iubire şi verb

Zile de praf şi caniculă

La vârsta adolescenţei
cuvintele luptă corp la corp cu omul
spinările se îndreaptă
din aplecarea de o clipă
curg şiroaie de silabe
tot ce nu poate fi omul
în ambalajul lui de carne
verbul a iubi este ucis
şi lăsat să putrezească
pe duşumeaua călduţă din lemn
a inocenţei urmează
zile de praf şi caniculă
umbra întunecată a verbului
se ridică ca un subiect interzis
ca un oaspete nepoftit
o haină groasă la plus treizeci de grade
peste sufletul ce a uitat
calea directă spre Dumnezeu

poezie de Relu Cazacu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

* * *

Fuga este o apăsare peste capetele zdrobite
gândul este o apăsare peste natură,
cum tu, dragostea mea
eşti o apăsare.
Ar fi, vă suflu, dragii mei hoţi, călăi şi criminali,
ar putea fi o salvare!
Când substantivul solemn
nu se potriveşte cu verbul bezmetic
ne-am putea salva prin bâlbâire.

poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de Avramescu Norvegia Elena
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul a iubi e un verb greu de conjugat: perfectul lui nu e simplu, prezentul lui nu e indicativ şi viitorul lui nu e decât un condiţional.

citat din Jean Cocteau
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Inima nu conjugă verbul a iubi, nici nu declină amorul, ea le pune în practică.

aforism de David Boia (14 octombrie 2018)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbele pe care ar trebui să ştim cel mai bine să le conjugăm: a iubi şi a ierta.

George Budoi (2008)
Adăugat de George Budoi
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce respiră se transformă în lumină dacă este cojungat cu verbul "a iubi".

aforism de Gabriel Petru Băeţan
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Tot ceea ce respiră se transformă în lumină dacă este conjugat cu verbul "a iubi"!

aforism de Gabriel Petru Băeţan din Cotloanele ironiei
Adăugat de Gabriel Petru Băeţan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Respingere

Motto:

Celui ce-a fost... este, şi va fi...
Raţiunea şi vocea inimii...
Celui ce-mi este jumătate,
Completându-mă întru tot şi toate...

De câte ori tu m-ai respins pe mine,
De-atâtea ori, am învăţat să mă iubesc!
Îţi mulţumesc că am trăit prin tine...
M-am regăsit şi nu mai rătăcesc.

De câte ori eu te-am chemat spre mine,
De-atâtea ori tu te-ai îndepărtat...
Lăsându-mă în urmă, în suspine...
Şi ridicând ziduri care m-au marcat.

[...] Citeşte tot

poezie de Adina-Cristinela Ghinescu din Şoptit de Dumnezeu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Dragostea, când apare (verb perfect pentru ea), te obligă la o nouă orientare în destin.

Costel Zăgan în Teme şi inventeme: Scrisul? (2001)
Adăugat de Costel Zăgan
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbul "a iubi" se conjugă atât de uşor la trecut. La prezent, ba e regulat, ba neregulat...

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Chiar de la rădăcina latină a verbului "a iubi" ("amare") eşti avertizat de fructele-i amare.

aforism de Constantin Ardeleanu
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

PÂN' LA CER...

Pân' la Cer, gândul îmi zboară
Ducând pietrele-mi de moară,
Pân' la Cer inima-mi duce
Şi durerea de pe Cruce,

Pân' la Cer şi mai departe,
Zboară verb din Sfânta Carte,
Cu o aripă uşoară
Dintr-o ţară-n altă ţară;

Pân' la Cer zboară cu dorul,
Înviat, Mântuitorul,
Care zilele îşi poartă
Spre a veşniciei poartă

Şi vrea oile din turmă
Să urmeze a Lui urmă
Ca a Cerului iubire
Să le-mbrace-n nemurire!

poezie de Pavel Lică
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Oh, ce frumoasă primăvară!

Mona - nume sfânt de Monalisă
Azi în primăveri te-ai îmbrăcat,
Constelaţii de lumini, privirea,
În cereşti priviri a înfiat.
................................................
Oh, ce frumoasă primăvară
În ochii tăi s-a risipit!
Ai luat iubirea-n podul palmei
Şi din iubiri te-ai plămădit.

Ţi-e fruntea cer senin... Şi stele
S-au coborât în ochii tăi...
Opriţi la margine de ere,
Sunteţi o eră amândoi.

Poem de flori şi de cuvinte...
Un jurământ etern: a fi
Cheia iubirii pentru care
Luptaţi în fiecare zi.

[...] Citeşte tot

poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!

A iubi

Doar verbe... "a iubi" şi "a rămâne"?!
Pe piele parcă-mi trece mâna ta
Ce ştie-a mângâia şi-a coace pâine
Şi-a smulge dintre nori câte o stea.

Eu sunt mereu atent la conjugare
Că-n viaţă au doar timpul "infinit",
Tu vino să-mi pui nota "sărutare",
În suflet eu să-ţi fiu cel "absolvit"!

Nimic n-ar trebui să le separe
În textul cu "Cei doi îndrăgostiţi
Atât se mai iubeau cu foc din soare..."
Ea dusă, el rămas şi scos din minţi.

Hai vino dulcea mea neîntinare,
În mine ţi-am zidit un mic palat!
Sub talpă îţi aştern boboci de floare,
Şi poate-ai să rămâi iubind curat!

poezie de Ioan Ciprian Moroşanu (10 decembrie 2015)
Adăugat de Ioan Ciprian Moroşanu
Comentează! | Votează! | Copiază!

Cele două verbe ale iubirii: "Te quiero!" şi "Te iubesc!" par să nu traducă acelaşi sentiment. În timp ce primul se pregăteşte să strige: "Al abordaje!"; al doilea-i gata să ridice steagul alb.

aforism de Cornel Stelian Popa (23 februarie 2019)
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!

Psalmul crescătorului de stele

Pe unde au cinci strune chitarele, azi du-mă!
Spre-un continent Vivaldi's catarg de zări flămând.
Cum porţi dumnezeirea pe-altar fragil de humă,
Din netrăite lacrimi fântânii suflet dând?

Jur împrejur, ca focul cumplit în ispitire,
Mă-mbracă-n stih stiharul înaltelor stihiri.
Păduri voievodale Te-ntâmpină ca Mire
Magdalenând lumină din nard de trandafiri.

Dând buchii-ntregi văpaia, aripi să aibe cerbul,
Te-ascunzi în dorul morţii, şi-o prinzi în trup, ca nadă.
Tu cine eşti, Iubire? Fără trecut Ţi-e verbul,
C-a fi e-n toate fire, fiindului livadă.

- Sunt crescător de stele, din lut le ştiu aroma...
De n-aş fi Eu, Iubirea, tu cui i-ai mai fi Toma?

sonet de Dumitru Ichim (11 ianuarie 2016)
Adăugat de Iulia Mirancea
Comentează! | Votează! | Copiază!

Verbele "a crede", "a iubi" şi "a ierta" să fie cât mai des conjugate în viaţa ta şi astfel pacea divină vei experimenta!

aforism de Michelle Rosenberg
Adăugat de Micheleflowerbomb
Comentează! | Votează! | Copiază!

Buna seara,tu seara

Bună seara, tu seară, tu clepsidră-lumină,
Ochii paşnici de vară,
Mă coboară-n spirală de verb, sub cortină.

Piesa de noapte;
Prinţese minute, purtând trene-şoapte,
Nisipul – e greu.
Cohorte de îngeri, ducând trupul tău.

Vasali ai iubirii, în duh antagonic tresar
Străjuind noetica punte, de voi trece…
E seară de dar.
Buna seară, tu seară, clepsidră de har,
Urma ta e şi-n mine, dacă pleci, să vii iar.

poezie de Mihaela Vlasin
Adăugat de Adelydda
Comentează! | Votează! | Copiază!

Nu-i aşa că putem iubi fiecare reîncarnare a verbului DOR, motivaţia fiind de fiecare dată hârtia de turnensol a măreţiei inimii din noi?

Sorin Şomandra
Adăugat de Sorin Şomandra
Comentează! | Votează! | Copiază!

Moştenire

Din verbul mamei mele
Am învăţat ce-i pâinea!
Din ochii săi de veghe
Ce este strălucirea!
Din inima ei blândă
Ce-i dragostea, iubirea!
Din ale mamei ceruri
Ce este înălţimea!
Din braţele ei calde
Ce este dăruirea
Şi prin a ei fiinţă
Ce este moştenirea!

poezie de Nina Lavric
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!