Citate despre iubire și pocăință, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și pocăință, dar cu o relevanță mică.
De dragoste
De m- ai iubi precum un joc...
La masă aș sta în fața ta.
Și de -ai juca pe mâna mea
Eu ți -aș purta puțin noroc.
De m ai iubi ca pe o carte...
Dai pagini, zile dintr- o viață
Voi fi orice cuvânt în parte
Eu sunt final dar și prefață.
De mai iubi ca pe-o cafea...
M- ai săruta în fiecare dimineață
Și m -ai sorbi amar sau cu dulceața
Sì bună dispoziție ți- as da.
De mai iubi ca pe o țigară...
M- aș transforma în chip de fum
Pe zi sau chiar în prag de seara
M- as arde tot pân aș fi scrum.
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugăciune Maicii Domnului în vremuri grele
RUGĂCIUNE MAICII DOMNULUI ÎN VREMURI GRELE
Preasfânta Stăpâna de Dumnezeu Născătoare spre tine îmi îndrept gândul, inima și toate simțurile și te rog cu lacrimi!
Până când Măicuță a milostivirii va fi această durere necontenită pe pământ?
Până când vrăjmașii nevăzuți ai neamului omenesc vor da lovituri atât de puternice bieților oameni?
Până când vor pângări și vor necinsti trupurile, sufletele și viețile lor? Înșelând-i ca să nu cunoască adevărul, să nu îndeplinească poruncile divine și să nu dea slavă și cinste pururi măritului Dumnezeu Cel în Treime închinat: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt?
Cu puterea credinței, Stăpână, zdrobește pe vrăjmașii noștri și ai Fiului Tău iubit - Iisus Hristos - îngrozind-i cu nebiruita-ți sfințenie, îndreptând-ne pe cărările mântuirii, ca să dăm mereu mărire lui Dumnezeu.
Roagă-te Fecioară pentru Sfânta Biserică, pentru propovăduirea evangheliei pe întreg Pământul, pentru România și poporul român, pentru, rudele mele, pentru văduve, orfani, bogați, săraci, necăjiți, bolnavi, pentru cei prigoniți pentru credința în Dumnezeu, pentru salvarea celor ce au rătăcit în secte și pentru cei răposați!
Ajută-ne să ne pocăim de păcatele noastre, să iubim Biserica, să alungăm vrămașul din sufletele noastre, care ne îndeamnă la păcate,
să renunțam la vicii și necredință, să ne smerim și să-i iertăm pe cei ce ne-au greșit!
Ajută-ne să ascultăm chemarea divină a blândului tău Fiu, pe care Tatăl Dumnezeu L-a trimis pe Pământ să sufere chinuri barbare, pentru salvarea omenirii din păcat!
Roagă-te, Măicuța Sfântă și pentru aceste nevoi ale mele (rostește necazurile pe care le ai și dorințele pe care vrei să ți le îndeplinească Maica Domnului)!
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh în vecii vecilor!
Amin!
La mulți ani cu sănătate, creștinilor binecuvântați cu numele Maria!
Maria Filipoiu
rugăciune de Maria Filipoiu din Poeme Maicii Domnului (15 august 2022)
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iosif iartă pe frații săi
Îi încercase greu pe frații săi,
Dar clocotea de dorul de-a-i ierta.
E-adevărat c-au fost tirani și răi,
Dar dragostea pe toate le uita.
Din cupa fermecată a ghicit
Că frații lui sunt pocăiți de toate.
Iar ei, prin mijlocire au aflat
În domnitor, pe minunatul frate!
Plânsese, poate, Iosif în robie,
În închisoarea rece-n rugăciune,
Priviți-l însă-acum, cum se sfâșie
De dor și bucurie fără nume.
Din nevăzut, chiar îngerii privesc
Pe-naltul domnitor ce-și iartă frații,
Îmbrățișând pe micul Beniamin
Și trimițând acasă invitații.
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statornicie
"Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină."
(Psalmul 125)
I
Câte valuri vin să-ncerce
Omul pe a sa cărare!
Dacă nu ar fi statornic,
Prad-ar fi pentru pierzare.
Câte vorbe, câte fapte,
Câte lingușiri în față,
Câți fățarnici nu-și dau mâna
Să te-ngroape cu viață!
Orice-ar fi, rămâi statornic!
Gânditor la ce-o să fie
Când Isus, slăvitul Mire,
Sus pe nori are să vie.
[...] Citește tot
poezie de Emil Bulgăr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum...
Voi ce-ascultați în aste răzlețe rime cum
Cad rând pe rând suspine ce-n anii tinereții,
La ceasul slăbiciunii, au fost un sprijin vieții,
Pe când eram în parte alt om decât acum;
Voi toți, dacă iubirea v-a scos din piept suspine -
Că-n fel și chip aicea mă zbat și plâng avan
Între speranța vană și între chinul van -
Mă veți ierta, și mai mult: veți suferi cu mine!
O, astăzi știu c-adesea întreaga lume rea
A povestit atâta pe socoteala mea,
Că singur eu de mine mă rușinai amarnic.
Astfel, rușinea-i rodul greșelii de-altădată,
Rușinea, pocăința, cunoașterea curată
Că tot ce place lumii e numai vis zădarnic!
sonet de Petrarca din Sonete, Prolog (1959), traducere de Sebastian Lascăr
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Sfârșitul lumii
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Trei dimensiuni mai sunt complementare,
Un cerc imens în centru ține timpul,
Discul voinicește materia-n mișcare.
Spațiul e iubirea pusă-n centrifugă,
Mierea ei e stoarsă în zâmbet și-n culoare,
Nu s-a dat verde pentru sfârșitul lumii,
Posibil e când steaua noastră moare.
Atunci se zbat cenușile-n consoane,
Vocalele sunt flori presate în țărână,
Singuri prevestim, fixăm sfârșitul lumii
Topindu-ne în flăcări, ținându-ne de mână.
Intrăm râzând în centrul unui cerc
Pe care l-am rotit în doruri și-n credință,
Ne poticnim în osul albit de Dumnezeu
Și-l facem lumânare aprinsă-n pocăință!
poezie de Marin Moscu
Adăugat de Marin Moscu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Setea de lumină și credință
În Săptămâna Mare-a Paștelui
Ne adunăm cu gândul în Hristos
În mânăstiri, biserici, orișiunde
Izvorul de credință e frumos.
Ne adunăm ca frunzele în pom
Punând lumina soarelui în roade,
Ca pasărea la cuibul ei rotund
Când se întoarce din tărâmuri calde.
Ne adunăm cu dorul la izvorul
Cu valuri limpezi de pură credință,
Setoși de-a înălța prin osanale
Domnului un gest de pocăință.
Ne adunăm în Săptămâna Mare
În pragul Sfintei, Marii Sărbători,
Purificându-ne și sufletul, și trupul,
Împodobim altarele cu flori.
[...] Citește tot
poezie de Marin Moscu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Copiii lui Dumnezeu (1 Ioan 3)
Ce dragoste ne-a arătat
Ce dragoste Tatăl ne-a dat
Copii Lui să ne numim
Și suntem după câte știm.
Lumea nu ne știe cum nu L-a știut
Cum și pe Isus nu L-a cunoscut
Preaiubiți suntem copii
Al Celui din veșnicii.
Ce vom fi nu ni s-a dat
Încă nu s-a arătat
Dar când se va arăta
Toate atuncea vom vedea.
Vom fi ca El, vom fi așa
Cum este noi Îl vom vedea
Nădejdea asta dacă o ai
Te pregătești și nu mai stai.
Cel care păcatul face
În fărădelege zace
Isus, El s-a arătat
Pentru ca să fii salvat.
[...] Citește tot
poezie de Toma Adrian Frențiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Rugă de iertare
Îmbracă-mă în haina penitenței,
Să-mi fac din lacrimi templu de bazalt,
Cu sufletul să zbor către Înalt,
Tribut plătind cu anii inocenței.
Cu trupul mă coboară în Tartar,
În lavă arde-mi grelele păcate,
În viață renăscând prin astă moarte.
Dă-mi, te rog, azi și ultimul pahar!
Acuză-mă de oarba neghiobie,
De mintea mea, ades analfabetă,
(Ce, culmea, se visa cândva poetă!),
De dragostea-mi nătângă și zglobie
Cu care te stresam ca o nebună
Fără-a-mi păsa că nici nu mă iubeai,
(Cealaltă îți era tărâm de Rai)
Dar așteptam urarea:,, Noapte bună!"
Încuie-mă în Iadul neputinței
Pe mine, păcătoasa cea mai slută,
[...] Citește tot
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vreau Isuse
Vreau Isuse să-ți cinstesc
Numele și-a Ta Ființă
Căci o Domne te iubesc
Și vreau ca să te slujesc
Dup-a Ta Isus credință
Vreau să laud al Tău Nume
Să-ți dau cinste și onoare
Biblia Doamne cum spune
Eu să las această lume
Tu să-mi dai Isus salvare
Vreau Isuse să trăiesc
Evanghelia Ta Sfântă
Ție să mă dăruiesc
Și în veci să te iubesc
S-aud îngerii cum cântă
În lumina Ta curată
Doamne veșnic să mă scald
[...] Citește tot
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vuitoarea tăcere a sângelui
(dioptriile sinelui)
citindu-ți destinul în oase fragile
secunda mea a uitat să respire o viață poate mai mult
deposedată de tunica morții
nu și-a văzut mirarea în haine cernite
cum ridică troițe albastre
la răscrucile cărnii
și cântă zăludă de dor și de spaima de-a fi prea puțin om
în arteră de zeu prea lucid se respiră
și arde - ascuțit flacăra-i rece
(cu veșniciile din sânge în recluziune nu-i de glumit
mărturisește un licurici pocăit)
după o cină cu zboruri obeze și-un schimb valutar
cu azururi ne întâlnim clandestin
pe coapsa poemei rebele să-nnodăm o maree sprințară
de colțul lunii ciobit de suspine de ceară
și de schije de ură
[...] Citește tot
poezie de Maria Elena Chindea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Closing time
mai adu o sticlă, femeie! o zărești cum răsare din fumul gros, imensă, cu sânii grei, cu gura vulgară, tulburătoare. îți vorbește într-o limba barbară și gesticulează amețitor. mâinile ei se înmulțesc întruna și toarnă sângele gâlgâitor, pahar după pahar. iar tu nu vezi rana. simți doar arsura din piept, ca o pecete și bei ca să treacă. în zadar. ți-e tot mai sete. ceri un cuvânt de dragoste, un antidot. dar ea îți bagă pe gât otrava afrodiziacă, îți numără fiecare înghițitură, fiecare respirație, până la ultima picătură, până la prima bătaie de clopot, când trebuie să plătești pentru distracție. când îți lași pocăit inima pe masă, ca mai apoi să te trezești aruncat neiertător sub cerul gol. știi că trebuia să ajungi acasă, dar undeva pe drum ai uitat cine ești, de unde vii. și atunci rămâi așa, împleticit în mijlocul străzii pustii, aprinzi o țigară și zâmbești tâmp.
poezie de Diana Dumitraciuc
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Mincinosul
Este chiar vecinul meu
ce-afirmă: cred în Dumnezeu,
dar pângărește cu minciuna
Cuvântul Domnului și Rugăciunea!
Pe Biblie el s-a jurat
că va spune Adevărul,
dar a mințit atât de mult
că s-a întunecat și Cerul!
Și mă acuza pe mine
că jignesc și că înjur,
dar păgânu-i tot păgân,
minte-zero, gând meschin!
Cum de rabzi, Mărite Doamne,
ca să intre-n Casa Ta
o persoană mincinoasă:
murdărind Iubirea Ta?
[...] Citește tot
poezie de Aneta Timplaru Horghidan (7 septembrie 2018)
Adăugat de Aneta Timplaru Horghidan
Comentează! | Votează! | Copiază!
Autoarea este cea care are nevoie de pocăință. Pocăința naște dragoste, întărind credința. Cel care nu vede "bârna" din propriul [...] | Citește tot comentariul
Cântul XIII
Eram în capul scării de-unde vine
că muntele se-mparte-a doua oară,
pe care,-urcând, se vindecă oricine.
Și tot așa un brâu și-aci-ncunjoară
întregul deal, ca-n prima-ncingătură,
atât că arcu-i mult mai strâmt scoboară.
Nici umbre-aici nu vezi, nici o figură;
păreții lui și golul drum întreg
asemeni sunt cu-a stâncii față sură.
"De-oi sta s-aștept popor ca să-nțeleg
ce drum să iau, mă tem, Virgil vorbit-a,
că prea târziu voi ști ce drum s-aleg."
Spre soare-apoi și-a-ntors nedumerita
privire-astfel că osie-a făcut
din dreapta sa, iar stângii-i dete-orbita.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Strigăt către Dumnezeu
Doamne, noi, câți mergem la biserici?
Câți suntem, Iisuse Sfânt, cuminți?!
Câți din pruncii noștri sunt nevrednici
Și-s pe calea vrajbei rătăciți?!
Câți postim și câți vom lua aminte
Când atâtea semne ne trimiți?
Peste tot se fură și se minte
Frați pe frați se vând pentru arginți.
Crima este literă de lege
Pe tărâmul nostru pământean,
Ne supunem silnicei pedepse
Și-avem, Doamne, suflet de samsar.
Legi meschine azi ne țin în hamuri,
Ne lovesc adeseori furtuni
Vin războaie și se trec în valuri
Peste fața hâdă-a astei lumi.
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Glossă pentru altarul iubirii
În sălbatică iubire,
În altar de versuri line,
Peste culmi îndepărtate,
Trece zvon de libertate.
Timpuri vechi și noi se-arată,
Toți avem o crudă soartă.
Coasa morții strălucește,
Iarba peste trupuri crește...
În sălbatică iubire,
Trec în goană nopți și zile,
În tic-tacul vieții noastre,
Se clădesc vise frumoase.
Flori de mirt, poveri și vise,
Multe amintiri nescrise...
Un caleidoscop și pace.
Timpu-n noi lumina-și toarce.
În altar de versuri line
Cufere cu temeri pline,
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion din Cartea glosselor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cum se mântuie o țară (2 Cronici 7,12-14)
Și eu vreau ca țara-ntreagă să se-ntoarcă la Hristos,
Și eu vreau ca președinte să fie un credincios.
Nu-i asta la urma urmei dorința lui Dumnezeu,
Ca tot omul să-L primească drept Mântuitorul său?
Da, așa-i, dar când e vorba despre scopul nostru care
Urmărim când vrem s-aducem țara pe sfânta cărare,
Ne-mpărțim în două cete: cei care sincer doresc
Pocăința țării-n sine și-un alt scop nu urmăresc;
Iar ceilalți prin pocăința țării urmăresc de fapt
Doar o viață mai comodă, într-o lume de păcat.
Când vezi un creștin politic plin de zel minune mare
Să-și împingă toată țara pe-a sfințeniei cărare,
Dă-i Scriptura s-o deschidă la a doua Cronici șapte,
La versetul treisprezece și de-acolo mai departe.
În a doua Cronici șapte, în versetul amintit,
Domnul spune cât se poate și de clar și lămurit:
"Când poporul Meu se roagă - zice Dumnezeu Preasfântul;
Când poporul Meu Mă caută - spune-aici iarăși Cuvântul;
Când poporul Meu se-ntoarce de la căile lui rele,
Atunci Eu, Domnul din ceruri, Eu prin harurile Mele
[...] Citește tot
poezie de Valdi Herman
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Căderea Ierihonului
Cetatea Lunii, mândră, păcătoasă,
Se-mpotrivea căderii presimțite.
De-ar fi crezut, ca a Rahavei casă,
N-ar fi pierit sub tunete-ntețite.
Dar n-a crezut și nu s-a pocăit.
Așa va fi și cu această lume,
Căci cele șapte trâmbițe-au sosit,
Sunând avertizare, foc și ciume.
Nu pentru jaf s-a dat spre nimicire,
Cetatea, ci spre sfântă judecată.
De-aceea Israel avea poruncă
Să nu ia pentru sine vreo răsplată.
Și toți au înțeles și-au ascultat,
Afară de Acan, cel cu mantia...
Privind, el a poftit și a luat.
Cu viața și-a plătit apostazia.
Cetatea Ai a fost apoi luată
[...] Citește tot
poezie de Florin Laiu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul XXXI
"Tu, cel ce-aștepți a trece râul sacru",
și-a-ntors spre mine-al vorbei vârf subțire,
ce, și tăind, așa-mi păru de acru,
și, făr-a mă cruța, urmă-n vorbire:
"e drept? Să-mi spui, e drept? Sunt mari acuze
și-i just s-ascult și-a ta mărturisire."
Puterile-mi erau însă confuze,
așa că vocea-mi se mișcă spre grai,
ci-n drumul ei s-a stins până la buze.
Puțin stătu și-apoi: "De ce mai stai?
Răspunde-acum, căci Lete încă-n tine
n-a șters urâtele-amintiri ce ai!"
Dar groaza mea-n amestec cu rușine
atare-un "Da" mi-au scos cu voce stinsă,
c-a fost nevoie de-ochi spre-a-l prinde bine.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Purgatoriul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Cântul III
"Prin mine mergi la cuibul întristării,
prin mine mergi la veșnic plâns fierbinte,
prin mine mergi la neamul dat pierzării.
Justiția mișca pe-al meu Părinte,
puterea cea divină m-a durat,
iubirea primă și suprema minte.
Când eu n-am fost, nimic n-a fost creat,
ci veșnic tot și-n veci voi fi durată,
să lase-orice speranță cine-a intrat."
Așa scria-n coloare-ntunecată
deasupra unei porți. Și-am zis: "Ce scrie,
maestre,-aici e vorbă-nfricoșată."
Iar el atunci ca unul care știe:
"Se cade-aici să stingi orice prepus,
și-oricare spaimă moart-aici să fie.
[...] Citește tot
cânt de Dante Alighieri din epopea Divina comedie, Infernul, traducere de George Coșbuc
Acest cânt face parte dintr-o serie | Toată seria
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și pocăință, adresa este: