor nu-și vor putea atinge aripile.
Printre zăbrele se privesc și dorința de a se pătrunde le e zadarnică.
Își flutură aripile și neîncetat își cântă: "Vino lângă mine, dragostea mea!".
Cea cu aripile libere strigă: "Nu - nu pot - mi-e teamă de porțile zăvorâte ale coliviei tale".
Cea întemnițată rostea: "Vai! cât de vlăguite și pline de moarte-mi sunt aripile!".
poezie celebră de Rabindranath Tagore, traducere de Silvian Lorin
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tânguioase, crengile
Murmurau a dragoste crengile
când în brațe te-am luat, pădure toropită.
La elyseica noastră nuntă
veni vulpea bearcă și căprița ciuntă.
Pocalul din care m-am cinstit
purta un rubin otrăvit.
Ah, bine-i să mori
prins în al miresei val de plânsori!
Să adormi liniștit
în al fagilor schit
Bine-i să mori prea timpuriu,
în dulcea plasă,
în pădurea deasă,
într-un cort ruginiu.
Murmurau tânguioase crengile
și-mi oftai amarâto pe veci turturea.
înfiorate murmurau crengile
și
Toamna, din cornu-i, sună, sună
poezie celebră de Emil Botta
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și păduri, adresa este: