iubire şi trenuri

Ce bine ca suntem

EL:

Să ascultăm mereu aceeaşi piesă – bliss,
Să-ţi bat la poarta sufletului şi
Să găsesc mereu deschis,
Şi dragostea mea sa-ţi fie amprenta,
Cum e in zăpada al meu nume scris.

Să vizionam acelaşi film - după apus,
Să vreau sa-ţi spun multe,
Să-mi spui nu-i nevoie, simt tot
Nu e nimic de spus.
Să locuim pe aceaşi stradă,
Ce-mi aminteste de Bachus...

Să-ţi mângâi şuviţa rebelă,
Să împărtim acelaşi play-list,
Să mă iubeşti când eşti veselă,
Să te iubesc când sunt trist.

[...] Citeşte tot

poezie de Cristina Emil (2012)
Adăugat de Cristina Emil
Comentează! | Votează! | Copiază!

Samson (cu reproş): De ce aşa târziu, generale? La război, minutele sunt de argint, iar orele din aur...
Veja (cu o demnitate palidă): Luminăţia voastră, e vina căilor ferate! Credeţi că e uşor să faci loc la patru mii de ortaci, fără bilete, într-un tren deja arhiplin! Acceleratul era înţesat de călători. I-am rugat frumos să coboare, în numele iubirii de ţară! Le-am vorbit despre misiunea noastră istorică! Dar ei, nu şi nu! Că, vezi Doamne, şi-au cumpărat bilete, cu loc rezervat şi supliment de viteză! Lipsa lor de patriotism m-a indignat atât de profund, încât i-am scos afară din vagoane! Pe toţi! I-am aruncat pe peron, cu valize cu tot!

replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Când te-am iubit

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Iar păru-ţi mirosea a mere coapte,
Îţi respiram în ziua aceea, doamnă,
Sărutul cald intersectat cu şoapte.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Stele cădeau în tainice priviri,
Îţi mângâiam în ziua aceea, doamnă,
Cordul trezit de valuri şi simţiri.

Când te-am iubit era atâta toamnă,
Din noi plecau pierdute trenuri,
Plângeau în ziua aceea, doamnă,
Îmbrăţişări ieşite printre sternuri.

Când te-am iubit era atâta toamnă
Şi-n gândul meu deschide-voi o nişă,
Să-nmormântez în ziua asta, doamnă,
Iubirea toamnei noastre... interzisă.

poezie de Iulian Lorincz
Adăugat de Iulian Lorincz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Despărţirile pentru îndrăgostiţi nu sunt decât gările în care aşteaptă proximul tren.

autor necunoscut/anonim
Adăugat de Adriana Pleşca
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubire adevărată

Iubire adevărată înseamnă
să poţi oferi jumătate
din viaţa ta,
din libertatea ta,
din respiraţia ta!

Iubire adevărată înseamnă
să poţi coborî din tren
după ce, deja te urcasei în el
şi să-ţi laşi Orient-Expresul tău
să plece fără tine!

poezie de Iulia Mirancea (21 septembrie 2014)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tristeţea gărilor ce plâng

Tristeţea gărilor ce plâng
un tren cu şuierul prelung,
e doar pustiu şi rece gol,
viaţa dată rostogol,
şi disperărilor obol
de dor nătâng.

Tu ştii, iubito? gara mea
era un tren care plângea
cu ochiul trist
de ametist,
copilul cel nevinovat
ce mâna lui şi-a fluturat
şi îmi zâmbea.

Erai şi tu,
nici nu mai ştiu,
acum mi-i sufletul morţiu
de tren
în gară şuierând,

[...] Citeşte tot

poezie de Leonid Iacob din Bântuit de furtuni
Adăugat de Leonid Iacob
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îsi petrecu viaţa aşteptând mereu ceva: pe tatăl ei să se întoarcă de la lucru, scrisoarea iubitului care nu mai sosea, examenele de la sfârşitul anului, trenul, autobuzul, convorbirea telefonică, vacanţa, sfârşitul vacanţei. Acum trebuia să aştepte moartea, care venea la o dată fixă.

Paulo Coelho în Veronika se hotărăşte să moară
Adăugat de alina sooz
Comentează! | Votează! | Copiază!

Pe vremea aceea

Purtam costumul de pionier
- cămaşa albă şi fusta plisată bleumarin -
(fustele mele erau întotdeauna scurte)
distanţele erau lungi.
plecasem la Cântarea României
în satul vecin
care părea atât de departe.
diriginta era tânără
dar, vai! o vedeam matusalemică,
nu contează, noi tot o iubeam.
şi Adrian o iubea, pricepusem noi cam ce e ăla un iubit.
Adrian ne-a servit cu bomboane,
noi i-am dat dirigintei cadou o păpuşă
era băiat
ne-a întrebat cum să-l cheme
noi, în cor: "Adrian"
a zâmbit...

La sfârşitul anului ne-a anunţat, aşa,
pur şi simplu că pleacă.

[...] Citeşte tot

poezie de Florentina Loredana Dalian din Domnişoara Nimeni (2017)
Adăugat de MG
Comentează! | Votează! | Copiază!

Iubiri neîmplinite

Ele sunt ca trenurile pierdute
Care nici n-au plecat din staţii
Sau ca zborurile căzute în derizoriu
Care n-au decolat spre azur
Toate din tagma rătăcirilor
Vezi că iubirile au viaţă în sine
Dar mai întâi trebuie să se nască
Şi unele mor înainte de a se naşte
Iar alea sucombă hai hui
Şi atunci se risipesc şi dispar
În spaţii triste de regrete
Şi în cuantumuri de nostalgii
Acele care erau posibile
Cândva erau cât pe ce să fie
Dar nu a fost să se împlinească
Ele pe urmă amplifică drame
Şi multiplică alte ne împliniri
Sfârteca ceva prin suflete
Şi taie răni adânc în răsuflări
Ori sfâşie văzduhuri de dor

[...] Citeşte tot

poezie de David Boia (14 aprilie 2016)
Adăugat de David Boia
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verona îmi spune

Ieri,
Pe peronul acela prăfuit,
Dorind să fac dragoste cu tine,
Te-am strigat:
"Vronsky!
Într-o viaţă trecută,
Eu am fost Karenina ta."

Nimeni nu mai inţelege iubirea ca tine,
Nimeni nu ştie, că frânele trenului
Nu sunt concepute înspre-a opri,
Ci doar spre-a ma lăsa a rămâne,
De neoprit,
Definitiv,
Întru tine.

Ană mă simt, dar nu pentru tine,
Ană mă simt precum te iubesc,
Ană mă simt, zidită-n ruine,
Cu pecete-n frunte de dumnezeiesc;

[...] Citeşte tot

poezie de Silvana Andrada Tcacenco
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Îţi multumesc!

În primul rând,
Îţi multumesc!
Ca te-ai oprit puţin,
Din mica ta călătorie,
Prin această viaţă,
În gara fără trenuri!
Doar litere amestecate,
Vei găsi...
Un curcubeu,
Ce eu l-am transformat, în poezie!
În care litera, îmi este notă muzicală.
Un sunet de pian,
Vioara sau poate-o notă răguşită de contrabas.
Oricine poate scrie pe portativul sufletului meu...
În gama poeziei,
În care frumuseţea, iubirea, speranţta şi absurdul,
Alcătuiesc culorile... penelul... literelor mele,
Ce dau seva, vieţii şi scrisului!
Mie imi e de ajuns o clipă, un cuvânt.
Minut ce pentru tine, poate fi chiar aruncat în vânt...

[...] Citeşte tot

poezie de Diodor Firulescu din Viaţa într-o călimară
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi toamna

A iubi, toamna, e-un biet pleonasm,
O poarta in cer se-nvirteste, neunsa,
Cad, iata, imperii de tulbure frunza
Si totusi se aude si ultimul basm.

A iubi, toamna, e oglinda-n oglinzi,
Halouri ciudate pe lucruri danseaza,
Insecte damnate fac cuiburi in raza,
Speranta renaste in cei suferinzi.

A iubi, toamna, neant si refren,
Vin pluguri pamantul spre cer sa-l rastoarne
Si ultimul fulger, semnat ambigen,
E parc` - un altoi pentru sange si carne.

Si tipa a pierdere tren dupa tren
Si mieii duc iarba uscata pe coarne.

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Ion Bogdan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cu trenul spre Mizil

În timp ce căutam din ochi bancheta,
De-aşa uimire, mai să-mi vină rău,
C-am dat peste frumoasa Julieta
Şi-al ei iubit, Romeo... Popândău

epigramă de Mihaela Banu din Te rătăcesc în gânduri, ca să te regăsesc (2020)
Adăugat de Mihaela Banu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buchet de iubire

Ai şoptit în tăcere despre minciuna dragostei mele
Am mâzgălit cu sufletul coala durerii,
Am înţepat cu penelul ochiul sufletului în care te-ai ascuns.
Îngerând cuvinte, am sorbit sărutul
– singurul hemostatic ce făcea parte din vis.
M-am oprit speriată de întuneric...
Unde-i lumina? Când s-a risipit oare? Scrâşnet de roţi.
Trenul visului se opreşte la punctul zero al uitării.
Sunt un amnezic rătăcit într-o gară,
Aud răsăritul, dar am rătăcit la margine de apus.
Dantela rochiei de mireasă străluceşte
La terasa singurului tren al iubirii, iar călătorul eşti tu.

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Poarta spre fericire

A nins...
încă o Ana Karenina
a căzut răpusă de dragoste...
Trenul vieţii
nu mai opreşte în gară...
Aleargă
pătând şinele
cu sângele cald...
Nebunia dragostei a
dus-o în braţele morţii...

În jurul ei
nu mai e nici un conte,
în jurul ei
nu-i decât moartea...
Aprinde-i acestei nefericite
o lumânare
şi deschide-i
poarta spre infinit...

poezie de Any Drăgoianu (2008)
Adăugat de Any Drăgoianu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt la fel

Suntem acum pe linia pustie
Două inimi sau îndepărtat
Linia vieţii aici ni se desparte
Tu nu mai esti acel bărbat

Eu sunt la fel si te iubesc
Iar sufletul îmi oboseşte
Iertrând mereu să nu greşesc
Rămân aceea care te iubeşte

Şi cât as vrea să te apropii
Să fim acum iubiţi ca altădat
Timpul pare ros de scorpii
Tu nu mai eşti acel bărbat

Eu sunt la fel încerc să iert
Te rog vorbeşte mi tu de tine
Te joci inima îmi pui la fiert
Iubeşte mă la fel şi tu pe mine

[...] Citeşte tot

poezie de Vivian Ryan Danielescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Trenul vieţii

(poezie dedicată poetului Constantin Triţă)

Tu, poet in nemurire,
Lasă-mi unda de iubire
Pentru tot ce e frumos
Pentru versul tău duios.
Ai scris despre nopţi cu stele
Prinse-n şiruri de mărgele
Despre merii albi in floare
Despre veri dogoritoare
Despre toamnele cu struguri
Primăverile cu muguri.

Ai plecat si-n urmă laşi
Lanuri largi pline cu maci
Casa, curtea, trandafirii
Si-ai plecat in legea firii
Prea devreme, prea departe,
Cerul astăzi ne desparte...

[...] Citeşte tot

poezie de Doina Bonescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

O mamă face bilanţul

Băiatul meu aproape nu-mi mai scrie.
Ba, totuşi, mi-a mai scris de Paşte:
Se-ntoarce-n timp mereu cu duioşie
Şi dragostea din sufletu-i o recunoaşte.

Atunci când l-am văzut ultima oară
era exact acum un an jumate.
Mai stau din când în când la noi în gară
şi văd cum pleacă trenuri către el, departe.

Iar câteodată chiar îmi iau bilet
şi gata sunt să mă pornesc să-l văd.
Cobor însă apoi din tren discret
şi merg să dau biletul îndărăt.

Acum un an şi-a luat şi o nevastă
a cărei poză a zis că o primesc.
Mă vor lăsa acum să vin la ei în casă?
O pătură aş vrea să le-mpletesc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Erich Kastner din Zarvă în oglindă (1929), traducere de Dragoş Carasevici
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!

Aşteptări târzii

Te-aştept în gara unde ieri,
Printre bagaje, trenuri goale,
Tu ai plecat spre nicăieri,
Eu rătăcind prin lumi duale.

Am scris pe suflet cu uitare
Zi după zi, rând peste rând,
De stau ticsite acum sertare,
Nu te găsesc măcar în gând.

De ce te-aştept? Să-ţi spun atât:
De te-am iubit, azi a murit,
Ai fost de îndoieli înfrânt!
Ce vreau să-mi spui? Că ai greşit!

Deşi nu cred c-ai să mai vii,
Să-ţi recunoşti atâtea vini,
Când mai sosesc trenuri târzii
Mai sper să fii, printre străini!

poezie de Angelina Nădejde (2 iulie 2013)
Adăugat de Angelina Nădejde
Comentează! | Votează! | Copiază!

Eu sunt eu

Trenuri somnoroase pleacă întrebând
Ce-i cu mine-n gară, ce-oi avea de gând,
Plec şi eu din gară şi tristeţea-mi port
Spre mirajul galben din aeroport.

Galbenă-i lumina, ochii mei sunt trişti,
Toţi privesc la mine ca la terorişti.
Unde-aş pune pasul liber şi corect,
Fără îndoială, aş părea suspect.

Şi pe zi ce trece lumea-i tot mai rea,
Când nu vreau nimica, crede că aş vrea.
Gara mă somează, iarba nu-mi dă loc,
Pe aeroporturi parcă aş da foc.

Încordarea-n lume a crescut cumplit,
Eu mă simt suspectul care a iubit,
Şi cu cât iubirea mi-o arăt firesc,
Cu atât toţi ceilalţi straniu mă privesc.

[...] Citeşte tot

poezie celebră de Adrian Păunescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!