Citate despre iubire și sarcasm, pagina 2
Textele de mai jos conțin referiri la iubire și sarcasm, dar cu o relevanță mică.
Reproș banal
Ne ninge, azi, cu ceață, pe umbrele,
Ai chef de ceartă, eu nu vreau scandal;
Scrâșnești apocaliptic din măsele
Și îmi ferfenițești rochia de bal.
De ce-mi scoți ochii,-n loc de serenadă
Cu un reproș sarcastic și banal,
Într-un limbaj de mahala, în stradă?
Și fără bani susții un recital.
Un trecător se-oprește,-și face cruce,
'L înjuri de mamă și te dai la el,
O ia la fugă, bietul, se tot duce
Și-ți cade ciuda pe un biet cățel.
Pe gheața, ca oglinda de sticloasă
Aluneci când o piedică îți pun.
Ce piruetă-ntr-un picior, frumoasă
Și ce extaz, de jos, să te adun!
[...] Citește tot
poezie de Violetta Petre
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Renaște dintre cocoși
Cum se șopteste "te iubesc" între noi doi, fluturi
Legănati în lumea lor pe corolă de flori,
Murind și înviind din cocon de rouă-n nopți si zori
Iubindu-ne spini până-nfloresc în trandafiri,
Zburători in albatroși in tril de cocoși
Amuțit pe umeri tăi senini de golași
Si-n mângâierea ce, precum o floare, o lași,
Născându-mi bătăi de cai sălbatici apași
Prin file-n cort de sudori și șoapte de acum
Înconjurate cu a timpului tic tac de fum
Din trenurile-ntretăiate în stol de fluturi
Intinzând mâna după năframa ce o fluturi
Impletită din pene de albatros, trăgând alarma
Culegând-o de jos, oprind trenul timpului-n vama!
Unde îmi cer fluturi plată să ajung la tine,
Zâmbind la granița filelor îmbietor spre mine...
[...] Citește tot
poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Vânătoarea nunții
Plec.
Singură, în spate cu doi plopi și trei urzici contrafăcute-n lut,
la capătul tuturor speranțelor pe un câmp orb iubit de baltă și pădure,
să construiesc acolo cu două mâini de om
romanticul în cărămidă...
Pe marginea șanțului de pământ unde cântă dimineața lăutarii primăverii și copiii salcâmului...
Mă agăț aici de iarbă și de pustiul beat al zilelor ce urmează,
într-o casă moartă de chirpici înconjurată de plumb și timpuri trecătoare,
unde dansează uzi brazii în potecă
și cântă singurătatea cu lacrimi de crocodil...
Am să mănânc doar pâine de făină cu zahăr și câțiva crapi aduși de apă.
Așa vreau să trăiesc,
lângă o cișmea sarcastică din piatră care-mi alină dorul de vorbă când ies la pescuit și n-am cu cine să mai râd.
Aici, unde mă mut cu sentimente și gânduri imposibile,
am să-nfloresc un măr în prispă ce răsare din nimic,
să-mi cadă-n inimă merele lui albe...
[...] Citește tot
poezie de Tiana Badea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samadhi
Întunericul și lumina s-au stins amândouă,
Aripile întristării s-au evaporat,
Bucuriile efemere au fugit ca niște corăbii rapide,
Mirajul simțurilor nu mai există acum pentru mine.
Boală sau sănătate, ură, iubire sau moarte,
Umbre deșarte pe ecranul dualității toate acestea nu mai sunt.
Sarcasmul, hohotele de râs, melancolia sumbră,
S-au topit într-un singur ocean preafericit.
Meditația sa, această baghetă magică,
A liniștit furtuna iluziei.
Trecutul, prezentul și viitorul, nu sunt pentru mine
Decât un etern prezent: Sinele omniscient.
Planetele, stelele, galaxiile sau Pământul,
Mii de cratere în flăcări, cataclisme seismice
Creuzete gigantice ale creației!
Ghețari de raze cosmice, fluxuri incandescente de electroni.
Gânduri ale tuturor oamenilor trecute, prezente sau viitoare
Fiece fir de iarbă, eu însumi sau întreaga omenire
Cea mai mică părticică de pulbere cosmică,
Toate acestea se revarsă etern prin Eu-l meu nou-născut,
[...] Citește tot
poezie clasică de Paramahansa Yogananda
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
* * *
e la fel, o seară de vară
o seară din mijloc de an,
e cerul senin și liniște-afară
răsună în noapte incet un pian.
tot mă mai plimb pe strada pustie,
cerdacuri prea pline de flori,
mă-ntorc in trecuturi si iarasi ma-mbie
în clipa iubirii, ma prind iar fiori.
trecători de departe se-aud doar in soapta
o mierla-mi ingana privirea, cantand,
mi-amintesc de sarutul de prima data
si de-mbratisarea prea stransa, arzand.
aproape ca-mi las privirea sa zburde
prin asfintitul deja prea tarziu,
ma-ntorc in trecuturi, imi par prea absurde
caci toate-s acum cu glasul lor viu.
[...] Citește tot
poezie de Loredana Nicoleta Vițelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Scurt
Scurt, concis și mult profund
e curat ca un coșar,
gândul domnului Einhund
ne influențează rar.
Că-i precis, n-am îndoieli,
cu morala e mai slab,
discobolii-n carusel
îl salută ca pe-un ștab.
Personaj animalier
știe a vorbi romand,
are zilnic caracter,
disconfort & redundant.
Cu umorul stă perfect,
ce gândește e invers,
el răspunde la obiect,
joacă șah în stilul pers.
Nici defuncții nu-s iertați,
fiecare-i cu păcat,
din orbite ochii-i dați
când vă spune ce-a aflat.
[...] Citește tot
poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de Boris Marian Mehr
Comentează! | Votează! | Copiază!
ȘI EI PRETIND (S-Ș)
Și cei sadici pretind că sunt miloși.
Și cei sarcastici pretind că nu sunt sarcastici.
Și săriții pretind că sunt oameni normali.
Și scandalagiii pretind că nu sunt scandalagii.
Și scelerații pretind că nu sunt scelerați.
Și scrântiții pretind că sunt oameni normali.
Și secăturile pretind că nu sunt secături.
Și cei semeți pretind că sunt modești.
Și cei servili pretind că nu sunt servili.
Și cei sfidători pretind că nu sunt sfidători.
Și sforarii pretind că nu trag sfori; mai ales sforarii...
Și cei slugarnici pretind că nu sunt slugarnici.
Și slutele pretind că sunt frumoase.
Și sluții pretind că sunt frumoși.
Și smintiții pretind că sunt oameni normali.
Și smuciții pretind că sunt oameni normali.
Și snobii pretind că nu sunt snobi.
Și sonații pretind că sunt oameni normali.
[...] Citește tot
George Budoi în Calitățile și defectele în aforisme, epigrame, madrigale, poezii, pamflete și satire (19 august 2020)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Noaptea de Mai
Astfel: fiindcă apogeul la care sufletul atinge
Când poartă cântece-ntre aripi dă naștere la răzvrătiri,
Se poate crede că vreodată ce e foc sacru se va stinge
Și muzele că vor rămâne amăgitoare năluciri?
Vestalelor, când în picioare altarul vostru s-află încă,
Și primăvara când se-ntoarce și astăzi ca și alte dăți,
Și preschimbat când nu se află pământul falnic într-o stâncă,
De ce v-ați reurca în sfera abstractelor seninătăți?
Închisă dacă vă e lumea, recoborâți-vă-ntre roze
Parfumele din mai înalță reînnoite-apoteoze,
Și-n noaptea blondă ce se culcă pe câmpenești virginități
Este fioru-mpreunării dintre natura renăscută
Ș-atotputerea Veciniciei de om abia întrevăzută.
Veniți: privighetoarea cântă, și liliacul e-nflorit;
Cântați: nimic din ce e nobil, suav și dulce n-a murit.
Simțirea, ca și bunătatea, deopotrivă pot să piară
Din inima îmbătrânită, din omul reajuns o fiară,
Dar dintre flori și dintre stele nimica nu va fi clintit,
Veniți: privighetoarea cântă și liliacul e-nflorit.
[...] Citește tot
poezie celebră de Alexandru Macedonski
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Delirium tremens
Vezicula biliară îmi explodează în fabrica de spume amare,
Călăreț spațial mă pierd în galopuri de anorexie mintală,
Tranchilizantul comută durerea în faza finală,
Să nu credeți în mens sana până nu aveți
un corpore sano.
Scrâșnesc augmentativ,
Lasciv lubrifiază normalul întâmplarea,
Azi infinitul prinde forme în Calea Lactee și Marea Moartă,
Alegerea-i totuna, parce q'on peut pas choisir la vie,
Suntem zeii de sticlă și zeii de gheață
Și zeii de viță de vie.
Cineva a preschimbat apa în vin
Dar ne-mbătăm cu apă chioară,
Caneaua universală numită boală ne stoarce de iluzii,
Suntem praf în ochii iubirii covârșitoare
Numită demență,
Suntem laitmotivul sarcastic
Al zilei de azi și de mâine.
[...] Citește tot
poezie de Ionuț Caragea din Antologie de poeme 2006-2012 (2013)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Reset amor
Când dragostea începe să se scurgă,
Nu mai e unica ce-a fost cândva, etanșă;
Reproșuri îi iau loc în avalanșă
Și căi din una-s două să parcurgă.
Din orice zâmbet, rictus e, sarcasm
Și caldul ochilor e sticla mată, rece.
Răspuns e veșnic "nu" la tot ce se petrece
Și libidou-i silă, din orgasm.
Nu mai sunt fluturașii-n faldul de stomac,
Nici tresărirea de întâlniri, surpriză...
Dorința de câștig de suflet e-o remiză,
Iar inima doar un ceasornic cu tic-tac.
"Iubit-o", "dragule", au devenit tabu,
Cuvintele de-amor tot mai jenante,
Până și gesturi tandre-s ezitante...
Pronume personal nu mai e "ce faci, tu?".
[...] Citește tot
poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (29 februarie 2012)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre iubire și sarcasm, adresa este: