Citate despre iubire și porturi, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și porturi, dar cu o relevanță mică.
Înainte de furtună
Deasupra portului cerul vânăt ca fața unei femei înfricoșate;
Suspinele valurilor femei oftând în ore de neagră încercare;
Adâncul mării geme dincolo de dig prevestind furtuna care
Va sări din bârlogul ei pe cerul de nord-est, înspăimântătoare.
Încetișor, cețurile se ridică fantome pale-n largul mării sau
Gri și reci, se târăsc, pe lângă promontorii, pe lângă reciful submarin,
Vântul se zbuciumă, se vaită ca un om pierdut printre mii de insulițe,
Prevestind naufragii și vijelii, un răstimp de durere și de chin.
Grăbind spre bara posomorâtă, navele se întorc acasă
Asemeni unor păsări înspăimântate în căutare de-adăpost;
Doar păsările furtunii,* cărora le plac norii și tunetele mari,
Vor îndrăzni la noapte să-nfrunte mânia mării, dincolo de port.
De nava plecată-n zori, de marinarii ei care ne iubesc nespus,
Domnul s-aibă grijă și s-o ajute când uraganu-i va aține calea!
Femei, vegheați în noaptea asta tristă rugându-vă lângă icoane
Pentru cei plecați în zori să înfrunte destinul și, feroce, marea!
[...] Citește tot
poezie de Lucy Maud Montgomery, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Trei pescari
Trei pescari au ieșit în larg, deși-n ziua-aceea n-ar prea fi vrut,
Navigând spre vest, în vremea ce soarele-apunea;
Fiecare se gândea la femeia care l-a iubit mai mult,
Iar copiii i-au urmărit pe valuri până-a răsărit întâia stea:
Pentru că bărbații trebuie să muncească, iar femeile să plângă,
Și la câștigul mic la masă multe guri or să se strângă
Chiar dacă valurile la bara portului neîncetat suspină.
Trei soții stăteau în turnul farului privind în depărtare,
Ele-au aprins fitilul lămpilor în seara prevestind dezastre,
Au văzut cum se-întărește vântul și cum vine ploaia în rafale,
Cum se rostogolesc norii vineți, spintecați de fugere albastre.
Dar bărbații trebuie să muncească, iar femeile să plângă,
Deși furtunile-s imprevizibile, iar apele adânci și noaptea lungă
Iar valurile la bara portului neîncetat suspină.
Trei leșuri zăceau pe plajă în nisipul strălucind sub soare
La ora mareei joase, în dimineața tânără ca o mireasă;
Iar femeile-și frângeau mâinile bocind cu lacrimi amare
Pe cei plecați, pe cei care nu se vor mai întoarce-acasă;
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Kingsley, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Această așa-zisă Capitală, această așa-zisă cetate fară nimic de cetate în ea a trăit și trăiește într-un veșnic azi fară un ieri, fară un mâine. Nu știe ce înseamnă "strânge bani albi pentru zile negre!" E un oraș de "ce-am avut și ce-am pierdut!" Care cum izbutește a împrumuta câteva sute de lei se aruncă într-o birjă ori într-un taxiu și strigă șoferului sau birjarului: "înainte!... Dă-i drumul înainte, oriunde!" Ce suflet să aibă un asemenea târg și cetățenii unui asemenea târg? Urbanism, arhitectură, monumente, muzee?... Simbolul nu e Calea Victoriei, tenia aceasta de stradă lungă-prelungă și strâmbă, cotită, sucită, corcită, unde toți își vântură o viață tot așa de strâmbă, cotită, sucită, corcită?... Când trec și îi văd pe toți, și mă văd printre dânșii la fel cu dânșii, atunci nu pot suporta oamenii, portul lor, vorba lor, năravurile lor, căci mă recunosc în ei. Îmi stă în gâtlej mâncarea, mi-e coclită gura și mi-s strepeziți ochii. Atunci îi urăsc și-i osândesc și mi se pare că nu găsesc cuvinte îndestul de grele... Pe urmă mă trezesc iubindu-i cu înduioșare, cum îmi iubesc și târgul acesta în care am să mor fără a fi trăit ceea ce se cheamă o adevărată viață: viața!
Cezar Petrescu în Calea Victoriei (1930)
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea, dragă țara mea
Țara mea, dragă țara mea,
Iar te-a călcat molima,
Molima din partea "EST"
Molima din "VEST" da-best...
Țara mea, ca o minune,
Are munți, are coline,
Are ape curgătoare,
Are Dunăre și Mare.
Are graiul din latin,
Portul dac, din fir de in,
Are slovă, are cântec,
Are dragoste și suflet.
E bogată țara mea,
Să avem grijă de ea!
poezie de Bebică Ghiță din revista Uniunea Artelor
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Iubesc această țară
În tine, Românie,
țară legendară,
Trăiesc cu bucurie,
nu mai plec afară.
Aici câmpia mă hrănește
atunci când sunt flămând.
Izvorul, setea-mi potolește
de soarele arzând.
Când am fost înstrăinat
și dorul tău am dus,
La tine tu m-ai chemat,
eu la inimă te-am pus.
Aici îmi este locul,
în munții tăi de piatră.
Aici îmi port eu portul,
iubesc această vatră.
poezie de Dumitru Delcă (mai 2020)
Adăugat de Dumitru Delcă
Comentează! | Votează! | Copiază!
Naufragiu
Ne ridicăm pe vârfuri
și rostogolim privirea dincolo de valurile
multicolore de hârtii.
"Sunt caracatițe isterice și rechini fără sentimente"
mi-ai spus într-un moment de luciditate barbară,
și te-am crezut.
Rău a fost că ai avut dreptate!
Din palmele noastre întinse au căzut mii de scoici
ca leproșilor carnea,
și din scoici s-a prelins marea
la picioarele slinoase ce creșteau din cuvântările lor.
Ne-au secătuit de răbdare și vestele de salvare
s-au spart în colții atent îmbrăcați în catifea.
Ca trandafirii își ascund spinii în parfum.
Dormim pe ei în fiecare noapte și ne mințim
cu acele îmbrobodite în miere.
Ne-am ancorat visele aiurea,
când porturile lor au trădat întotdeauna o noapte
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Popa (2010)
Adăugat de Ionuț Popa
Comentează! | Votează! | Copiază!
În portul inimii, doar o navă a iubirii adevărate ancorează în viață, restul sunt nave fantomă.
Valeria Mahok
Adăugat de Valeria Mahok
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nimic nu voi pierde
mă îndepărtez de țărmul iubirii
pe mările liniștii
cu vântul în pânze
spre portul uitării
am părăsit tot ce cunosc îndeaproape
fără să privesc în urmă
doar cu sentimentul căutării drumului
oriunde s-ar afla
cu durerea scăpării din brațele
împământeniri pe veci
și cu dorința
mulțumirii de sine
nimic nu voi pierde
din coloana în care m-am clădit
cu neam cu tot.
poezie de Nicolae Vălăreanu Sârbu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Tizele
Unde-i drifterul cafeniu plecat pe mare singur-singurel?
Navighează, leagănă-te-n larg, drum bun
Numele meu e Peggy Nutten, numele pe care-l poartă el.*
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Cântau în acea noapte, "Mola și zarea, vlăjgani!"
Au îndreptat prova spre vest, spre-apele mari;
Alte nave se întorc, iar vântul... șfichiuie mii de telegari.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Femeile-aplaudă seara pe cheu și flutură din mâini
Navighează, leagănă-te-n larg, drum bun
Așteptându-și iubiții zile lungi, lungi săptămâni.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Se întorc acasă-n amurg, mateloți și pescari,
Dar e-o navă micuță... Mola și zarea, vlăjgani!
Inima mea e acolo, o inimă pentru dușmani.
O, noroc, noroc și bon voyage, marinari!
Nell și Maggie, și Joan, și Ruth,
Navigați, leagănați-vă-n larg, drum bun
[...] Citește tot
poezie de Alfred Noyes, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poezia ta, cale spre desăvârșire spirituală
Te voi cuprinde în mintea mea
În care numai vocea ta și poezia ta există
Nu pot exista fără această creație... poezia
Fără acest dar pe care mi-l oferi în fiecare dimineață
La fiecare răsărit de soare, la fiecare apus
Suntem un ulcior de apă pentru însetați de dragoste
Suntem niște frunze peste grădina bunicii
Sau poate niște imagini de vis, ancorate de pânze dese
Suntem corăbiile mării ce portul îl inundă
Nu așteptăm salvarea din nemurirea trupului
Dar suntem conștienți de salvarea sufletului
De iubirea ce ne salvază, ne ridică, ne venerează.
Amintiri suave pentru iubitori, copii ai sufletelor pereche
Ferestre deschise spre suflete
Căi spre călăuzitoare timpuri...
Cunună în cer și pe pământ.
poezie de Ileana Nana Filip
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Victorie
Te-am iubit greco-catolic și păgân,
te-am iubit penticostal pe-o coastă,
te-am iubit aprig, într-un registru barbar,
mă costă, și mă costă, și mă costă...
Te iubesc, în fine, profund natural,
peste stepa stearpă sângele irige
fără ca izbucul cordul să-l izbească
în tropotul cailor înhămați la quadrige.
Te iubesc, deci, ex-abrupto, pragmatic,
aruncă-ți ancora la orișice pescaj,
marinar dorit în porturi de sfioase eleve
la prima vedere, fără vreun gaj.
Izbândă grandioasă, poate epocală,
compromis făptuit exemplar,
cum ai desprinde din petale rugi florale
îngenuncheate-n lupanar.
[...] Citește tot
parodie de Constantin Ardeleanu, după Daniela Crăsnaru
Adăugat de Veronica Șerbănoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Propedeutică
Puteam să-mi propun pedant o poiană pustie de pași de păstori:
petale placide schimbând între ele polen precum sărutările miri;
pistiluri pândite de putrede plăgi, púhave piei fără pori;
suple stamine suav sufocate de spori
ca să pot intui inocent impostura iubirii.
Învățam îndărătnic să-ndur când se-nalță și mă înconjură curți de-nchisori,
crescute contabil, ca vârsta-n copaci, tot conform unui cod de criterii:
curbe ce curmă cuvinte, cantate, convingeri, cernind cai și căi și culori;
cercuri de cer cercănate concentric de ciori
ca să-ncerc să pricep imprudent paradigma puterii.
Ezitam să evoc evadări și eranțe extreme, escortat în exil de eroi cu eterne erori:
porturi, patimi, povești, porți, parabole, punți, pirați și primejdii;
nocive năluci nave negre, nedemne de nimb născând nebunește din nori;
atoli anulați, epurate elanuri, cenzurate comori
ca să știu cum să neg insolent noțiunea nădejdii.
Sufeream sugerând simetrie sinistră siluete și spectre: suspecți de simbóluri în spânzurători;
pentru fiece punct cardinal, semafor al speranței, câte-un leș aderând unei funii;
[...] Citește tot
poezie clasică de Romulus Vulpescu din Arte & Meserie (1979)
Adăugat de Silvia
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Nepedepsit
Mă mișc, vorbesc, dar ca prin vis,
Căci sufletul mi l-ai ucis;
Trăiesc, dar parcă-s somnambul,
Inima mea-i doar un pendul.
Acum văd totul ca prin ceață,
Văd viață a mea nu e viață,
Mașină sunt, fără motor,
O apă-s, fără de izvor.
Cerul mi-e lipsit de soare,
Țărmul meu nu are mare,
Oaza mea-i doar o Morgană,
Eu-s epavă într-o dană.
De ce-ai promis un Paradis
Și apoi poarta mi-ai închis?
De ce-ai venit, doar ca să pleci,
Pe-ntortocheate, lungi, poteci?
[...] Citește tot
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Titanicul
În vreme ce naviga din zori până-n amurg, un palat pe apa de opal,
I-or fi șoptit oare valurile din prova-i mândră care va portul ei final?
Că voiajul de nuntă se va sfârși-ntr-un liman calm, adânc, coraligen,
Unde după șocul coliziunii va acosta la dana somnului etern?
Dar numele ei se va pomeni în veci, avertisment pentru alte nave,
Cum inima-i a fost spartă de loviturile topuzului de cristal, grozave,
Cum în maiestatea-i, fără egal încă, și-a plecat capul neajutorată
Și cu lumini și muzică în giulgiul mării a plonjat îmbujorată.
Oare strălucirea și visele, jumătate-mplinite,-n zilele care s-au scurs
Trezit-au gloria sădită-n sufletul omului de Divinitatea cea de sus?
Pentru că impregnați de harul iubirii, atinși de-un mir scânteietor,
Bărbații s-au regăsit în eroism ca-ntr-o normalitate a firii lor.
O, miezul acelei nopți stranii și solemne cu aisberguri la ferești
Când Moartea, rece și pală, privind drumurile noastre omenești
A văzut puterea Morții-nvinsă de-o Doamnă decât ea mai mare,
Viața veșnică deschizând ușa noilor sosiți de pe mare.
poezie de Katharine Lee Bates, 1859 1929, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Nierika bleu
Aidoma veșniciei ce umple o seră,
ceasul de bord din adânc.
Valurile vor veni cu plângeri
de urme rămase pe scări de cabine,
ori pe panouri de șoapte
călcate de omniprezență,
până ce noaptea se va minți amintire,
până când sufletele care odihnesc în cușete
se vor deprinde cu pasul peste santine,
dorind să se alcătuiască pe sine
într-o nemaivăzută maree maternă.
Cât nu se respiră se stârnesc amintirile,
ochii ce nu se pot închide abisul despică,
da, urmele au rămas prăfuite
ca niște tipare tolerate de unde
sub lumânări cândva aprinse a rugă.
Ocean disperat de epave, aproape și plin
și lucitor în luna portocalie
[...] Citește tot
poezie de Vasile Durloi (aprilie 2011)
Adăugat de Vasile Durloi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Odă pentru satul românesc
Opinca, în a morții adormire,
Își plânge neamul, țarina, iubirea,
Visează anii lungi de fericire
Când n-o-ngropase-n verbe nemurirea.
Acum e portul numai o poveste
Pe portativ de stele și de dor...
S-au risipit cuvintele pe creste...
Români făr' de iubire de popor.
Pe o colină, cânt de dor și jale,
Un tulnic și un clopot se-nfrățesc,
În satul românesc e sărbătoare
Grâne de vatra pâinii glăsuiesc.
Cu flori la pălărie trec flăcăi,
Desculți, cosași, s-au înfrățit cu glia,
Un dulce vânt trecând prin munți și văi.
A renăscut din moarte România!
[...] Citește tot
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Țara mea
Îmi iubesc Țara și Neamul
Oriunde ar fi românii mei,
Îmi iubesc portul și graiul
Și Tricolorul patriei.
Iubesc limba noastră dulce
Și sunt mândru de strămoși,
Sunt român oriund' m-aș duce
Toți românii-s credincioși.
Țara mea o port în suflet
Sunt urmașul lui Decebal,
Chipul meu e pe columnă
Chip, Carpato- Dunărean.
Chiar dacă plecați sunt fiii
În Basarabia și Ucraina,
Noi gândim tot românește
Și Unirea, ne e taina.
[...] Citește tot
poezie de Ion Borodi
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minciuna ca raspuns
Dacă soarele se ascunde dincolo de nori
Iar trupul tău simte răceala nopții,
E timpul să trimiți CHEMAREA
Desigur iubita te-a lăsat, prea mult singur!
O să mă întrebi, poate, de ce?
Iar eu, sincer să fiu, nu știu decât atât
E timpul să primești
CHEMAREA.
Sigur, totul ar fi trist fără ea! ***
De ce minciuna ne acoperă gura uneori?
De ce trupul ei lung aduce cu sine câteodată bucurie, alteori tristețe?
Și totuși, de multe ori, o așteptăm nerăbdători.
Până și tu, singurule, o aștepți.
Iar ea, vine dacă o chemi,
Vine să-ți țină de urât noaptea, ziua,
Tu, doar trebuie să trimiți... CHEMAREA!
Iar ea vine, cu părul ud și despletit,
mirosind a flori de câmp și a lămâiță,
Vine, să-ți sărute buzele nerăbdătoare
Cu inocența unui copil și blândețea unei maici.
[...] Citește tot
poezie de Crăița Moroieni
Adăugat de Crăița Moroieni
Comentează! | Votează! | Copiază!
Statornicie
"Cei ce se încred în Domnul sunt ca muntele Sionului care nu se clatină."
(Psalmul 125)
I
Câte valuri vin să-ncerce
Omul pe a sa cărare!
Dacă nu ar fi statornic,
Prad-ar fi pentru pierzare.
Câte vorbe, câte fapte,
Câte lingușiri în față,
Câți fățarnici nu-și dau mâna
Să te-ngroape cu viață!
Orice-ar fi, rămâi statornic!
Gânditor la ce-o să fie
Când Isus, slăvitul Mire,
Sus pe nori are să vie.
[...] Citește tot
poezie de Emil Bulgăr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Marea
În nisipul umed
Pașii mei se sting,
Cu lumină-n suflet
Zorii îi disting.
Spargi în valuri norii
Dinspre orizonturi,
Îți privesc cocorii
Cum salută porturi.
Ceața se-nfioară
Lin.. de briza mării
Despletind fecioare,
Mă sărută zorii.
Leneș se destramă
Fină.. pînza lunii,
Însoriți ne cheamă
Zeița furtunii..
[...] Citește tot
poezie de Diana-Luiza Costea
Adăugat de Larisa Suman
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și porturi, adresa este: