iubire şi tauri

Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră

Se spune că tauri albaştri colindă
Slobozi primăvara mării,
Că soarele-i nostrom acolo-întotdeauna,
Că voaluri sunt norii pe-a bolţii oglindă,
Că ei stăpânesc şi cheamă furtuna.
Se spune că tauri albaştri colindă
Slobozi primăvara mării.

Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră.
Spune-mi că-i adevărat
Tot ce se-aude despre ea.
Eu n-o pot vedea de la fereastră,
Marea nu se vede
De la fereastra mea.
Vorbeşte-mi, marinar, despre marea albastră.
Spune-mi cum te simţi
Când eşti acolo, lângă ea.
Eu nu pot să ştiu asta
Privind pe fereastră,
Marea nu se vede

[...] Citeşte tot

poezie clasică de Rafael Alberti, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

În corida vieţii

timpul e pentru mine aprig toreador
sunt taur în coridă pentru viaţă lupt
îmi înfige în spate suliţe de dor
geamătul meu nu este întrerupt.

sub clar de lună sau în furtună
aştept îndurare de la Demiurg
disperări negre în suflet se-adună
rugile mele se-nteţesc în amurg.

mai dă-mi măcar o zi de fericire
aprinde-n mine focul iubirilor pure
timpul taie-n carne zvâcneşte în simţire
şi îmi lasă-n cuget freamăt de pădure.

lasă-mi Doamne crezul cu reflexe azure
şi nu lăsa moartea sufletul să-mi fure.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O, adevăr sublime...

O, adevăr sublime - o, tinichea şi paie!
O, poezie mândră - o, buiguit nerod!
Istorie spirată - minciună şi bătaie,
Amor ceresc şi dulce - a mucoşilor plod.

O, om, oglind-a lumei cu capul şui şi sec,
Cu creierul ca ceata, cu coaste cie berbec,
Stăpân pe-a ta gândire - cum eşti p-instinct stăpân ­
Se vede când femeia goleşte al ei sân.

Cind poala ş-o ardică, de pulpa-i vezi, stăpâne,
Tu nu surâzi cu râsul cel lacom şi murdar,
Tu nu eşti ca un taur şi nu eşti ca un câne,
Ce umil dă din coadă căţelei lui cu har.

Tu eşti gelos - ferit-a... cucoşii doar şi vierii
Au numai obiceiul de-a se lupta-n duel.
Tu nu ai patimi scumpe şi lacrima muierii
Nu mişcă al tău suflet, nu-ntunecă de fel.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Mihai Eminescu
Adăugat de Ion Untaru
Comentează! | Votează! | Copiază!

Confesiuni zodiacale

sunt Taur şi trăiesc în graţia lui Venus
frumoasa mea regină mi-a dat romantismul
lupt de când mă ştiu să mă ridic mai sus
de cât mă ţine sufletul şi organismul.

nu joc teatru, nu fac nici exchibiţii
dar mi-ar plăcea nespus să fac o magie
să mi se împlinească marile ambiţii
să scot slove de aur de la nostalgie.

sunt Taur la coridă într-o mare arenă
cu toreadori care înfig săgeţi în mine
mă doare, sângerez, dar iubirea perenă
mă ajută să iert să sper că va fi bine.

nu ştiu ce e ura, mă vreau mereu serenă
luminile credinţei îmi fac zile senine.

sonet de Floare Petrov
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poveste naivă pentru... făcut copii

întâia oară am aflat de ea
în copăiţa în care prunceam
era îngenuncheată lângă mine
cum numai în faţa icoanei
mult mai târziu am mai văzut-o
fericirea din lacrimile ei
doar de mine auzită şoptea
iubirea mea... iubirea mea...

habar n-aveam ce însemna
până într-o zi
când taur înfierbântat
în timp ce mă depravam
ca pe un cearşaf imaculat
prin zăpada albă şi moale a păcatului
am făcut un fel de pneumonie
că nici nu mai puteam respira
când ea ca o altcineva
din întâmplare mă privea

[...] Citeşte tot

poezie de Dumitru Sava
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Urc pierdut

scările cu tortul făcut frişcă
mai emoţionat eu decât o biată
femeie care aşteaptă un cadou
ceva special pentru o zi
din import
tot un sfânt furat
cum furi pâinea de la gura săracului
stă cu spaima-n suflet
se mulţumeşte cu orice cadou
un taior ar fi bun dior
o bluză paul&shark scump să fie
sau ceva coco chanel
de câteva sute de euro
de emoţie îi dau lacrimile
urc gâfâind de la vinul
care-mi măreşte tensiunea
mai mult decât iubirea
amândouă mă omoară
pe ultima treaptă de sus
încerc să mă stabilizez emoţional

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu era nimic altceva

Nu era nimic altceva la vedere,
Or fiîn dischete? Care? Omorul.
Cântec, ordine, execuţie.
Apăru un mesaj – ai cuvântul cheie?
Nu. Fără cheie, cum ai umbla fără picioare.
Cu trompeta mai faci câte ceva..
Vorbim cu juma de voce,
Ventriloci oarecum, cu o inimă mare,
Purtăm armură, zale de aur,
Cavalerii morţi ne invidiază.
Obiectele latră uneori, părăsite,
Sărutul tău umed mă smulge din moarte..
Alisa în Ţara Minunilor îmi e soră,
Frate îmi e Don Quijote,
Pot trăi doar metaforic,
Pot înţelege corrida,
Dar şi teama bietului taur,
Arena vieţii noastre comune,
Alisa, eu îţi port trena.
Ce-i mai de preţ, memoria sau visarea?

[...] Citeşte tot

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Haiku hai hui cu iubirea prin lume

Pe oglinda gheţii,
Rochie albă dantelată lunecai,
Îmbrăcat in coama unui armăsar negru, focos,
Cercuit lunecam,
Cuprins de mijlocul tău,
Spărgătorul de nuci
Cozonaci puse la copt,
Turlele Kremlinului patinau in noapte,
Ajun de Crăciun pe lacul îngheţat,
Lunecând imbratisaţi
Dansul lebedelor,

Mii de soldaţii au încremenit,
Ochii aruncau luciri de jad,
Hoarde de priviri păgâne
Străbăteau stepa inimi nebune,
Iubire in oraşul interzis,
Unde împărăţii si zâmbetul l-au ucis

Calzi musoni prelinsi,

[...] Citeşte tot

poezie de Petru Daniel Văcăreanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cer de nisip

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd pe o plajă pustie
te mângâi cu un gând fugar, lacrimi se aştern pe nisip
castele de sare

te îmbrăţişez cu un oftat îndelung
îmi rămân scoicile în palme
le sărut şi îţi sorb glasul furat de valul tăcerii
pânze de borangic îmi înfăşoară sufletul vierme
păianjenul timp

cu ochii ciobiţi de pumnalele stâncilor răsărite din mare
privesc cum apune Soarele străin de tot ce-a trecut
îmi întind degetele uriaşe şi-l trag de urechi
zile liliputane

iar rătăcesc amintiri ameţite în sufletul meu labirint
urmărindu-ţi firul, iubito, paşii mi se pierd
pe un cer plin de stele
te plimb în Carul Mare, pe Calea Lactee

[...] Citeşte tot

poezie de Ionuţ Caragea din Delirium Tremens (2007)
Adăugat de Ionuţ Caragea
Comentează! | Votează! | Copiază!

După atâta călătorie cosmică, e normal să ai sufletul istovit. Dar nu înţeleg de ce era necesar să încaleci pe [...] | Citeşte tot comentariul

Too much... maci

un mac... doi maci... trei maci...
un câmp de maci...
prea frumos în natură,
prea mult în poezie...
de atâţia maci, văd roşu
şi nu mai raţionez,
că tot sunt Taur!

când "lălăim" macii,
ei se răzbună,
se demonetizează,
se depreciază,
se devitalizează,
se ofilesc,
fiind
şi-aşa foarte fragili...

piere magia...
tot ce e mult strică
sau... se strică, nu?

[...] Citeşte tot

poezie de Georgeta Radu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Zburătorul

"Vezi, mamă, ce mă doare! şi pieptul mi se bate,
Mulţimi de vineţele pe sân mi se ivesc;
Un foc s-aprinde-n mine, răcori mă iau la spate,
Îmi ard buzele, mamă, obrajii-mi se pălesc!

Ah! inima-mi zvâcneşte!... şi zboară de la mine!
Îmi cere... nu-ş' ce-mi cere! şi nu ştiu ce i-aş da;
Şi cald, şi rece, uite, că-mi furnică prin vine,
În braţe n-am nimica şi parcă am ceva;

Că uite, mă vezi, mamă? aşa se-ncrucişează,
Şi nici nu prinz de veste când singură mă strâng,
Şi tremur de nesaţiu, şi ochii-mi văpăiază,
Pornesc dintr-înşii lacrămi, şi plâng, măicuţă, plâng.

Ia pune mâna, mamă, - pe frunte, ce sudoare!
Obrajii... unul arde şi altul mi-a răcit!
Un nod colea m-apucă, ici coasta rău mă doare;
În trup o piroteală de tot m-a stăpânit.

[...] Citeşte tot

poezie de Ion Heliade-Rădulescu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Era un tablou

cu hruşciov care coboară
din tabloul pictat de mine
şi-a luat pălăria de pe capul
unui taur obişnuit cu arene
şi coride
m-a întrebat dacă e tabloul meu
ţipa că nu-i plac picturile abstracte
că arta adevărată ar trebui să mobilizeze
individul şi să-l îndemne la acţiune
pe când tabloul meu e amoral
antisovietic, degradant şi
şi că
ar trebui să fiu trimis într-un gulag
la reeducarea
tranzistorul deschis transmitea
o conferinţă ţinută de hruşciov
acompaniată de un cântec
în spaniolă
iubirea mă arde
muzica se aude în noaptea de cristal

[...] Citeşte tot

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Înapoi la poveste

Nu mi-e teamă să mă-nchid cu tine
într-un bloc de piatră, într-un miez de copac.
Nu mi-e teamă că ne va asupri o plictiseală eternă,
ci că va trebui să ne iubim de-a-n picioare, să tac,
şi-apoi s-adormim pe hoituri necioplite,
de eroi necunoscuţi, nenăscuţi în vreun veac.

Între două statui, zborul sărutului e de genul neutru.
Mai ales între două statui apropiate ca vârstă,
cusute pe linia inimii cu aţă de sac.
Cât am iubit libertatea ţiganilor şi boieria speciei
tivită pe os, cât am zăcut pe funduri de lac,
slugărind un imperiu al foamei,
mut ca o şenilă de templu!

Îmi închipui cum ne strângem mâna sau ne
gâtuim sufletele, în acelaşi punct, în acelaşi timp,
cu o aroganţă de picol întărit de nevoi –
şi sufletele, gâtuite, cu sfoara capului tăiată,
se-nalţă îmbrăţişate ca două mâini

[...] Citeşte tot

poezie de Dragoş Niculescu din Hibernaris (2001)
Adăugat de Dragoş Niculescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Lăsămant

Mă-ndeamnă Omul, aburcă-te, nu ai de-ales
Mă ispiteşte Marea, vino pe plajă la topless

De urc pe brânci sau mă târăsc tiptil spre ţel
Aceleaşi pofte, deşi de înălţime-s mărunţel

Port biciuri şfichiuite şi lanţuri după mine
Capabil de sadisme, cum mândrei îi convine,

Şi-i stăruie în ochi priviri de mulţumire
Platonic mă credea, nu taur aprig în iubire

Nu mă-njuraţi, chiar suportaţi-mi inepţia,
Pe cât de pirpiriu, pe-atât de mare-i bărbăţia

Pe şleau mi-au spus-o mai multe poetese
Că are Uniunea veleitare-a-ntâia, pe alese,

Românce, unguroaice, saşe, ce-or fi fiecare,
Îţi fac o normă-ntreagă, ca brave secretare

[...] Citeşte tot

parodie de Constantin Ardeleanu, după Mihai Beniuc
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Într-un poem liber e desenat un taur

Într-un poem liber e desenat un taur,
de la Atena la Troia se face tinichea,
un înger fraged se lipeşte de noi,
maci negri arată drumul, respiri un zâmbet,
omnia fluunt, şopteşti, ambulanţa aleargă degeaba,
caravanele trec cu morţi galbeni ca şofranul,
sub un gard doarme împărăteasa irina,
unus Petrus est in Roma, una turis in Verona,
unde te voi căuta voi găsi poe altul,
el mă va întreba de tine, eu îl voi ucide cu o privire,
de ce? Ai dreptate - de ce? Nimeni nu a promis nimic.
Nicio lacrimă nu va mişca pietrele.
Prea mult iubeşti albul, el te va acoperi.
Vicleana culoare albă. Cel fără sânge,
căruia vârcolacii şi aurolacii i-au luat totul,
acela va fi Mântuitorul. Iubeşte-L.
Este o nouă Biblie, ascunde-o.

poezie de Boris Marian Mehr
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Labirint

Iubirea noastră, ştii, a fost o povară,
Şi uneori mai spuneam vorbe de ocară
În relaţia noastră, tu ştii că nu mint,
Eram şoricelul cel alb din labirint.

Din acel labirint, de vroiam să scap,
Trebuia să fiu cuminte, să te împac
Să fac pe plac in orice-împrejurare
Să spun prezent, la munte şi la mare.

Mergeam la turci, greci, sau ciprioti,
Tine-te după mine, fraiere daca poţi
Când aterizam şi coboram din avion
Vroiai direct în cazinou la Hilton.

Apoi în Marriot sau Athenee Palace
Aveam portofelul un pic cam gras
Şi aveai grijă, chestie de orientare
Să redevină la dimensiuni normale.

[...] Citeşte tot

poezie de Alex Dospian (august 2021)
Adăugat de Alexandru Dospina
Comentează! | Votează! | Copiază!

Ochiul din Lună

S-a ruşinat de atâta indecenţă
acoperindu-se cu nori,
transfigurată
privea spre pământ
înmărmurită
şi nu putea înţelege transformarea,
întoarcerea omului
la primul impuls animalic
pierzâdu-şi reperele cereşti!

Ne călărim pe stradă de faţă cu mama,
cu sora,
fără ruşine,
cu mintea ştearsă mai punem o... în gură,
pe buze,
să fie iubirea dată pe spate,
ajustată cu vânjoşii bicepşi de taur viril!

Ce neruşinare se afişează în vreme,
în timpul acesta orfan de Dumnezeu,

[...] Citeşte tot

poezie de Alexandru Berceanu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femei de afaceri

Din ventilatoarele gheizerilor vântul
Toamnei, pufnind pe nările de taur,
Se repede peste-o mie de femei
Prin băile din Camden Town.

Ţevi de scurgere chicotind, aburi
Şuierând ici-colo câte-un avertisment,
Trenuri traversând în zori Camden-ul
Zgâlţâie pereţii din Square şi Crescent.

Fiorii unei toamne timpurii,
Dalii întrezărite printre leaţuri de gard;
În spatele locuinţelor, spălătorii mizere
Evidenţiate-n burţi de planşee, flagrant.

Dincolo de fragile paravane,
Femei de-afaceri zolesc şi storc rufe.
Prin oberliht se văd norii albi şi fumul
Trenurilor ca nişte zdrenţuite scufe.

[...] Citeşte tot

poezie de John Betjeman, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!

Femeia

Am prins focul de-o aripă şi l-am închis în pumn
Şi marea mi-am legat-o strâns la brâu,
Îndemn de untdelemn nedemn,
Să schimb pământul într-un chip de grâu.
Am pus să ardă focul în doi ochi
Şi pământul să se ridice în trup
Şi trandafirii să-nflorească în perechi
Şi-am prins în gât un urlet stins de lup.
Ţi-am îndesat marea în orbite
Şi în corp căldură din miez de pământ,
Să poţi să plângi atunci când n-ai cuvinte
Şi să-ncălzeşti orice aşezământ.
Am luat o inimă din cel mai sacru taur
Şi ţi-am uscat o ramură de laur
Şi-un suflet de dumnezeiesc tezaur
Şi le-am suflat pe toate împrejur.
Ţi-am presărat pe buze praf de stele
Şi-o coardă-n inimă să îţi vibreze
Şi pe obraji polen de floricele,
Să facă tot pământul să danseze.

[...] Citeşte tot

poezie de Denisa-Maria Ilie
Adăugat de Denisa-Maria Ilie
Comentează! | Votează! | Copiază!

Whisky...

... fumul de grâu ars roade nerv cu aromele de câmpuri ciopârţite în boabe,
fermentându-mi gândurile negre într-un extaz inexplicabil
adulmecat în sorbituri de papilare îmbăieri,
făcându-mă să plec cu obrajii îmbujoraţi, ca globurile bradului plin de podoabe,
în zbor spre vârf strălucitor de un sclipici placabil,
uitând de orice înnegurare de un azi ce-a devenit deja un ieri...
... un ieri ce e şi mâine, diluat în cub de gheaţă, când totul este rău torid,
sau numai simplul caramel, ţinut în cald de palme să se nască abur
în elixiric crud de fructe, ca o pâine
ce-o muşti să-i simţi dextroza cojii până ce-ţi pierzi un echilibru invalid
şi sânge urcă să răcească ochi, iar trup se înmoaie de îndărătnicul de taur,
cu rău cu tot, ce-ar fi fost lup, dar a rămas doar credinciosul câine
... doar suflet, cât e toată fauna de un pământ întreg, ce se iubeşte nesfârşit într-un etern de mâine!

poezie de Daniel Aurelian Rădulescu (6 decembrie 2013)
Adăugat de Daniel Aurelian Rădulescu
Comentează! | Votează! | Copiază!