Citate despre iubire și piersici, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și piersici, dar cu o relevanță mică.
Juno MacGuff: Cine este pregătit pentru o splendoare cromatică?
Colega: Eu am dureri menstruale astăzi. Prin urmare, nu mă pot uita la lumini puternice.
Colegul: Amanda, ți-am spus să mergi la cabinet și să te întinzi puțin.
Colega: Nu, Josh. Pentru că eu nu primesc ordine. Nici de la tine, nici de la vreun alt bărbat.
Colegul: Te comporți astfel de când m-am întors de la fratele meu din Mankato... Ți-am spus deja că nu s-a întâmplat nimic.
Paulie Bleeker: Ei bine, eu o să montez aparatul. Juno, vrei să aprinzi arzătorul Bunsen?
Juno MacGuff: E plăcerea mea.
Colega: Eu merg la cabinet.
Colegul: Sună-mă când îți trece supărarea!
Colega: Bine! Sună-mă cand vei învăța să iubești o persoană, nu numai să o înșeli cu o colegă de a fratelui tău. Și asta doar pentru că ai băut patru pahare de Smirnoff cu gheață și o sticlă de Boones cu aromă de piersici.
Colegul: Bine, Amanda. O să am grijă să fac acest lucru. O să îmi notez undeva. (Amanda pleacă)
replici din filmul artistic Juno
Adăugat de Andreea Tanase
Comentează! | Votează! | Copiază!
Anunț (2)
vreau o iubire
ca o holdă. să merg prin ea cu picioarele goale
și-n loc de incizii să-mi implanteze-n glezne levănțică
macii să-și întoarcă privirea când trec / să nu țină supărarea
decât așa... și mai roșii să se facă
chem o iubire
care și atunci când va face zgomot
să nu fie decât liniștea prinsă de poemul păsării
de acolo de sus sferele vor capta frenetic teluricul
în tandem vor așterne corturi iluminate
zboruri albe desfășurate-n miez de noapte
la nevoie închipui o iubire
ca o cruce peste care de bună voie să mă întind
cu zâmbetul mare cât ploaia de vară / cât un verde
să fiu scoarța-etanș ce ferește de alteritate
să nu dau zor să cobor... poate doar atunci când
tu vei vrea să facem schimb de identitate
[...] Citește tot
poezie de Daniela Luminița Teleoacă
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul de dragoste al lui J. Alfred Prufrock
S' io credessi che mia risposta fosse
a persona che mai tornasse al mondo,
questa fiamma staria senza più scosse.
Ma per ciò che giammai di questo fondo
non tornò vivo alcun, s' i' odo il vero,
senza tema d' infamia ti rispondo.
Să mergem deci, tu și cu mine,
Când seara s-a întins pe cer în fine
Asemenea unui bolnav cloroformizat pe masă;
Să mergem, prin anume străzi pe jumătate moarte
Și prin alei bolborositoare
De nopțile fără somn în hoteluri ieftine de-o noapte
Și birturi cu rumeguș și cu găoci de stridii:
Străzi care se urmează una-ntr-alta ca o ceartă rea, sâcâitoare
Și cu subînțelesuri ce sunt niște insidii
Care te-mping spre o aceeași mare întrebare...
O, să nu-ntrebi "Și ce mai e și asta?",
Să mergem să ne facem vizita.
[...] Citește tot
poezie clasică de T.S. Eliot, traducere de Mircea Ivănescu
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Călătoria
Lacrimi fierbinți îi curg pe-obraji aprinsi de-atatea patimi,
Genunchii-i stau stoici pe gresia rece ca inima-i pustie,
Buze de foc cheama arzande-n ea Divinul tainic
Si ochii-i ard, rugand chipul din inima si minte aievea sa ii vie.
Se roaga si tot roaga, sperand ca ruga o minune sa-mplineasca,
Sa aiba-n brate idealul si cu dor greu sa il iubeasca.
Trecu un ceas si-apoi mai multe, ea impietrita-nalta rugi frenetic,
In care isi evoca vreri arzande, sperand ca in sfarsit sa fie
Real si viu tot ce iubire-n inima-i sadeste, sa-i fie asa macar vremelnic.
Deodata, tumultul se-ndura in fine sa paleasca
Si-a trupului putere incepu s-o paraseasca.
Se vede pravalita pe-a caminului ei gresie, eliberata in sfarsit de patimi.
De trup se tot indeparteaza, descatusata din robie,
Si urca incontinuu, simtindu-se usoara, sufletu-i fiind acum oceanul cel mai pasnic.
Lasandu-se atat de lin purtata tot mai sus, ca intr-o vie reverie,
Vedea caminul, apoi orasul, cu lumea-i agitata si pe alocuri chiar frumoasa
Si mai apoi privi de sus aproape-ntreaga creatie pamanteasca.
[...] Citește tot
poezie de Raluca Ghiorghiscan
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada feciorului bun la inimă
De stăruiesc ca să despoi frunzarul
în pieptul vechi îți vâră ani de lapte
Să-l țin pe tata să-l îmbăt în floare
Petale sclipitoare ca amnarul
De sub culcușul merelor răscoapte
La bătrânețe leac să fie, oare,
A-bătrânit tătuța, ăst i-amarul
Sculptez trudirea fiului în fapte,
Spre floarea dintr-un lan de vindecare!
Eu țiu la tata, viața să mi-l ție!
Nu-i timp să stau, cu moartea după mine,
Să-mi iau un cal negruț, să plec oleacă...
Din palma fetei, tare mi-e zurlie
Ia apă, c-un picior desculț în spine,
Să i le ung, pe pajiște să zacă,
Când o dezmierd și-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine
Și de ștergare,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Parada anotimpurilor
Sub zarea dulce și albastră arcuită-n sferă
În aula naturii vaste cu- aleasă atmosferă
Anotimpurile toate, invitate la estradă,
Pregătite în culise sunt gata de paradă
Fiecare dintre ele cu dorința să-și încânte
Lunile admiratoare ce sunt cordial venite.
Săptămânile distinse și ele sunt în sală
Așteptând nerăbdătoare să-nceapă-această gală.
Protocolar cum e din fire, anul la intrare,
La invitații toți sosiți le-mparte calendare.
În sală un cortegiu intră și se-așează-n rânduri
Mai întâi în lojă șade Roza Celor patru vânturi.
Lin apoi toți se așează nobile-adieri și brize,
Conți curenți cu a lor valuri, alizeele marchize
Și apoi zefirii tineri însoțiți de câte-o boare
În loje de abur moale își au locul fiecare.
Acum liniștea se-așterne și lumini se sting îndată;
Solemn un crainic dă anunțul: 'Start pentru paradă!''
Iată, prima ce apare în al florilor décor
[...] Citește tot
poezie de Sergiu Mănuș din Parada anotimpurilor (27 martie 2012)
Adăugat de Sergiu Mănuș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rasarit fara piersici
În seara în care piersicile au murit,
Te vedeam pe geam. Tu miroseai a must
Și a ecou.
Nu mai conta vârsta Lumii pentru niciunul din noi.
Dar ei trimiseseră dimineața pe urmele noastre zdrobite,
Prea însângerate pentru florile ierbii,
Și prea luminoase pentru a fi ascunse.
Te-am rugat să ne facem semințe în buzunarele unui copac-
M-ai privit de pe malul despletit al râului
Și șopteai:
,, Draga mea cu trupul de struguri și plete de viță-de-vie,
Iubita mea cu gură de cireașă și obraz de gutui,
Himeră din Țara de Piersici...
Eu voi merge în jos cu râul,
Tu vei merge în sus cu muntele,
Drumul meu e săpat într-al tău!
Dar tu mereu ai să urci,
Iar eu veșnic am să cobor..."
poezie de Elena Albu
Adăugat de Olga Bocioaca
Comentează! | Votează! | Copiază!
Balada feciorului bun la inimă (refăcută)
1.
Nu-i timp să zac, căci moartea, după mine,
Să-mi iau un cal, să plec, de-aici, oleacă...
Din prispa fetei, tare mi-e zurlie:
Ia apă, c-un picior desculț în spine,
Să i le ung, pe pajiște să zacă,
Când o dezmierd și-i spun a mea să fie;
Pământul, da, e plin, cum se cuvine,
Și de ștergare,
Și o să beau din apa ei săracă;
De stăruiesc, ca să despoi frunzarul,
În pieptul vechi, să-ți vâru' ani de lapte!
Să-l țin pe tata, să-l îmbăt în floare,
Petalele-aprinse, ca și jarul,
Culege-oi macul vremilor răscoapte...
La bătrânețe leac, să fie, oare?
A-bătrânit tătuța, ăst "amarul"!
Sculptez trudirea fiului, în fapte,
[...] Citește tot
poezie de Iulia Elize din Suspinele cele mai vechi, pe care le-am auzit
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântecul regretului fără sfârșit
Împăratul Chinei râvnea la o frumusețe care să-i încununeze imperiul,
Dar, deși era de mulți ani pe tron, nu i se împlinise această dorință.
Între timp, o fetișcană din familia Yang ajunsese la pubertate.
Crescută fiind într-o curte interioară, nimeni nu-i văzuse frumusețea.
Grația ei îngerească nu mai putea rămâne ascunsă.
Într-o zi a fost aleasă să țină companie Împăratului.
Când și-a întors capul și a zâmbit, farmecul creat a fost zguduitor,
Eclipsându-le pe toate concubinele celor șase palate.
Era o primăvară timpurie. A fost îmbăiată în Piscina Florilor Pure
Cu apă caldă de izvor, care i-a catifelat și limpezit cristalul pielii,
Și, datorită somnolenței resimțite, o fată a ajutat-o să iasă din piscină.
Revăzând-o, Împăratul a a hotărât să-i fie mireasă. Și-așa a început saga.
Părul ei plutind ca norii era prins c-un ac de aur, fața-i era ca cea a florilor.
Au petrecut noaptea sub acoperișul cald al hibiscușilor.
S-au trezit cu soarele sus pe cer, regretâd că noaptea a fost prea scurtă.
Începând din acea zi, Împăratul a lipsit la toate audierile curții.
O răsfăța tot timpul cu banchete și petreceri fel de fel,
Era stăpâna zilelor de primăvară și despotul nopților lui.
[...] Citește tot
poezie de Bai Juyi, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Ciclul poetic Unsprezece Septembrie:
Bem - 1
pasărea fără aripi
se așază la masă cu noi;
are ciocul îmbibat în sângele scurs,
uimitor,
peste timpul rănit pe care îl cercetăm
prin ecranul cu pești toxici, alături
de halba cu bere sortită
să aducă aerul bolnav al
rației de viață.
[...] Citește tot
poezie de Ovidiu Cristian Dinică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Genunchii înduioșați
de apatia icoanei iubirii
o încurajează spunându-i
că poate redeveni
evlavie fragedă
dacă se lasă-nrămată
cu zeamă de piersici celeste
prin care delfinii faptelor
înoată pe spate...
poezie de Eleodor Dinu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și piersici, adresa este: