Citate despre jurnalism și poezie, pagina 2
Poem la aniversarea celor 43 de ani ai mei
s-o sfârșești singur
în cavoul unei camere
fără țigări
sau vin
numai cu un bec
și cu o soba de fier,
cu părul sur
și bucuros că ai
camera.
... dimineața
ei sunt deja acolo
făcând bani:
judecători, tâmplari,
instalatori, doctori,
copii care vând ziare, polițiști,
frizeri, spălători de mașini,
dentiști, florari,
chelneri, bucătari,
șoferi de taxi...
[...] Citește tot
poezie clasică de Charles Bukowski, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Am scris, de pildă, la moment dat o poezie care mi se părea ca e foarte tare împotriva regimului. Și îl consult pe Negoițescu, să dau poezia asta la Gazeta Literară? Nu risc nimic? Iar el o citește și zice: " Dar ce ți s-a năzărit? Aici nu e nimic, poate fi publicată direct. Păi cum, e cutare, cutare, cutare... Numai în capul tău este! Textul nu este ceea ce crezi tu că ai pus în text". Ori textul devine la un moment dat independent de autor, de ceea ce a vrut autorul să spună. Textul vorbește singur, cuvintele au o anumită inițiativă a lor. Ele duc cu ele o întreagă moștenire a lor, noi nu ne dăm seama în momentul în care lucrăm cu ele de toată rezonanța pe care o au. Noi le luăm în sensul pe care vrem să îl fixăm atunci și așa îl transcriem, dar pentru un cititor, cuvântul acela poate să aibă o altă rezonanță.
Ștefan Augustin Doinaș în Interviu la TVR - Cleopatra Lorintiu. o producție TVR Cinema ,film distins cu premiul APTR pentru em
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Femeia
În visul meu te văd pe îndelete,
O... tu femeie cu miros de violete
Artiștii te-au sculptat în siluete.
În visul meu te văd pe îndelete,
Câți nu ți-au scris de ani și ani, poeme, sute
Tu ești și muza și ispita pe gazete.
În visul meu te văd pe îndelete
O... tu femeie cu miros de violete...
poezie de Monica Trif (1 mai 2008)
Adăugat de Monica Trif
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unei poete
Citindu-ți vârsta declarată-n ziar,
Cu zece ani ca tine sunt mai mare;
O să mă iau cu vremea-n pumni, că doar
Eram de-o seamă-n clasele primare!
epigramă de Gheorghe Buliga din Culegere de epigrame (1974)
Adăugat de Gheorghe Culicovschi
Comentează! | Votează! | Copiază!
Antirăzboinic
cam și cum ruinele ar putea
fi vesele
ca și cum planeta
ar tânji după-un gol de planetă
ca și cum am citi în ziar
"cedez boabă de rouă din potirul de mac
contra unei urme
de cianură din sărutul fatal"
ca și cum poezia aceasta
scrisă ar fi pe cenușa dezmățului,
epilog nunții androizilor când
poetului i s-a terminat
cota de tropi hărăziți
pentru veacul în curs,
când se aprobă divorțul
dintre retină și verdele crud-aromat,
dintre auz și văzduhul livezii frumos trilurat,
dintre dimineața cu soarele
mijind căpșuniu pe un cer voroneț
și bucuria intrării-n tumultul orașului tânăr,
[...] Citește tot
poezie de Fatma Sadâc din Cântec pentru surâsul păpădiei (1988)
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Orașul din care se pleacă
oamenii ies la strada mare
cu demonii lor sub braț fiecare cu fiecare
îngeri înalți printre statuile goale
ce beau pe datorie cafeaua zilelor pline de ipocrizii
gazete cu limba albastră salivează pe ideea mea despre univers
vecina care fumează în timp ce împinge căruciorul
scrie despre cum se toacă bani din proiectul de-a arta
poeții nu s-au reinventat au rămas la stadiul de larvă
cât vor purta mantaua lui gogol
mai pot scrie la colectiv
arși de febra poeziei /de-a v-ați ascunselea
el a furat un câine pentru a păcăli timpul
să scrie încă un vers despre bruneta din tramvai cu sânii lascivi
serile se plimbă ca un șobolan roz gâf âind de neputințe
din orașul acesta se pleacă pe cai mari
atât de mici sunt străzile cu femei splendide cu poeme mignone și zile
nenumărate
poezie de Angi Melania Cristea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Să-ți fie bine, drag fecior
SĂ-ȚI FIE BINE, DRAG FECIOR
De când pe lume te-am adus
În casa sufletească,
Rugăciuni mi-am dus la Iisus,
Vrând să te ocrotească.
Să primești bine în viață,
Sufletul meu nu-nceta
De-a pune rugă-n speranță,
Pentru fericirea ta.
Nu suportam să-ți văd plânsul
Și lacrimi pe obrăjori,
Că-n mine plângea sufletul
Mai rău ca ploaia din nori.
Cu brațele protectoare
Te sprijineam, să mergi drept.
Să înveți ce e onoare,
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poeziar
Nu vom fi niciodată personaje ale vreunui roman pasional,
despre iubirea noastră nu vor scrie niciodată ziarele,
asta nu înseamnă că e neînsemnată,
la fel ne va ucide,
toate iubirile ucid...
Și chiar dacă nu ni se vor intersecta niciodată
pașii, privirile, poemele,
asta nu înseamnă că nu sunt geloasă,
sunt geloasă pe marea pe care
n-ai văzut-o niciodată
(poate și de-asta ai pictat-o în versuri
exagerat de albastre și de adânci),
pe ramurile copacilor care-nverzesc
în veșnicia atâtor poeme, sunt geloasă...
Ramuri de copaci zici?
O nimica toată,
aș putea să le frâng între două degete,
să le ard într-un foc strașnic de iarnă!
Dar ce folos? Tu ai ales poezia,
de fiecare dată alegem ceea ce ne ucide mai frumos,
[...] Citește tot
poezie de Camelia Buzatu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Minerva Jones
Eu sunt Minerva, poetesa orașului,
Hăulită, batjocorită pe stradă de toți neciopliții
Pentru trupul meu greoi, ochii sașii și mersul legănat.
Totul s-a petrecut când "Măcelarul" Weldy
M-a capturat după o urmărire brutală,
Abandonându-mă apoi în soarta mea cu doctorul Meyers;
Și am alunecat în moarte, amorțind de la picioare în sus,
Ca cineva care intră adânc, apoi mai adânc într-un curent de apă rece ca gheața.
Se va duce cineva la ziarul orașului
Și va alcătui o carte din poeziile pe care le-am scris?
Sunt însetată de dragoste.
Sunt flămândă de viață.
epitaf de Edgar Lee Masters din antologia de versuri Antologia de la Spoon River, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de Petru Dimofte
Comentează! | Votează! | Copiază!
Samson: Mă las învins de visul unei rochii?
Eu, copleșit de valul ei de bârfe?
Nevrednică e vrerea-i, nelegiuiți i-s ochii!
Se tulbură oceanul la semnul unei cârpe?
Lili: Măgarule!
Samson: Cerul nu poate fi azil de vrăbii!
Și nici oceanul leagăn de corăbii!
Lili: Marțafoiule!
Samson (cade în genunchi): Și Dumnezeu suspină
Oceanul este o lacrimă divină...
Lili: Mișel, viclean, bandit și pierde vară!
Samson: Mă-apasă, Tată, sfânta Ta povară,
Azi, îndoiala prinde să se cearnă,
Mă-ntorc învins, la mierea ta amară,
În Paradis începe lunga iarnă...
Lili: Geambaș necredincios, samsar de doamne!
Samson: Eu sunt oceanul din lingura Ta, Doamne!
Lili (vulgară): De unde mă-ta găsești atâtea rime?
Samson: Sunt genial! N-ai citit ziarele, proasto! Află că ai distrus un geniu! Față de fapta ta, orice blestem e un suav alint! Te omor, nenorocito!
replici din piesa de teatru Samson (Valea din Deal), scenariu de Valeriu Butulescu
Adăugat de Simona Enache
Comentează! | Votează! | Copiază!
Spune-ți părerea!
Mă las înnebunit!
Sunt absolut normal.
Spun ce spun cu toții.
Cea mai obișnuită față,
Un costum modest...
Teracotă în sufragerie,
Faianță în baie.
Cont pe internet,
Credit ipotecar.
Gimnastică dimineața.
Bazin de înot seara.
La biserică, de sărbători.
Ziare, atunci când apar...
O cărticică, un film, muzică.
Cafenea și întâlniri.
Coșmaruri tipice.
Lucru, concediu, lucru, lucru.
Îmi cade automat din mână
Crâmpeiul meu de cer:
Oamenii normali nu scriu versuri.
poezie de Jerzy Paruszewski din Owaki i taki, traducere de Valeriu Butulescu
Adăugat de alejandro
Comentează! | Votează! | Copiază!
Textele de mai jos conțin referiri la jurnalism și poezie, dar cu o relevanță mică.
Petiție către guvern
Ați aruncat pe lefegii
În drum cu dame și copii,
Le-ați smuls modestul lor dejun,
Le-ați smuls chiar francul de tutun.
Miniștri cruzi! Mai bine v-ați
Fi hotărât să suprimați
Atâtea mii de sinecuri,
Nu pânea de l-atâtea guri!
Pe nevoiașii cei infimi
Nu trebuia ca să-i suprimi!
Guvern, pornit pe suprimat,
Ascult-al meu deziderat.
Suprima apa, vil lichid,
Al broaștelor nectar stupid;
Suprimă apa din buget,
Să bem doar bere și mischet.
[...] Citește tot
poezie celebră de Ion Luca Caragiale
Adăugat de Dan Costinaș
Comentează! | Votează! | Copiază!
Împăratul înghețatei
Chemați-l pe cel care rulează marile trabucuri,
Pe omul musculos, și-i cereți-i să bată
În cupele din bucătărie iaurtul cel lasciv.
Lăsați damele să piardă vremea-n rochiile lor de zi cu zi.
Ele sunt obișnuite cu uzura; și lăsați băieții
S-aducă flori învelite-n ziare de luna trecută.
Lăsați ceea ce este să pună capăt aparențelor.
Împăratul înghețatei este unicul împărat al tuturor.
Deschideți scrinul din lemn de pin,
Căruia-i lipsesc trei butoane de sticlă, luați
Cearșaful pe care-a brodat cândva niște porumbei
Și-ntindeți-l peste ea, acoperindu-i chipul.
Dacă picioarele ei țepene ies în evidență, ele fac asta
Pentru a arăta cât e de rece și de tăcută.
Lăsați lampa s-o lumineze în acel decor.
Împăratul înghețatei este unicul împărat al tuturor.
[...] Citește tot
poezie de Wallace Stevens, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pustiia de ziar
[poezia de azi]
{a devenit stafia
{umbra necuvântării...
nu urma necuvintelor
nu dorul...
ne-fața ne-generației
scheletul lui Nimeni
(secul douăzeci)
din cufărul spart
cu cheia franceză strâmtă,
tăcută,
încordată cu Beat
jos în lumina străzii
pustii de ziar...
poezie de Sorin Oancea
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Poetul modern
În țara noastră, mi se pare,
Că-i superfluu și desuet
Ca să susții cu înfocare
Românul că-i născut poet!
Când spui de X că e poet
Și scrie versuri prin ziare,
Să folosești, în mod discret
Și ghilimele de rigoare!
Că el, crezând că face artă,
Cuvinte pune-n pălărie,
Le-amestecă și le deșartă
Apoi, pe-o coală de hârtie!
La el, așa precum se știe,
Sunt versuri albe reci și goale,
Lipsite de-orice prozodie
Și normele gramaticale.
Pe drept se spune că,-n trecut,
La școală ( pentru el, supliciu),
Gramatica ar fi făcut
Cu o femeie de serviciu!
[...] Citește tot
poezie de Ion Moraru din Colții morarului
Adăugat de Cornelia Georgescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Purta-voi rugăciune pe-o frunză de măslin
În împietrirea visului cel fără de simțire
duc grelele poveri pe umerii cei doi
ei, anonimii, oamenii străini în lume, goi,
de vise, idealuri sunt fum ce prin lumină trece
iar ceața lumii, deasă, doar umbra o petrece.
Sunt veștejite flori pe cale și catrene
pe foile de ziar zac ude, în zadar, de vreme.
Mustesc azi bălțile de frunzele prea terne
Ce galbene un soare ucis-au în trista lor cădere.
E dezolantă, cenușie, udă,
azi piatra caldarâmului crăpată-n urmă
de pași ce-au vrut lumina să răsară
dar întunericul le-a-nvăluit privirea-n seară.
Mai vino, Doamne, răsai din vise seci
cu Înălțarea Ta la ceruri o lume să salvezi
de pieritoarea viață. Al nemuririi glas
răsună peste inimi și-n veci nu da răgaz
tristețea mea să fie o pildă de urmat.
[...] Citește tot
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
O seară de iarnă
Când zăpada la fereastră cade,
Prelung a serii clopote răsună,
Multora le e masa pusă, bună
Și casa-i pregătită cumsecade.
Unii care sunt de mult în hoinăreală
Vin pe la poartă pe poteci întunecate.
De aur înflorește pomul bun de date
Din a pământului sevă cea ideală.
Intră-năuntru hoinarule străin;
Durerea a-mpietrit tot pragul.
Strălucesc acolo cu tot dragul
Pe masă toate, pâine și cu vin.
Comentarii
"O seară de iarnă" a fost scrisă în decembrie 1913, cu o jumătate de an înainte de izbucnirea primului război mondial, care a fost previzibil pentru cei informați din mediului intelectual cât și a celor activi din rândul armatei austriece inclusiv Georg Trakl.
Trakl a trimis textul într-o primă versiune pe 13.12.1913 lui Karl Kraus1. În textul de însoțire, Trakl scrie despre "zile îngrozitoare de beție și melancolie criminală". Acestea au fost zilele ultimei sale încercări de a-și găsi un loc de muncă pe care să-l fi putut îndura. Trakl a primit o decizie negativă din partea Ministerului Muncii în jurul datei de 12 decembrie. Motivele sunt legate, probabil, de perioada Crăciunului, chiar dacă motivația acestei respingeri nu este argumentată în mod explicit.
[...] Citește tot
poezie de Georg Trakl din Versuri - traducere, prefață și comentarii de Christian W. Schenk, traducere de Christian W. Schenk
Adăugat de Hyperion
Comentează! | Votează! | Copiază!
«Antica Hellada ‒ devenită mai târziu Grecia ‒ a oferit omenirii "democrația sclavagistă", un soi statal care determină destui istorici s-o considere întâia Apă de ploaie cunoscută de istorii ; după cum se relevă din plan diacronic, în vremurile-n care nu se mai face vorbire (chiar și cu semantismul sintagmei "apă de ploaie"), sau pe când este "eliminat", îndeosebi, de mass-media, respectivul concept de democrație ‒ indiferent de epitete magnezizatoare din sintagme (democrație "sclavagistă", "evmezică", "burgheză", "capitalistă", "socialistă" / "comunistă", "occidentală" / "orientală" etc.) ‒, avem certitudinea substituirii acesteia cu dictatura...» ‒ (32) / 24 Ianuarie 1992
(Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» ‒, Timișoara, Editura Waldpress [ISBN 978-606-614-329-5], 2022, p. 83).
Ion Pachia-Tatomirescu în Ion Pachia-Tatomirescu, «Aforismele celor cinci elemente de fundament cosmic» ‒ capitolul «"Af, capitolul «"Aforism-brazde" printre-mbumbite stihuri despre elementul Apă» (24 ianuarie 1992)
Adăugat de Ion Pachia-Tatomirescu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Unde ești, copilărie?
UNDE EȘTI, COPILĂRIE?
Unde ești, copilărie,
Fără griji fără suspine?
Părinții din veșnicie
Purtau grija mea de mâine!
Unde-ai dus vraja visării
Cu Zmei, Feți și Cosânzene?
Că veneau pe-albastrul zării,
Precum visul printre gene!
Unde mi-ai lăsat florile
Ce mi le coseam pe ie?
Azi cos lacrimi în mărgele
De scaieți și păpădie!
Coseam ie cu altiță,
Când eram copil de școală,
Ca să primesc cununiță
[...] Citește tot
poezie de Maria Filipoiu din Poezie pentru copii
Adăugat de maria.filipoiu
Comentează! | Votează! | Copiază!
Labirintul iluziilor
Labirinturi!
Versuri în oglinzi paralele
de gând. De ce ziarele vând iluzii
când de fapt doar clovnii au nasul roșu?
Șah cu pioni în locul nebunilor.
Zarurile le-am împrumutat din alt joc
al destinului. Da, șinele descos
catrenele trecutului. Roți se-nvârt... e doar
ceasul de perete. Mijeste-o după-amiază
la hotarul spre care pornesc, măturate de vânt
fire de nisip. Clepsidra zace spartă-n falia gândului.
Înc-o iluzie doare când aripa frântă caută
gustul zborului în crengile crescute
din umbra dorului.
În aburul cafelei rasucesc vorbe nespuse.
Simți cum urcă spre tâmple Sisiful?
poezie de Mirela Nicoleta Toniță
Adăugat de Mirela Nicoleta Toniță
Comentează! | Votează! | Copiază!
Pentru a recomanda secțiunea cu Citate despre jurnalism și poezie, adresa este: